RUGBYUL ROMÂNESC / ANALIZĂ: De ce Stejarii și Stejăreii nu folosesc dropgolul... Cauze și efect
De Marian Burlacu, 13 Nov. 2023
După evoluțiile slabe de la Cupa Mondială de seniori, România a pierdut și meciurile din sferturile de finală ale Campionatului European de rugby la sub 18 ani (15-22 cu Portugalia), respectiv la sub 20 de ani (19-28 cu Belgia). Să zicem că accept aceste eșecuri. Ceea ce nu pot accepta, însă, este să observ că Stejăreii s-au prezentat la aceste competiții nepregătiți. Se observă ușor că ei nu stăpânesc anumite procedee tehnice de bază. De pildă, n-am văzut nici la naționala de seniori, nici la reprezentativele de la categorii de vârstă inferioare nicio tentativă de a se executa dropgolul. În schimb, Belgia U20 a înscris prin acest procedeu tehnic în partida cu România U20. Și s-a detașat astfel decisiv pe tabela de marcaj. Cum nici în rugby-ul românesc, la nivelul echipelor de seniori nu prea mai vezi acest procedeu, apare următoarea întrebare: De ce Stejarii și Stejăreii nu folosesc dropgolul? (Foto: Rugby World Cup)
Înainte de toate, pentru aceia care nu cunosc (foarte bine) regulile sportului cu balonul oval să vedem ce este dropgolul.
Potrivit dexonline, dropgolul este o „lovitură de picior dată în minge în momentul când aceasta atinge pământul și care face ca mingea să treacă peste bara de sus a porții adverse, consemnând înscrierea a trei puncte”... De fapt, balonul este trimis printre stâlpii buturilor (nu ai porții...) și pe deasupra barei transversale. Iar la noi în loc de dropgol, un cuvânt provenit din franceză (drop, derivat din englezescul drop kick), s-a folosit și sintagma „lovitură de picior căzută”... Care provenea tot din limba franceză: coup de pied tombe. Însă nu lovitura era „căzută”, ci balonul era lăsat din mâini, să cadă, fiind apoi lovit cu piciorul.
În ceea ce privește istoria dropgolului, acesta a fost menționat în momentul redactării regulilor rugby-ului de către elevii de la Rugby School, în 1845. În 1871, regula dropgolului a fost prima dintre cele 59 adoptate de Federația Engleză de Rugby (Rugby Football Union). Până prin 1889, pentru un dropgol nu se acordau puncte... În sensul că în acea perioadă nu conta decât numărul de eseuri transformate. În 1890, forul mondial (International Rugby Football Board) a decis să se acorde puncte. Iar pentru dropgol s-au dat 4 puncte, iar mai apoi 3.
Pe de altă parte, trebuie spus că francezul Pierre Albaladejo a fost primul jucător de rugby care a marcat 3 dropgoluri într-un meci. S-a întâmplat în 9 aprilie 1960, în partida Franța - Irlanda din Turneul celor 5 Națiuni.
La Cupa Mondială de seniori, dropgolul a fost folosit adeseori în mod decisiv. La finala ediției din 1995, de pildă, Joel Stransky a adus titlul mondial Africii de Sud prin acest procedeu reușit în prelungiri.
La fel s-a întâmplat și la finala din 2003, când, tot în timpul suplimentar, Jonny Wilkinson a înscris dropgolul cu care Anglia s-a impus (20-17) în fața Australiei.
Cei mai buni marcatori de dropgol din istorie
1. Jonny Wilkinson (Anglia) - 36
2. Hugo Porta (Argentina) - 28
3. Rob Andrew (Anglia) - 23
4. Diego Dominguez (Italia) - 20
5. Naas Botha (Africa de Sud) 18
6-7. Stefano Bettarello (Italia) - 17
6-7. Dan Parks (Scoția) - 17
8-9. Jean-Patrick Lescarboura (Franța) - 15
8-9. Ronan OGara (Irlanda) - 15
10. Jonathan Davies (Țara Galilor) - 13
........................................
17-23. Neculai Nichitean (România) - 10
De altfel, pentru englezi acest procedeu tehnic pare să fie extrem de important. În 1995, la sfertul de finală cu Australia, Trandafirii s-au impus cu 25-22 datorită dropgolului reușit de Rob Andrew în minutul 82...
Apoi, la ediția din 1999, tot în sferturile de finală, Anglia s-a înclinat (21-44) în fața Africii de Sud în condițiile în care Jannie de Beer a înscris 5 dropgoluri într-un interval de 30 de minute (min. 44, 46, 54, 72, 75).
Și la ediția de anul acesta, formația britanică a câștigat meciul cu Argentina (27-10), evoluând în inferioritate numerică, și datorită celor 3 dropgoluri înscrise de George Ford (min. 27, 30, 36).
Cele mai multe dropgoluri marcate într-un meci inter-țări
1. Jannie De Beer (Africa de Sud) - 5 (Africa de Sud - Anglia 44-21, 24 octombrie 1999)
2. Andre Pretorius (Africa de Sud) - 4 (Anglia - Africa de Sud 14-25, 25 noiembrie 2006)
3-11. Diego Dominguez (Italia) - 3 (Italia - Scoția 34-20, 5 februarie 2000)
3-11. Jonny Wilkinson (Anglia) - 3 (Anglia - Franța 24-7, 16 noiembrie 2003)
3-11. Neil Jenkins (Țara Galilor) - 3 (Țara Galilor - Scoția 28-28, 17 februarie 2001)
3-11. Hugo Porta (Argentina) - 3 (Argentina - Noua Zeelandă 21-21, 2 noiembrie 1985)
3-11. Didier Camberabero (Franța) - 3 (Australia - Franța 19-28, 30 iunie 1990)
3-11. Hugo Porta (Argentina) - 3 (Argentina - Australia 24-13, 27 octombrie 1979)
3-11. Opeti Turuva (Fiji) - 3 (Fiji - Samoa 20-13, 2 iulie 1994)
3-11. Neculai Nichitean (România) - 3 (România - Franța 15-24, 8 aprilie 1995)
3-11. George Ford (Anglia) - 3 (Anglia - Argentina 27-10, 9 septembrie 2023)
După cum se observă, în topul jucătorilor care au reușit 3 dropgoluri într-un meci apare și Neculai Nichitean. Acesta a marcat toate punctele României (15) în meciul cu Franța (15-24), de la București, din primăvara lui 1995. Uvertura a reușit 3 dropgoluri și a concretizat două lovituri de pedeapsă.
Însă românii au îndrăgit dropgolul cu mult timp înainte. În 1963, de pildă, la meciul Franța - România 6-6, Viorel Morariu a marcat unul după o grămadă ordonată. Însă arbitrul galez Gwynne Walters nu l-a validat, ci a cerut repetarea grămezii... „Dacă ar fi fost ceva în neregulă cu acel dropgol atunci arbitrul nu ar fi dat repunerea echipei României”, avea să-mi spună în urmă cu ani cel care a fost mai apoi antrenor al naționalei și președinte al Federației. Românii au repetat schema, iar Viorel Morariu a trimis din nou balonul din dropgol. Doar că acesta a lovit buturile și a ricoșat în teren. Și așa a ratat România ocazia de a câștiga pentru prima oară cu Franța chiar pe terenul acesteia.
Și, atenție (!), Viorel Morariu nu era jucător de treisferturi, ci înaintaș (linia a treia)... Și executa dropgol.
Un mare specialist al dropgolului a fost Alexandru Penciu, cel supranumit de galezi „Alexandru cel Mare”. De asemenea, executant al dropgolului a fost și Dumitru „Mituș” Alexandru, component al echipei României din anii 80. Acesta mi-a vorbit pentru revista „Rugby Magazin” din aprilie 2000 despre tehnica executării loviturilor cu piciorul: „Direcția, de pildă, i-o dai din înclinația balonului. Contează cum ții umerii. De asemenea, când ai lovit mingea curat, ea se duce rostogolindu-se în față spre buturi, nu în spate așa cum mai văd pe la unii transformeri ai echipelor noastre”. Tot atunci, fostul mijlocaș la deschidere al Stelei îmi spunea că a lucrat puțin și cu Alexandru Cristian Stoica, pe vremea când cel care a devenit mai apoi căpitan al Italiei a activat la grupele de copii din Ghencea. Și a subliniat că nu a fost „un transformer de forță, ci unul constant. Dinamovistul Ion Constantin, în schimb, avea niște lovituri foarte puternice. De la 50 de metri. Fiind colegi la lotul național, știam că preferă balonul mai desumflat. Mie îmi convenea acela mai tare. Înaintea meciurilor Steaua - Dinamo, când ne duceam fiecare cu balonul la arbitru, mai mereu era ales al meu. Din start, eram peste el”.
Așadar, în rugby-ul nostru au activat rugbyști care au excelat la jocul cu piciorul. Și atunci de ce astăzi nu mai vedem dropgoluri nici la Stejari, nici la Stejărei?
În urmă cu ceva ani, am adresat această întrebare lui Virgil Popișteanu, cel pe care l-am supranumit „Mister Dropgol” (marca frecvent prin acest procedeu, dar mai ales în meciurile cu Dinamo, când a făcut deseori diferența).
Iată răspunsul stelistului: „Ca să dai dropgol în meci trebuie să-l exersezi. Adică să dai dropgol la antrenamente până te plictisești. Altfel n-ai cum să-l folosești în timpul meciului”.
Așadar, dacă observați că rugbyștii români de astăzi greșesc pase, ratează placaje, trimit „chifle” (șuturi anemice, pe distanțe scurte), pierd baloane la repunerile din margine șamd, toate aceste erori, inclusiv lipsa dropgolurilor sunt cauzate de neexersarea acestor procedee tehnice la antrenamente.
Generațiile care au învins Franța, Scoția, Țara Galilor, în secolul trecut, nu aveau atâtea mijloace de informare ca astăzi, când net-ul colcăie de scheme, inclusiv video. Componenții acelor echipe vedeau cum joacă francezii, de pildă, și încercau să joace și ei la fel. Iar mai apoi, uneori, învățăceii reușeau să-și depășească profesorii.
Astăzi, în schimb, rugbyștii de la noi mizează pe forță... În sensul că lucrează excesiv în sala de forță, însă nu exersează suficient procedeele tehnice și nici schemele de joc. De pildă, după ultimul antrenament al echipei de rugby seniori a României, cel deschis presei, înainte de plecarea la Cupa Mondială din Franța, Mircea Paraschiv mi-a spus: „Nu înțeleg un lucru... Se repetă o schemă. Se greșește. Iar apoi se trece la altă schemă. Ori, normal ar fi ca atunci când se greșește schema aceasta să fie reluată până iese bine”... Iată o observație care m-a pus pe gânduri.
În concluzie, atunci când un rugbyst român ratează un placaj, o pasă sau trimite un șut anemic, principala vină este a antrenorilor, îndeosebi a celor de la copii și juniori, care nu-și învață (corect) elevii, dar și a celor de la echipele de seniori, care nu-i încurajează să folosească toate procedeele tehnice, și mă refer îndeosebi la dropgol. Mă aștept, așadar, ca antrenorii să reacționeze și să încerce a corecta erorile copiilor. Fiindcă mai târziu, când ajung seniori, devine foarte greu, chiar imposibili să-i dezveți de ceea ce au deprins în mod greșit.
PS - În urmă cu ceva ani, am propus ca la meciurile de juniori, cele de la noi, dropgolul să primească 4 puncte. În ideea de a-i stimula pe antrenori / jucători să-l folosească în meciuri.
Înainte de toate, pentru aceia care nu cunosc (foarte bine) regulile sportului cu balonul oval să vedem ce este dropgolul.
Potrivit dexonline, dropgolul este o „lovitură de picior dată în minge în momentul când aceasta atinge pământul și care face ca mingea să treacă peste bara de sus a porții adverse, consemnând înscrierea a trei puncte”... De fapt, balonul este trimis printre stâlpii buturilor (nu ai porții...) și pe deasupra barei transversale. Iar la noi în loc de dropgol, un cuvânt provenit din franceză (drop, derivat din englezescul drop kick), s-a folosit și sintagma „lovitură de picior căzută”... Care provenea tot din limba franceză: coup de pied tombe. Însă nu lovitura era „căzută”, ci balonul era lăsat din mâini, să cadă, fiind apoi lovit cu piciorul.
În ceea ce privește istoria dropgolului, acesta a fost menționat în momentul redactării regulilor rugby-ului de către elevii de la Rugby School, în 1845. În 1871, regula dropgolului a fost prima dintre cele 59 adoptate de Federația Engleză de Rugby (Rugby Football Union). Până prin 1889, pentru un dropgol nu se acordau puncte... În sensul că în acea perioadă nu conta decât numărul de eseuri transformate. În 1890, forul mondial (International Rugby Football Board) a decis să se acorde puncte. Iar pentru dropgol s-au dat 4 puncte, iar mai apoi 3.
Pe de altă parte, trebuie spus că francezul Pierre Albaladejo a fost primul jucător de rugby care a marcat 3 dropgoluri într-un meci. S-a întâmplat în 9 aprilie 1960, în partida Franța - Irlanda din Turneul celor 5 Națiuni.
La Cupa Mondială de seniori, dropgolul a fost folosit adeseori în mod decisiv. La finala ediției din 1995, de pildă, Joel Stransky a adus titlul mondial Africii de Sud prin acest procedeu reușit în prelungiri.
La fel s-a întâmplat și la finala din 2003, când, tot în timpul suplimentar, Jonny Wilkinson a înscris dropgolul cu care Anglia s-a impus (20-17) în fața Australiei.
Cei mai buni marcatori de dropgol din istorie
1. Jonny Wilkinson (Anglia) - 36
2. Hugo Porta (Argentina) - 28
3. Rob Andrew (Anglia) - 23
4. Diego Dominguez (Italia) - 20
5. Naas Botha (Africa de Sud) 18
6-7. Stefano Bettarello (Italia) - 17
6-7. Dan Parks (Scoția) - 17
8-9. Jean-Patrick Lescarboura (Franța) - 15
8-9. Ronan OGara (Irlanda) - 15
10. Jonathan Davies (Țara Galilor) - 13
........................................
17-23. Neculai Nichitean (România) - 10
De altfel, pentru englezi acest procedeu tehnic pare să fie extrem de important. În 1995, la sfertul de finală cu Australia, Trandafirii s-au impus cu 25-22 datorită dropgolului reușit de Rob Andrew în minutul 82...
Apoi, la ediția din 1999, tot în sferturile de finală, Anglia s-a înclinat (21-44) în fața Africii de Sud în condițiile în care Jannie de Beer a înscris 5 dropgoluri într-un interval de 30 de minute (min. 44, 46, 54, 72, 75).
Și la ediția de anul acesta, formația britanică a câștigat meciul cu Argentina (27-10), evoluând în inferioritate numerică, și datorită celor 3 dropgoluri înscrise de George Ford (min. 27, 30, 36).
Cele mai multe dropgoluri marcate într-un meci inter-țări
1. Jannie De Beer (Africa de Sud) - 5 (Africa de Sud - Anglia 44-21, 24 octombrie 1999)
2. Andre Pretorius (Africa de Sud) - 4 (Anglia - Africa de Sud 14-25, 25 noiembrie 2006)
3-11. Diego Dominguez (Italia) - 3 (Italia - Scoția 34-20, 5 februarie 2000)
3-11. Jonny Wilkinson (Anglia) - 3 (Anglia - Franța 24-7, 16 noiembrie 2003)
3-11. Neil Jenkins (Țara Galilor) - 3 (Țara Galilor - Scoția 28-28, 17 februarie 2001)
3-11. Hugo Porta (Argentina) - 3 (Argentina - Noua Zeelandă 21-21, 2 noiembrie 1985)
3-11. Didier Camberabero (Franța) - 3 (Australia - Franța 19-28, 30 iunie 1990)
3-11. Hugo Porta (Argentina) - 3 (Argentina - Australia 24-13, 27 octombrie 1979)
3-11. Opeti Turuva (Fiji) - 3 (Fiji - Samoa 20-13, 2 iulie 1994)
3-11. Neculai Nichitean (România) - 3 (România - Franța 15-24, 8 aprilie 1995)
3-11. George Ford (Anglia) - 3 (Anglia - Argentina 27-10, 9 septembrie 2023)
După cum se observă, în topul jucătorilor care au reușit 3 dropgoluri într-un meci apare și Neculai Nichitean. Acesta a marcat toate punctele României (15) în meciul cu Franța (15-24), de la București, din primăvara lui 1995. Uvertura a reușit 3 dropgoluri și a concretizat două lovituri de pedeapsă.
Însă românii au îndrăgit dropgolul cu mult timp înainte. În 1963, de pildă, la meciul Franța - România 6-6, Viorel Morariu a marcat unul după o grămadă ordonată. Însă arbitrul galez Gwynne Walters nu l-a validat, ci a cerut repetarea grămezii... „Dacă ar fi fost ceva în neregulă cu acel dropgol atunci arbitrul nu ar fi dat repunerea echipei României”, avea să-mi spună în urmă cu ani cel care a fost mai apoi antrenor al naționalei și președinte al Federației. Românii au repetat schema, iar Viorel Morariu a trimis din nou balonul din dropgol. Doar că acesta a lovit buturile și a ricoșat în teren. Și așa a ratat România ocazia de a câștiga pentru prima oară cu Franța chiar pe terenul acesteia.
Și, atenție (!), Viorel Morariu nu era jucător de treisferturi, ci înaintaș (linia a treia)... Și executa dropgol.
Un mare specialist al dropgolului a fost Alexandru Penciu, cel supranumit de galezi „Alexandru cel Mare”. De asemenea, executant al dropgolului a fost și Dumitru „Mituș” Alexandru, component al echipei României din anii 80. Acesta mi-a vorbit pentru revista „Rugby Magazin” din aprilie 2000 despre tehnica executării loviturilor cu piciorul: „Direcția, de pildă, i-o dai din înclinația balonului. Contează cum ții umerii. De asemenea, când ai lovit mingea curat, ea se duce rostogolindu-se în față spre buturi, nu în spate așa cum mai văd pe la unii transformeri ai echipelor noastre”. Tot atunci, fostul mijlocaș la deschidere al Stelei îmi spunea că a lucrat puțin și cu Alexandru Cristian Stoica, pe vremea când cel care a devenit mai apoi căpitan al Italiei a activat la grupele de copii din Ghencea. Și a subliniat că nu a fost „un transformer de forță, ci unul constant. Dinamovistul Ion Constantin, în schimb, avea niște lovituri foarte puternice. De la 50 de metri. Fiind colegi la lotul național, știam că preferă balonul mai desumflat. Mie îmi convenea acela mai tare. Înaintea meciurilor Steaua - Dinamo, când ne duceam fiecare cu balonul la arbitru, mai mereu era ales al meu. Din start, eram peste el”.
Așadar, în rugby-ul nostru au activat rugbyști care au excelat la jocul cu piciorul. Și atunci de ce astăzi nu mai vedem dropgoluri nici la Stejari, nici la Stejărei?
În urmă cu ceva ani, am adresat această întrebare lui Virgil Popișteanu, cel pe care l-am supranumit „Mister Dropgol” (marca frecvent prin acest procedeu, dar mai ales în meciurile cu Dinamo, când a făcut deseori diferența).
Iată răspunsul stelistului: „Ca să dai dropgol în meci trebuie să-l exersezi. Adică să dai dropgol la antrenamente până te plictisești. Altfel n-ai cum să-l folosești în timpul meciului”.
Așadar, dacă observați că rugbyștii români de astăzi greșesc pase, ratează placaje, trimit „chifle” (șuturi anemice, pe distanțe scurte), pierd baloane la repunerile din margine șamd, toate aceste erori, inclusiv lipsa dropgolurilor sunt cauzate de neexersarea acestor procedee tehnice la antrenamente.
Generațiile care au învins Franța, Scoția, Țara Galilor, în secolul trecut, nu aveau atâtea mijloace de informare ca astăzi, când net-ul colcăie de scheme, inclusiv video. Componenții acelor echipe vedeau cum joacă francezii, de pildă, și încercau să joace și ei la fel. Iar mai apoi, uneori, învățăceii reușeau să-și depășească profesorii.
Astăzi, în schimb, rugbyștii de la noi mizează pe forță... În sensul că lucrează excesiv în sala de forță, însă nu exersează suficient procedeele tehnice și nici schemele de joc. De pildă, după ultimul antrenament al echipei de rugby seniori a României, cel deschis presei, înainte de plecarea la Cupa Mondială din Franța, Mircea Paraschiv mi-a spus: „Nu înțeleg un lucru... Se repetă o schemă. Se greșește. Iar apoi se trece la altă schemă. Ori, normal ar fi ca atunci când se greșește schema aceasta să fie reluată până iese bine”... Iată o observație care m-a pus pe gânduri.
În concluzie, atunci când un rugbyst român ratează un placaj, o pasă sau trimite un șut anemic, principala vină este a antrenorilor, îndeosebi a celor de la copii și juniori, care nu-și învață (corect) elevii, dar și a celor de la echipele de seniori, care nu-i încurajează să folosească toate procedeele tehnice, și mă refer îndeosebi la dropgol. Mă aștept, așadar, ca antrenorii să reacționeze și să încerce a corecta erorile copiilor. Fiindcă mai târziu, când ajung seniori, devine foarte greu, chiar imposibili să-i dezveți de ceea ce au deprins în mod greșit.
PS - În urmă cu ceva ani, am propus ca la meciurile de juniori, cele de la noi, dropgolul să primească 4 puncte. În ideea de a-i stimula pe antrenori / jucători să-l folosească în meciuri.
Articole similare
17 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / CSTIM - CSDIN 23-24: Conduși la pauză, Buldogii au revenit spectaculos și s-au impus la Timișoara
Meci spectaculos la Timișoara, pe stadionul „Gheorghe Rășcanu”, între formația gazdă SCM USV și Dinamo București. Bănățenii s-au desprins (18-7) până la pauză,...
17 Apr. 2026
ROMÂNIA / COPII & JUNIORI: Pe Stadionul Olimpia se va disputa un turneu AMRB în memoria lui Valeriu Irimescu
Asociația Municipală de Rugby București (AMRB) a anunțat că turneul numărul 3 de mini-rugby din această primăvară va fi dedicat memoriei celui care a fost rugbystul de valoare mondială, iar...
16 Apr. 2026
APARIȚIE EDITORIALĂ: Ziaristul sportiv Chris Thau a spus cine l-a inspirat în alegerea titlului cărții despre Irimescu / VIDEO
În urmă cu mai bine de o săptămână, la Muzeul Sportului din București a fost lansată cartea „Misterul Irimescu rămâne nedezlegat”. Scrisă de jurnalistul...
16 Apr. 2026
ROMÂNIA / CLUBURI: La despărțirea de Știința Baia Mare, Mihai Dico va da lovitura de începere a meciului cu Steaua
În rugby-ul românesc sunt multe cazuri de rugbyști care și-au legat numele de o singură echipă de club. E adevărat, numărul acestora devine tot mai mic în condițiile actuale...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
