RUGBY-UL PE ÎNȚELESUL TUTUROR: În Turneul celor 6 Națiuni se intonează imnuri naționale pe lângă unele de stat!
De Marian Burlacu, 05 Feb. 2026
Turneul celor 6 Națiuni la rugby este o competiție aparte. La aceasta participă trei echipe din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord - Anglia, Scoția și Țara Galilor -, Franța și Italia, dar și o formație comună a Irlandei și Irlandei de Nord. Tocmai de aceea, la meciuri nu se intonează numai imnuri de stat, ci și imnuri naționale. Cum în secolul trecut, Irlanda a fost măcinată de conflictul din partea de nord, la Dublin, când se disputau meciuri în Five Nations (Turneul celor 5 Națiuni), nu se intona niciun imn înaintea fluierului de start. Fiindcă din echipa Irlandei făceau parte și nord-irlandezi, iar aceștia erau supuși ai Reginei Elisabeta a II-a.
Pentru mulți, nu este nicio diferență între imn național și imn de stat. Din punctul meu de vedere nu este așa. După mine, imnul național este imnul unei națiuni. De pildă, „Deșteaptă-te române!” este imn național fiindcă este imnul românilor de pretutindeni. Adică și ai românilor care trăiesc în România, dar și al românilor care sunt plecați în lumea largă. Pe de altă parte, „Deșteaptă-te române!” este și imn de stat. Adică imnul statului România.
Dacă s-ar utiliza imnul de stat, la meciurile din Turneul celor 6 Națiuni s-ar auzi următoarele:
Anglia - „God Save the King”
Scoția - „God Save the King”
Țara Galilor - „God Save the King”
Franța - „La Marseillaise”
Irlanda - „Amhrán na bhFiann” / „God Save the King” (*)
Italia - „Il canto degl'Italiani”
(*) - aceasta fiindcă din echipa Irlandei fac parte și jucători din Irlanda de Nord
Imnurile care se intonează înaintea meciurilor din Six Nations
Anglia - „God Save the King”
Spre deosebire de Țara Galilor sau Scoția, Anglia nu are un imn național universal recunoscut. Această echipă de rugby folosește în mod implicit imnul de stat al Regatului Unit, „God Save the King”.
La fotbal, fiecare națiune constitutivă a Regatului Unit are propria echipă. În timp ce Țara Galilor și Scoția folosesc propriile imnuri naționale, Anglia și Irlanda de Nord utilizează, în mod implicit, imnul „God Save the King”, imnul Regatului Unit.
La rugby, fiecare națiune constitutivă a Regatului Unit, cu excepția Irlandei de Nord, are propria echipă, iar „God Save the King” este folosit și pentru echipa Angliei.
Auzit deseori la meciurile echipei de rugby ale Angliei, „Swing Low, Sweet Chariot” este un cântec spiritual al populației de culoare din Statele Unite.
La Jocurile Commonwealth-ului, Anglia folosește cântecul „Jerusalem” ca imn național pentru sportivii săi, o alegere rezultată în urma unei consultări publice. Este o adaptare a unei poezii de William Blake, inițial pusă pe muzică în 1916 de Hubert Parry și rearanjată ulterior în 1922 de Edward Elgar.
Echipele de cricket ale Angliei și Țării Galilor folosesc, de asemenea, „Jerusalem” ca imn național.
Pe de altă parte, se acceptă ca organismele sportive engleze să aleagă între „Jerusalem”, „God Save the King” sau „Land of Hope and Glory”, ultimul fiind, de asemenea, un cântec de Edward Elgar. Aceste trei cântece fac, de fapt, întotdeauna parte din programul celebrului „Last Night of the Proms”, o serie de concerte care se țin la Royal Albert Hall, în timpul verii, și sunt difuzate de BBC.
Scoția - „Flower of Scotland”
Flower of Scotland (Flùir na h-Alba în gaelică scoțiană, Flouer o Scotland în scoțiană) este un imn național neoficial al Scoției, alături de vechiul imn „Scotland the Brave”. Cântecul a fost scris (versuri și muzică) de muzicianul scoțian Roy Williamson din grupul folk scoțian „The Corries”, în 1967.
Cea mai veche utilizare înregistrată a imnului „Floare de Scoția” a fost de către fanii scoțieni ai echipei de rugby British and Irish Lions (Leii Britanici și Irlandezi) în timpul turneului din 1974 în Africa de Sud.
După Turneul celor Cinci Națiuni din 1989, Federația Scoțiană de Rugby (Rugby Scotland Union) a luat în considerare intonarea acestuia înainte de fiecare meci al Scoției. Federația Scoțiană de Fotbal a făcut același lucru în 1993.
În 1990 a fost folosit pentru prima dată într-un meci oficial. Până atunci, imnul cântat la meciurile Scoției era „God Save the Queen”. Folosit mai întâi la un meci cu Franța, „Flower of Scotland” a fost intonat la confruntarea cu Anglia, de pe stadionul „Murrayfield”, la care s-a decis formația care a realizat Grand Slam-ul. Cu mențiunea că Scoția a câștigat acel meci.
Mai apoi, un cetățean scoțian a considerat cântecul „prea răzbunător față de englezi” și, în 2003, a solicitat Parlamentului Scoțian să oprească utilizarea acestuia la evenimentele sportive și să îl înlocuiască cu un cântec nou. Parlamentul a respins petiția, considerând-o că nu este prioritară.
În 2005, un alt scoțian, Chris Cromar, a solicitat Parlamentului pentru a face din cântec imnul oficial al Scoției. Și această petiție a fost respinsă, Parlamentul hotărând că nu era de competența politicienilor să decidă ca Scoția să dețină un imn oficial.
Țara Galilor - „Hen Wlad fy Nhadau”
Hen Wlad fy Nhadau (Pământul Strămoșilor Mei) este imnul național galez. Conform tradiției, a fost scris de Evan James (1809–1878, Ieuan ab Iago în numele său bardic) și compus de fiul său, James James (1833–1902, Iago ab Ieuan), în ianuarie 1856.
Imnul breton „Bro gozh ma zadoù” și imnul cornwallez „Bro Goth Agan Tasow” sunt cântate pe aceeași melodie și au multe asemănări în versurile lor.
Deși nu este recunoscut oficial sau legal ca imn național, „Hen wlad fy nhadau” este totuși acceptat ca atare la evenimentele galeze. Este cântat în special la evenimentele sportive, exclusiv în limba galeză. În general, se cântă doar prima strofă și refrenul.
Irlanda - „Amhrán na bhFiann” și „Ireland's Call”
„Amhrán na bhFiann” este imnul Republicii Irlanda. Deși se cântă, de obicei, în irlandeză, versiunea originală a acestui cântec, compusă în 1907, este în engleză, sub titlul „A Soldier's Song” (Cântecul soldatului), precum și sub numele National Anthem of Ireland (Amhrán Náisiúnta na hÉireann).
Cum echipa de rugby a Irlandei este alcătuită atât din jucători din Republica Irlanda, cât și din cei care locuiesc în Irlande de Nord, parte a Regatului Unit, multă vreme la meciuri nu s-a intonat niciun imn.
În aprilie 1995, la cererea Federației Irlandeze de Rugby (IRFU) a fost creat un imn special: „Ireland's Call”. De atunci, acesta este intonat la meciurile susținute în deplasare, în timp ce la Dublin se aud „Amhrán na bhFiann”, imnul Republicii Irlandeze, și „Ireland's Call”.
În 2007, în timpul unui meci Irlanda - Italia care s-a ținut la Belfast, IRFU n-a acceptat cererea organizatorilor nord-irlandezi care doreau să se intoneze „God Save the Queen” pe lângă „Ireland's Call”.
Franța - „La Marseillaise”
„La Marseillaise” a fost compusă (text inițial și muzică) de Rouget de Lisle, la Strasbourg, în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1792, după declararea războiului cu Austria. Titlul inițial a fost „Chant de guerre pour l'armée du Rhin” („Cântecul de război al armatei de pe Rin”).
În 30 iulie 1792, melodia a fost cântată de soldații republicani din Marsilia la intrarea lor în Paris, de acolo provenind numele „La Marseillaise”.
În 14 iulie 1795, în mod oficial, La Marseillaise a devenit imnul național al Franței.
Italia - „Il canto degl'Italiani” („Fratelli d'Italia”)
„Il Canto degli Italiani” („Cântecul italienilor”) este imnul național al Italiei. Cunoscut în Italia sub numele de Inno di Mameli („Imnul lui Mameli”), este denumit în alte părți datorită versurilor sale de deschidere drept „Fratelli d'Italia” („Frații Italiei”).
Compus în 1847, acest cântec, inspirat de idealurile republicane, nu a fost adoptat ca imn la înființarea Regatului Italiei în 1861. După al Doilea Război Mondial, Republica Italiană l-a adoptat ca imn național, dar numai provizoriu, până la Legea 181 din 4 decembrie 2017, care i-a acordat statut oficial.
Pentru mulți, nu este nicio diferență între imn național și imn de stat. Din punctul meu de vedere nu este așa. După mine, imnul național este imnul unei națiuni. De pildă, „Deșteaptă-te române!” este imn național fiindcă este imnul românilor de pretutindeni. Adică și ai românilor care trăiesc în România, dar și al românilor care sunt plecați în lumea largă. Pe de altă parte, „Deșteaptă-te române!” este și imn de stat. Adică imnul statului România.
Dacă s-ar utiliza imnul de stat, la meciurile din Turneul celor 6 Națiuni s-ar auzi următoarele:
Anglia - „God Save the King”
Scoția - „God Save the King”
Țara Galilor - „God Save the King”
Franța - „La Marseillaise”
Irlanda - „Amhrán na bhFiann” / „God Save the King” (*)
Italia - „Il canto degl'Italiani”
(*) - aceasta fiindcă din echipa Irlandei fac parte și jucători din Irlanda de Nord
Imnurile care se intonează înaintea meciurilor din Six Nations
Anglia - „God Save the King”
Spre deosebire de Țara Galilor sau Scoția, Anglia nu are un imn național universal recunoscut. Această echipă de rugby folosește în mod implicit imnul de stat al Regatului Unit, „God Save the King”.
La fotbal, fiecare națiune constitutivă a Regatului Unit are propria echipă. În timp ce Țara Galilor și Scoția folosesc propriile imnuri naționale, Anglia și Irlanda de Nord utilizează, în mod implicit, imnul „God Save the King”, imnul Regatului Unit.
La rugby, fiecare națiune constitutivă a Regatului Unit, cu excepția Irlandei de Nord, are propria echipă, iar „God Save the King” este folosit și pentru echipa Angliei.
Auzit deseori la meciurile echipei de rugby ale Angliei, „Swing Low, Sweet Chariot” este un cântec spiritual al populației de culoare din Statele Unite.
La Jocurile Commonwealth-ului, Anglia folosește cântecul „Jerusalem” ca imn național pentru sportivii săi, o alegere rezultată în urma unei consultări publice. Este o adaptare a unei poezii de William Blake, inițial pusă pe muzică în 1916 de Hubert Parry și rearanjată ulterior în 1922 de Edward Elgar.
Echipele de cricket ale Angliei și Țării Galilor folosesc, de asemenea, „Jerusalem” ca imn național.
Pe de altă parte, se acceptă ca organismele sportive engleze să aleagă între „Jerusalem”, „God Save the King” sau „Land of Hope and Glory”, ultimul fiind, de asemenea, un cântec de Edward Elgar. Aceste trei cântece fac, de fapt, întotdeauna parte din programul celebrului „Last Night of the Proms”, o serie de concerte care se țin la Royal Albert Hall, în timpul verii, și sunt difuzate de BBC.
Scoția - „Flower of Scotland”
Flower of Scotland (Flùir na h-Alba în gaelică scoțiană, Flouer o Scotland în scoțiană) este un imn național neoficial al Scoției, alături de vechiul imn „Scotland the Brave”. Cântecul a fost scris (versuri și muzică) de muzicianul scoțian Roy Williamson din grupul folk scoțian „The Corries”, în 1967.
Cea mai veche utilizare înregistrată a imnului „Floare de Scoția” a fost de către fanii scoțieni ai echipei de rugby British and Irish Lions (Leii Britanici și Irlandezi) în timpul turneului din 1974 în Africa de Sud.
După Turneul celor Cinci Națiuni din 1989, Federația Scoțiană de Rugby (Rugby Scotland Union) a luat în considerare intonarea acestuia înainte de fiecare meci al Scoției. Federația Scoțiană de Fotbal a făcut același lucru în 1993.
În 1990 a fost folosit pentru prima dată într-un meci oficial. Până atunci, imnul cântat la meciurile Scoției era „God Save the Queen”. Folosit mai întâi la un meci cu Franța, „Flower of Scotland” a fost intonat la confruntarea cu Anglia, de pe stadionul „Murrayfield”, la care s-a decis formația care a realizat Grand Slam-ul. Cu mențiunea că Scoția a câștigat acel meci.
Mai apoi, un cetățean scoțian a considerat cântecul „prea răzbunător față de englezi” și, în 2003, a solicitat Parlamentului Scoțian să oprească utilizarea acestuia la evenimentele sportive și să îl înlocuiască cu un cântec nou. Parlamentul a respins petiția, considerând-o că nu este prioritară.
În 2005, un alt scoțian, Chris Cromar, a solicitat Parlamentului pentru a face din cântec imnul oficial al Scoției. Și această petiție a fost respinsă, Parlamentul hotărând că nu era de competența politicienilor să decidă ca Scoția să dețină un imn oficial.
Țara Galilor - „Hen Wlad fy Nhadau”
Hen Wlad fy Nhadau (Pământul Strămoșilor Mei) este imnul național galez. Conform tradiției, a fost scris de Evan James (1809–1878, Ieuan ab Iago în numele său bardic) și compus de fiul său, James James (1833–1902, Iago ab Ieuan), în ianuarie 1856.
Imnul breton „Bro gozh ma zadoù” și imnul cornwallez „Bro Goth Agan Tasow” sunt cântate pe aceeași melodie și au multe asemănări în versurile lor.
Deși nu este recunoscut oficial sau legal ca imn național, „Hen wlad fy nhadau” este totuși acceptat ca atare la evenimentele galeze. Este cântat în special la evenimentele sportive, exclusiv în limba galeză. În general, se cântă doar prima strofă și refrenul.
Irlanda - „Amhrán na bhFiann” și „Ireland's Call”
„Amhrán na bhFiann” este imnul Republicii Irlanda. Deși se cântă, de obicei, în irlandeză, versiunea originală a acestui cântec, compusă în 1907, este în engleză, sub titlul „A Soldier's Song” (Cântecul soldatului), precum și sub numele National Anthem of Ireland (Amhrán Náisiúnta na hÉireann).
Cum echipa de rugby a Irlandei este alcătuită atât din jucători din Republica Irlanda, cât și din cei care locuiesc în Irlande de Nord, parte a Regatului Unit, multă vreme la meciuri nu s-a intonat niciun imn.
În aprilie 1995, la cererea Federației Irlandeze de Rugby (IRFU) a fost creat un imn special: „Ireland's Call”. De atunci, acesta este intonat la meciurile susținute în deplasare, în timp ce la Dublin se aud „Amhrán na bhFiann”, imnul Republicii Irlandeze, și „Ireland's Call”.
În 2007, în timpul unui meci Irlanda - Italia care s-a ținut la Belfast, IRFU n-a acceptat cererea organizatorilor nord-irlandezi care doreau să se intoneze „God Save the Queen” pe lângă „Ireland's Call”.
Franța - „La Marseillaise”
„La Marseillaise” a fost compusă (text inițial și muzică) de Rouget de Lisle, la Strasbourg, în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1792, după declararea războiului cu Austria. Titlul inițial a fost „Chant de guerre pour l'armée du Rhin” („Cântecul de război al armatei de pe Rin”).
În 30 iulie 1792, melodia a fost cântată de soldații republicani din Marsilia la intrarea lor în Paris, de acolo provenind numele „La Marseillaise”.
În 14 iulie 1795, în mod oficial, La Marseillaise a devenit imnul național al Franței.
Italia - „Il canto degl'Italiani” („Fratelli d'Italia”)
„Il Canto degli Italiani” („Cântecul italienilor”) este imnul național al Italiei. Cunoscut în Italia sub numele de Inno di Mameli („Imnul lui Mameli”), este denumit în alte părți datorită versurilor sale de deschidere drept „Fratelli d'Italia” („Frații Italiei”).
Compus în 1847, acest cântec, inspirat de idealurile republicane, nu a fost adoptat ca imn la înființarea Regatului Italiei în 1861. După al Doilea Război Mondial, Republica Italiană l-a adoptat ca imn național, dar numai provizoriu, până la Legea 181 din 4 decembrie 2017, care i-a acordat statut oficial.
Articole similare
17 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / CSTIM - CSDIN 23-24: Conduși la pauză, Buldogii au revenit spectaculos și s-au impus la Timișoara
Meci spectaculos la Timișoara, pe stadionul „Gheorghe Rășcanu”, între formația gazdă SCM USV și Dinamo București. Bănățenii s-au desprins (18-7) până la pauză,...
17 Apr. 2026
ROMÂNIA / COPII & JUNIORI: Pe Stadionul Olimpia se va disputa un turneu AMRB în memoria lui Valeriu Irimescu
Asociația Municipală de Rugby București (AMRB) a anunțat că turneul numărul 3 de mini-rugby din această primăvară va fi dedicat memoriei celui care a fost rugbystul de valoare mondială, iar...
16 Apr. 2026
APARIȚIE EDITORIALĂ: Ziaristul sportiv Chris Thau a spus cine l-a inspirat în alegerea titlului cărții despre Irimescu / VIDEO
În urmă cu mai bine de o săptămână, la Muzeul Sportului din București a fost lansată cartea „Misterul Irimescu rămâne nedezlegat”. Scrisă de jurnalistul...
16 Apr. 2026
ROMÂNIA / CLUBURI: La despărțirea de Știința Baia Mare, Mihai Dico va da lovitura de începere a meciului cu Steaua
În rugby-ul românesc sunt multe cazuri de rugbyști care și-au legat numele de o singură echipă de club. E adevărat, numărul acestora devine tot mai mic în condițiile actuale...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
