ROMÂNIA / ISTORIE / ENIGME: A jucat George Vraca în naționala de rugby? Actorul a spus că s-a accidentat la un antrenament
De Marian Burlacu, 16 Nov. 2025
Într-o avancronică la meciul test România - SUA la rugby, meci desfășurat ieri (sâmbătă, 15 noiembrie 2025), pe Stadionul „Arcul de Triumf”, colegul Octavian Pescaru a făcut o postare pe pagina de Facebook TVR Sport în care a dat istoria unei fotografii din 1919, de la Jocurile Interaliate de la Paris. Adică de la competiția în care s-a disputat primul meci între cele două națiuni. Fost jucător de rugby, ziaristul prezintă și numele celor care apăreau în acea imagine, preluând informațiile din „Rugby, istorie românească, vol. 1 - Povestită de un grivițean”, lucrare semnată de Traian Moldoveanu. Și se pomenește de faptul că unele lucrări precizează că actorul George Vraca a evoluat atunci pentru naționala de rugby. Octavian Pescaru adaugă că „jurnalistul Marian Burlacu, si el cercetator al rugbyului autohton, are însă o altă versiune. Burlacu afirmă că personajul din fotografie ar fi Alexandru, fratele lui George Vraca, şi spune că însuşi George Vraca a făcut lumină în această controversă într-un interviú acordat jurnalistului Tiberiu Stama la începutul anilor ’60”. În sprijinul afirmației mele prezint mai jos ceea ce a declarat marele actor. (Foto facsimil „Sportul Popular”)
În postarea lui, Octavian Pescaru scrie: „În iunie 1919, un grup de 23 de bărbaţi atrăgea privirile călătorilor din Gara de Nord. Îmbrăcaţi în uniforme militare, cei 23 cărau după ei, pe lângă valizele de lemn, şi nişte mingi ovale ca nişte ouă de mari dimensiuni. Mulţi dintre cei care populau peronul Gării de Nord în iunie 1919 nu mai văzuseră un balon oval. Rugby-ul era un sport nou apărut în România iar mingea aceea ovală, în mod firesc li se părea o bizarerie. Pe vremea aceea, mingea era <>, meciul era <>, jocul de rugby se chema <>, iar când se refereau la jucători, ziariştii foloseau apelativul <>. Bărbaţii aceia ciudaţi erau jucătorii naţionalei de rugby a României. Aşteptau trenul care avea să-i ducă la Paris unde urmau să intre în istorie. Aveau să dispute primele două meciuri internaţionale din istoria rugbyului românesc la Jocurile Interaliate, unde fuseseră invitaţi de generalul John Pershing, comandantul trupelor americane dizlocate în Europa. Pentru că bătrânul continent încă îşi lingea rănile, la 7 luni distanţă de încheierea primului război mondial, au avut nevoie de câteva zile pentru a ajunge în capitala Franţei. Sosirea lor nu a trecut neobservată de presa franceză. Cotidianul <>, predecesorul celebrului <> de astăzi, nota pe 23 iunie 1919: <>. Jocurile Interaliate au fost deschise pe 22 iunie 1919 printr-o ceremonie care a durat 4 ore şi la care au asistat 35.000 de spectatori, în frunte cu preşedintele francez Raymond Poincare. Stadionul care a găzduit deschiderea şi întrecerile Jocurilor Interaliate, primise numele generalului John Pershing pentru că fusese construit cu bani americani şi donat statului francez. Pe iarba acestei arene, rugbystii români au luat parte la festivitatea de deschidere iar apoi, pe 23 iunie, au jucat contra Franţei primul meci oficial interţări din istoria rugbyului românesc. Întâlnirea cu americanii s-a consumat pe 26 iunie. Înainte de meciul cu Franţa, lotul României a fost fotografiat de un trimis al agenţiei Rol. Pe spatele fotografiei pe care am descoperit-o la Arhivele Statului din Bucureşti stă scris: <>. <> este Marcel Rol, pionier al fotografiei sportive din Franţa, care la finele secolului XIX fonda agenţia de presă Rol, un furnizor constant de fotografie de calitate pentru ziarele din Hexagon. Marcel Rol a murit în 1905 într-un accident de maşină, dar urmaşii săi i-au continuat munca. Şi în ziua de astăzi, numeroase fotografii cu tematică sportivă din arhivele franceze poarte semnătura agenţiei Rol. Agenţia de presă Rol, a fost, aşadar, cea care a imortalizat pentru eternitate prezenţa naţionalei de rugby a României la Jocurile Interaliate. Poza este uimitor de clară în ciuda trecerii timpului. Cercetator al rugbyului romanesc, Traian Moldoveanu, fost jucător la Griviţa Roşie, care a publicat istoria rugbyului românesc în două volume sub titlul <>, afirma în 2019 că în fotografía centenară, care se regăseşte şi în primul volum al lucrării sale, se află următorii : “Rândul de sus: În uniformă, Gheorghe Budurăscu, Gheorghe Simion, Rudolf Schmettau, Aurel Drăghici, George Vraca (marele actor), comandantul echipei maiorul Alexandru Manolescu, Grigore Caracostea, Radu Polizu, Sorin Mihăilescu, Virgil Brăbeţeanu. Mijloc: Ion Dimăncescu, Gheorghe Benţia, Nicolae Mărăscu, Mircea Iconomu, Ion Iconomu, Dimitrie Dimăncescu, Gheorghe Ţicleanu. Jos: Jean Hussar, Gheorghe Dragomirescu, Mircea Vidraşcu. Lipsesc din fotografie: C-tin Crătunescu, Henry Manu, Atanase Tănăsescu. Căpitan: Mircea Iconomu”.
Apoi, autorul postării spune că „bătrâna fotografie de la care am pornit această scurtă istorie despre pionierii rugbyului românesc conţine şi o nebuloasă, în miezul căreia se află actorul George Vraca. Potrivit Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului precum şi istoriei rugbyului semnate de Traian Moldoveanu, din lotul României deplasat la Paris în 1919 a făcut parte şi George Vraca, devenit ulterior o celebritate a scenei româneşti. Fapt incontestabil, George Vraca a jucat rugby alături de fratele său Alexandru, la Sportul Studenţesc. În marea majoritate a materialelor care fac referiré la turneul de acum 100 de ani, George Vraca este prezentat ca făcând parte din lot. Mai mult, istoricul Traian Moldoveanu, afirmă că George Vraca ar fi al 5-lea de la stânga la dreapta pe rândul de sus. Inclusiv Victor Gutu, in varsta de 102 ani, presedintele onorific al Asociatiei Internationalilor de Rugby sustine varianta potrivit careia Vraca a facut parte din echipa Romania care a jucat la Paris in 1919. Jurnalistul Marian Burlacu, si el cercetator al rugbyului autohton, are însă o altă versiune. Burlacu afirmă că personajul din fotografie ar fi Alexandru, fratele lui George Vraca, şi spune că însuşi George Vraca a făcut lumină în această controversă într-un interviú acordat jurnalistului Tiberiu Stama la începutul anilor ’60. Cum nu am descoperit nici un urmaş al familiei Vraca în stare să ne lumineze, controversa rămâne deschisă. George Vraca (1896-1964) a intrat în lumea teatrului în 1921 şi a devenit unul dintre cele mai mari nume ale scenei româneşti. La Paris 1919, Romania a pierdut 5-48 (eseu Mihailescu, lovitura de pedeapsa M. Economu) jocul cu Franţa şi 0-21 pe cel cu Statele Unite”.
Într-un interviu apărut în „Sportul Popular” in 27 iunie 1959, sub semnătura lui Dimitrie Callimachi și Tiberiu Stama, cunoscutul actor a declarat: „Rugby-ul a fost prima mea „pasiune“. Cu ani în urmă am făcut chiar parte, în calitate de taloner, din echipa de rugby a ţării, care a jucat la Paris. Aceasta se întâmpla în 1919... De fapt, n-am apucat însă să joc. La un antrenament cu echipa Franţei - cu care ne pregăteam pentru intâlnirea cu SUA - m-am accidentat într-o ciocnire cu căpitanul echipei franceze, Struxiano, astfel că pe tot timpul turneului am rămas... pe tuşă. Totuşi, numele de Vraca a fost prezent pe teren prin persoana fratelui meu, ing. Nicolae Vraca, acela care, la drept vorbind, mi-a insuflat dragostea pentru rugby. Acesta a fost, aş putea spune, prologul şi, în acelaşi timp, epilogul activităţii mele de de rugbyst internaţional”.
.jpg)
În legatură cu „antrenamentul” cu Franța la care face referire George Vraca trebuie spus că acesta a fost, de fapt, un meci de antrenament. Însă acest meci nu apare nici în palmaresul echipei de rugby a Franței, nici în palmaresul naționalei noastre. Nici n-ar fi putut să apară la noi, în palmares. Fiindcă ar fi însemnat ca atunci când am juca împotriva „cocoșilor” aceștia să suțină că e partida cu numărul „X”, în timp ce noi am spune că este cea... „X+1” (adăugând partida din 1919).
Legat de acel meci cu Franța din 1919, menționez că nu este singurul care nu apare în palmaresul echipei de rugby a României. În aceeași situație este și partida cu Franța din 4 iunie 1977, când cele două formații s-au înfruntat la Paris într-o partidă în care s-au strâns fonduri pentru sprijinirea sinistraților cutremurului care a zguduit țara noastră în 4 martie. În aceeași situație mai sunt partidele Franța - România 44-3 din 15 mai 1927, România - Franța 5-25 din 14 mai 1936, Franța - România 27-11 din 14 octombrie 1937, Țara Galilor - România 13-12 din 6 octombrie 1979 și Irlanda - România 13-13 dn 18 octombrie 1980.
Vă veți întreba de ce aceste meciuri nu figurează în palmares? Simplu. Fiindcă nu s-a stipulat în protocolul organizării acestor partide că sunt meciuri de palmares. De pildă, cele cu Irlanda XV și Țara Galilor XV n-au fost considerate astfel fiindcă aceste națiuni nu erau convinse că naționala noastră merită respectivul statut... Rezultatele înregistrate atunci au convis pe toată lumea.
Pe de altă parte, chiar zilele trecute am discutat cu Alin Petrache, președintele Federației Române de Rugby, chestiunea meciurilor care nu apar în palmaresul echipei naționale de seniori. Acestea ar putea fi incluse însă în urma unor discuții și a unui acord cu federațiile în cauză. Și, bineînțeles, cu aprobarea World Rugby. După ce i-am prezentat oficialului această problemă am adăugat: „Desigur că federația noastră are acum probleme mult mai grave decât aceea a palmaresului echipei reprezentative”.
În postarea lui, Octavian Pescaru scrie: „În iunie 1919, un grup de 23 de bărbaţi atrăgea privirile călătorilor din Gara de Nord. Îmbrăcaţi în uniforme militare, cei 23 cărau după ei, pe lângă valizele de lemn, şi nişte mingi ovale ca nişte ouă de mari dimensiuni. Mulţi dintre cei care populau peronul Gării de Nord în iunie 1919 nu mai văzuseră un balon oval. Rugby-ul era un sport nou apărut în România iar mingea aceea ovală, în mod firesc li se părea o bizarerie. Pe vremea aceea, mingea era <
Apoi, autorul postării spune că „bătrâna fotografie de la care am pornit această scurtă istorie despre pionierii rugbyului românesc conţine şi o nebuloasă, în miezul căreia se află actorul George Vraca. Potrivit Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului precum şi istoriei rugbyului semnate de Traian Moldoveanu, din lotul României deplasat la Paris în 1919 a făcut parte şi George Vraca, devenit ulterior o celebritate a scenei româneşti. Fapt incontestabil, George Vraca a jucat rugby alături de fratele său Alexandru, la Sportul Studenţesc. În marea majoritate a materialelor care fac referiré la turneul de acum 100 de ani, George Vraca este prezentat ca făcând parte din lot. Mai mult, istoricul Traian Moldoveanu, afirmă că George Vraca ar fi al 5-lea de la stânga la dreapta pe rândul de sus. Inclusiv Victor Gutu, in varsta de 102 ani, presedintele onorific al Asociatiei Internationalilor de Rugby sustine varianta potrivit careia Vraca a facut parte din echipa Romania care a jucat la Paris in 1919. Jurnalistul Marian Burlacu, si el cercetator al rugbyului autohton, are însă o altă versiune. Burlacu afirmă că personajul din fotografie ar fi Alexandru, fratele lui George Vraca, şi spune că însuşi George Vraca a făcut lumină în această controversă într-un interviú acordat jurnalistului Tiberiu Stama la începutul anilor ’60. Cum nu am descoperit nici un urmaş al familiei Vraca în stare să ne lumineze, controversa rămâne deschisă. George Vraca (1896-1964) a intrat în lumea teatrului în 1921 şi a devenit unul dintre cele mai mari nume ale scenei româneşti. La Paris 1919, Romania a pierdut 5-48 (eseu Mihailescu, lovitura de pedeapsa M. Economu) jocul cu Franţa şi 0-21 pe cel cu Statele Unite”.
Într-un interviu apărut în „Sportul Popular” in 27 iunie 1959, sub semnătura lui Dimitrie Callimachi și Tiberiu Stama, cunoscutul actor a declarat: „Rugby-ul a fost prima mea „pasiune“. Cu ani în urmă am făcut chiar parte, în calitate de taloner, din echipa de rugby a ţării, care a jucat la Paris. Aceasta se întâmpla în 1919... De fapt, n-am apucat însă să joc. La un antrenament cu echipa Franţei - cu care ne pregăteam pentru intâlnirea cu SUA - m-am accidentat într-o ciocnire cu căpitanul echipei franceze, Struxiano, astfel că pe tot timpul turneului am rămas... pe tuşă. Totuşi, numele de Vraca a fost prezent pe teren prin persoana fratelui meu, ing. Nicolae Vraca, acela care, la drept vorbind, mi-a insuflat dragostea pentru rugby. Acesta a fost, aş putea spune, prologul şi, în acelaşi timp, epilogul activităţii mele de de rugbyst internaţional”.
În legatură cu „antrenamentul” cu Franța la care face referire George Vraca trebuie spus că acesta a fost, de fapt, un meci de antrenament. Însă acest meci nu apare nici în palmaresul echipei de rugby a Franței, nici în palmaresul naționalei noastre. Nici n-ar fi putut să apară la noi, în palmares. Fiindcă ar fi însemnat ca atunci când am juca împotriva „cocoșilor” aceștia să suțină că e partida cu numărul „X”, în timp ce noi am spune că este cea... „X+1” (adăugând partida din 1919).
Legat de acel meci cu Franța din 1919, menționez că nu este singurul care nu apare în palmaresul echipei de rugby a României. În aceeași situație este și partida cu Franța din 4 iunie 1977, când cele două formații s-au înfruntat la Paris într-o partidă în care s-au strâns fonduri pentru sprijinirea sinistraților cutremurului care a zguduit țara noastră în 4 martie. În aceeași situație mai sunt partidele Franța - România 44-3 din 15 mai 1927, România - Franța 5-25 din 14 mai 1936, Franța - România 27-11 din 14 octombrie 1937, Țara Galilor - România 13-12 din 6 octombrie 1979 și Irlanda - România 13-13 dn 18 octombrie 1980.
Vă veți întreba de ce aceste meciuri nu figurează în palmares? Simplu. Fiindcă nu s-a stipulat în protocolul organizării acestor partide că sunt meciuri de palmares. De pildă, cele cu Irlanda XV și Țara Galilor XV n-au fost considerate astfel fiindcă aceste națiuni nu erau convinse că naționala noastră merită respectivul statut... Rezultatele înregistrate atunci au convis pe toată lumea.
Pe de altă parte, chiar zilele trecute am discutat cu Alin Petrache, președintele Federației Române de Rugby, chestiunea meciurilor care nu apar în palmaresul echipei naționale de seniori. Acestea ar putea fi incluse însă în urma unor discuții și a unui acord cu federațiile în cauză. Și, bineînțeles, cu aprobarea World Rugby. După ce i-am prezentat oficialului această problemă am adăugat: „Desigur că federația noastră are acum probleme mult mai grave decât aceea a palmaresului echipei reprezentative”.
Articole similare
17 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / CSTIM - CSDIN 23-24: Conduși la pauză, Buldogii au revenit spectaculos și s-au impus la Timișoara
Meci spectaculos la Timișoara, pe stadionul „Gheorghe Rășcanu”, între formația gazdă SCM USV și Dinamo București. Bănățenii s-au desprins (18-7) până la pauză,...
17 Apr. 2026
ROMÂNIA / COPII & JUNIORI: Pe Stadionul Olimpia se va disputa un turneu AMRB în memoria lui Valeriu Irimescu
Asociația Municipală de Rugby București (AMRB) a anunțat că turneul numărul 3 de mini-rugby din această primăvară va fi dedicat memoriei celui care a fost rugbystul de valoare mondială, iar...
16 Apr. 2026
APARIȚIE EDITORIALĂ: Ziaristul sportiv Chris Thau a spus cine l-a inspirat în alegerea titlului cărții despre Irimescu / VIDEO
În urmă cu mai bine de o săptămână, la Muzeul Sportului din București a fost lansată cartea „Misterul Irimescu rămâne nedezlegat”. Scrisă de jurnalistul...
16 Apr. 2026
ROMÂNIA / CLUBURI: La despărțirea de Știința Baia Mare, Mihai Dico va da lovitura de începere a meciului cu Steaua
În rugby-ul românesc sunt multe cazuri de rugbyști care și-au legat numele de o singură echipă de club. E adevărat, numărul acestora devine tot mai mic în condițiile actuale...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
