ROMÂNIA / ECHIPA NAȚIONALĂ DE SENIORI: Cum și cine asigură pregătirea Stejarilor pentru Cupa Mondială din 2027
De Marian Burlacu, 04 Dec. 2025
O zi a trecut de la tragerea la sorți a grupelor Cupei Mondiale de rugby din 2027. Și au apărut și primele declarații. Președinte al Federației Române de Rugby (FRR), Alin Petrache a transmis un mesaj în care a subliniat faptul că echipa națională de seniori are nevoie de sprijin, atât moral, cât mai ales financiar. „Îmi doresc să avem sprijin pentru că anul acesta a fost unul crunt din punct de vedere al planificării lucrurilor și al sprijinului financiar pentru că dacă vom continua tot așa și vom avea doar o lună, două de pregătire înaintea Cupei Mondiale, este greu să ai așteptări”, a precizat oficialul. Altfel, pregătirea Stejarilor pentru cea mai importantă competiție din sportul cu balonul oval, în varianta cu XV jucători, se va face tot în regim centralizat ca până acum. Și aceasta în condițiile în care rugbyștii marilor națiuni, cele care contează, se antrenează și acumulează experiență evoluând fie pentru echipele de club (Franța, Anglia), fie pentru selecționatele provinciale (Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Irlanda, Scoția, Țara Galilor).
Dintotdeauna (a se citi din perioada comunistă), pregătirea echipelor naționale de rugby s-a făcut în mod centralizat. În sensul că lotul s-a reunit în diverse perioade. Au existat meciuri de trial, dar și unele de pregătire. S-au făcut tabere specializate la care erau convocați jucători pe anumite posturi (jucătorii de linia întâi, de pildă).
În perioada comunistă, atunci când naționalele de rugby aveau pregătire cluburile (echipele de club) susțineau respectiva acțiune. Pe de altă parte, cum jucătorii selecționabili activau la un număr mic de echipe (Dinamo, Steaua, Grivița, Farul Constanța, Universitatea Timișoara, Știința Baia Mare șamd) aceștia urmau și la formațiile de club un program bine definit. De asemenea, unii antrenori de la națională lucrau și la echipele de club. De exemplu, Petre Cosmănescu și Theodor Rădulescu au fost antrenori și la România, și la Steaua, în paralel. La fel s-a întâmplat cu Mircea Paraschiv, care în timp ce era antrenor principal la națională răspundea și de Dinamo.
În ultima vreme, cluburile (echipele de club) din rugby-ul nostru n-au mai fost atât de preocupate de pregătirea internaționalilor. Și voi da un exemplu. În iarna 2023/2024, Steaua a renunțat la o serie de rugbyști de națională. Iar decizia a fost socotită ciudată. De fapt, prin acea hotărâre Steaua a încercat să scape de o problemă cu care se confrunta atunci când jucătorii săi erau convocați la echipa României. Fiind mulți, gruparea bucureșteană se trezea că nu mai dispune de suficienți jucători pentru a se antrena corespunzător...
Între timp, cu aceeași problemă se confruntă SCM USV Timișoara. Însă problema este una falsă. De fapt, cluburile (echipele de rugby) de la noi ar putea dispune de un număr corespunzător de jucători și atunci când sunt acțiuni ale echipelor naționale. Cum? Având echipe de tineret. Iar la antrenamentele seniorilor ar putea participa jucători de la acestea.
Deloc întâmplător, în urmă cu circa un an, invitat fiind la RFI, David Gerard a subliniat că în Franța echipele de club lucrează pentru echipa reprezentativa de rugby. Ceea ce nu prea se mai întâmplă în România.
Mesajul lui Alin Petrache, președintele FRR, după tragerea la sorți a grupelor Rugby World Cup 2027: „Astăzi ne-am aflat adversarii la Cupa Mondială de Rugby din 2027, din Australia. Este o grupă extrem de tare, cu echipe puternice, mari, cu bugete uriașe, cu investitii majore. Sper ca guvernații să înțeleagă unde suntem ca și fenomen, că România s-a calificat la o Cupă Mondială, că suntem alături de cele mai bune echipe din lume și că fără un program de pregătire bine pus la punct pe parcursul următorilor doi ani și fără sprijin, munca și efortul tuturor de a ajunge acolo, sunt zadarnice. Naționala de rugby este printre puținele echipe din România și astea pot fi numărate pe degetele de la o mână, care se califică și joacă la un turneu final, iar asta este un capital pozitiv de imagine pentru sportul românesc. Îmi doresc să avem sprijin pentru că anul acesta a fost unul crunt din punct de vedere al planificării lucrurilor și al sprijinului financiar pentru că dacă vom continua tot așa și vom avea doar o lună, două de pregătire înaintea Cupei Mondiale, este greu să ai așteptări. Efortul făcut de echipă de a obține această calificare trebuie să fie reflectat de susținere în anii următori, tocmai pentru a da șansa jucătorilor, staff-ului, fanilor de a visa la o competiție frumoasă pentru Stejari”.
Așadar, pregătirea Stejarilor urmează a se face tot în regim centralizat. Și, din nefericire, printre ei nu se mai află atât de mulți jucători care activează în Franța, așa cum se întâmpla în urmă cu 20-25 de ani. Pe atunci practic mulți dintre rugbyștii noștri își ameliorau considerabil bagajul de cunoștințe tehnico-tactice evoluând într-un campionat atât de puternic precum cel din Hexagon. Ei acumulau experiență internațională, iar apoi, când veneau la naționala noastră, influențau pozitiv jocul și rezultatele acesteia.
În plus, existau stagii de pregătire în străinatate. În 2007, de pildă, înaintea Cupei Mondiale, echipa României s-a pregătit în Franța. A avut un stagiu de 11 zile la 1.800 de metri altitudine, iar apoi unul de 6 zile la Toulouse, la circa 600 de metri.
În 2003, înaintea Cupei Mondiale din Australia, Stejarii s-au pregătit tot în Franța. Au efectuat un stagiu în stil comando. Apoi, au susținut un meci cu Narbonne și un altul, test, cu Franța.
În 2023, în schimb, echipa României a stat cantonată la „Arcul de Triumf”. Iar pregătirea efectuată atunci, în condiții dificile, s-a reflectat negativ în rezultatele meciurilor de pregătire cu SUA, Georgia și Italia, precum și în acelea de la Cupa Mondială.
O soluție intermediară ar fi ca FRR să încerce să obțină finanțare pentru selecționata Lupilor României. Și aceasta să cuprindă rugbyști români, tineri, de talent. Care, desigur, ar urma să primească un salariu din partea federației. Acest sistem este folosit, și nu de ieri, de azi, de națiunile majore din emisfera Sudică. Africa de Sud, Australia și Noua Zeelandă au dus o politică prin care au încercat să-și păstreze cei mai valoroși rugbyști în țară. Și cum acolo cluburile (echipele de club) nu sunt atât de bogate, neputând să se compare cu cele din Franța, de pildă, s-a impus regula „dacă nu joci în țară nu poți evolua nici pentru reprezentativă!”. Jucătorilor li s-a oferit angajamente la selecționatele provinciale, cele care participă în Super Rugby, una dintre cele mai valoroase și spectaculoase competiții din sportul cu balonul oval în varianta cu XV jucători.
Federația Română de Rugby ar putea urma acest model. Unul care a fost adoptat în ultimele decenii și de la alte națiuni importante din Europa. Și mă refer la Irlanda, Scoția, Țara Galilor. Georgia, de asemenea, are o asemenea selecționată - Black Lions. Iar țara din zona estică a Europei a rezolvat și problema competiției, aceasta participând în Challenge Cup, în decembrie și ianuarie, adică exact înainte de Rugby Europe Championship.
Dintotdeauna (a se citi din perioada comunistă), pregătirea echipelor naționale de rugby s-a făcut în mod centralizat. În sensul că lotul s-a reunit în diverse perioade. Au existat meciuri de trial, dar și unele de pregătire. S-au făcut tabere specializate la care erau convocați jucători pe anumite posturi (jucătorii de linia întâi, de pildă).
În perioada comunistă, atunci când naționalele de rugby aveau pregătire cluburile (echipele de club) susțineau respectiva acțiune. Pe de altă parte, cum jucătorii selecționabili activau la un număr mic de echipe (Dinamo, Steaua, Grivița, Farul Constanța, Universitatea Timișoara, Știința Baia Mare șamd) aceștia urmau și la formațiile de club un program bine definit. De asemenea, unii antrenori de la națională lucrau și la echipele de club. De exemplu, Petre Cosmănescu și Theodor Rădulescu au fost antrenori și la România, și la Steaua, în paralel. La fel s-a întâmplat cu Mircea Paraschiv, care în timp ce era antrenor principal la națională răspundea și de Dinamo.
În ultima vreme, cluburile (echipele de club) din rugby-ul nostru n-au mai fost atât de preocupate de pregătirea internaționalilor. Și voi da un exemplu. În iarna 2023/2024, Steaua a renunțat la o serie de rugbyști de națională. Iar decizia a fost socotită ciudată. De fapt, prin acea hotărâre Steaua a încercat să scape de o problemă cu care se confrunta atunci când jucătorii săi erau convocați la echipa României. Fiind mulți, gruparea bucureșteană se trezea că nu mai dispune de suficienți jucători pentru a se antrena corespunzător...
Între timp, cu aceeași problemă se confruntă SCM USV Timișoara. Însă problema este una falsă. De fapt, cluburile (echipele de rugby) de la noi ar putea dispune de un număr corespunzător de jucători și atunci când sunt acțiuni ale echipelor naționale. Cum? Având echipe de tineret. Iar la antrenamentele seniorilor ar putea participa jucători de la acestea.
Deloc întâmplător, în urmă cu circa un an, invitat fiind la RFI, David Gerard a subliniat că în Franța echipele de club lucrează pentru echipa reprezentativa de rugby. Ceea ce nu prea se mai întâmplă în România.
Mesajul lui Alin Petrache, președintele FRR, după tragerea la sorți a grupelor Rugby World Cup 2027: „Astăzi ne-am aflat adversarii la Cupa Mondială de Rugby din 2027, din Australia. Este o grupă extrem de tare, cu echipe puternice, mari, cu bugete uriașe, cu investitii majore. Sper ca guvernații să înțeleagă unde suntem ca și fenomen, că România s-a calificat la o Cupă Mondială, că suntem alături de cele mai bune echipe din lume și că fără un program de pregătire bine pus la punct pe parcursul următorilor doi ani și fără sprijin, munca și efortul tuturor de a ajunge acolo, sunt zadarnice. Naționala de rugby este printre puținele echipe din România și astea pot fi numărate pe degetele de la o mână, care se califică și joacă la un turneu final, iar asta este un capital pozitiv de imagine pentru sportul românesc. Îmi doresc să avem sprijin pentru că anul acesta a fost unul crunt din punct de vedere al planificării lucrurilor și al sprijinului financiar pentru că dacă vom continua tot așa și vom avea doar o lună, două de pregătire înaintea Cupei Mondiale, este greu să ai așteptări. Efortul făcut de echipă de a obține această calificare trebuie să fie reflectat de susținere în anii următori, tocmai pentru a da șansa jucătorilor, staff-ului, fanilor de a visa la o competiție frumoasă pentru Stejari”.
Așadar, pregătirea Stejarilor urmează a se face tot în regim centralizat. Și, din nefericire, printre ei nu se mai află atât de mulți jucători care activează în Franța, așa cum se întâmpla în urmă cu 20-25 de ani. Pe atunci practic mulți dintre rugbyștii noștri își ameliorau considerabil bagajul de cunoștințe tehnico-tactice evoluând într-un campionat atât de puternic precum cel din Hexagon. Ei acumulau experiență internațională, iar apoi, când veneau la naționala noastră, influențau pozitiv jocul și rezultatele acesteia.
În plus, existau stagii de pregătire în străinatate. În 2007, de pildă, înaintea Cupei Mondiale, echipa României s-a pregătit în Franța. A avut un stagiu de 11 zile la 1.800 de metri altitudine, iar apoi unul de 6 zile la Toulouse, la circa 600 de metri.
În 2003, înaintea Cupei Mondiale din Australia, Stejarii s-au pregătit tot în Franța. Au efectuat un stagiu în stil comando. Apoi, au susținut un meci cu Narbonne și un altul, test, cu Franța.
În 2023, în schimb, echipa României a stat cantonată la „Arcul de Triumf”. Iar pregătirea efectuată atunci, în condiții dificile, s-a reflectat negativ în rezultatele meciurilor de pregătire cu SUA, Georgia și Italia, precum și în acelea de la Cupa Mondială.
O soluție intermediară ar fi ca FRR să încerce să obțină finanțare pentru selecționata Lupilor României. Și aceasta să cuprindă rugbyști români, tineri, de talent. Care, desigur, ar urma să primească un salariu din partea federației. Acest sistem este folosit, și nu de ieri, de azi, de națiunile majore din emisfera Sudică. Africa de Sud, Australia și Noua Zeelandă au dus o politică prin care au încercat să-și păstreze cei mai valoroși rugbyști în țară. Și cum acolo cluburile (echipele de club) nu sunt atât de bogate, neputând să se compare cu cele din Franța, de pildă, s-a impus regula „dacă nu joci în țară nu poți evolua nici pentru reprezentativă!”. Jucătorilor li s-a oferit angajamente la selecționatele provinciale, cele care participă în Super Rugby, una dintre cele mai valoroase și spectaculoase competiții din sportul cu balonul oval în varianta cu XV jucători.
Federația Română de Rugby ar putea urma acest model. Unul care a fost adoptat în ultimele decenii și de la alte națiuni importante din Europa. Și mă refer la Irlanda, Scoția, Țara Galilor. Georgia, de asemenea, are o asemenea selecționată - Black Lions. Iar țara din zona estică a Europei a rezolvat și problema competiției, aceasta participând în Challenge Cup, în decembrie și ianuarie, adică exact înainte de Rugby Europe Championship.
Articole similare
17 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / CSTIM - CSDIN 23-24: Conduși la pauză, Buldogii au revenit spectaculos și s-au impus la Timișoara
Meci spectaculos la Timișoara, pe stadionul „Gheorghe Rășcanu”, între formația gazdă SCM USV și Dinamo București. Bănățenii s-au desprins (18-7) până la pauză,...
17 Apr. 2026
ROMÂNIA / COPII & JUNIORI: Pe Stadionul Olimpia se va disputa un turneu AMRB în memoria lui Valeriu Irimescu
Asociația Municipală de Rugby București (AMRB) a anunțat că turneul numărul 3 de mini-rugby din această primăvară va fi dedicat memoriei celui care a fost rugbystul de valoare mondială, iar...
16 Apr. 2026
APARIȚIE EDITORIALĂ: Ziaristul sportiv Chris Thau a spus cine l-a inspirat în alegerea titlului cărții despre Irimescu / VIDEO
În urmă cu mai bine de o săptămână, la Muzeul Sportului din București a fost lansată cartea „Misterul Irimescu rămâne nedezlegat”. Scrisă de jurnalistul...
16 Apr. 2026
ROMÂNIA / CLUBURI: La despărțirea de Știința Baia Mare, Mihai Dico va da lovitura de începere a meciului cu Steaua
În rugby-ul românesc sunt multe cazuri de rugbyști care și-au legat numele de o singură echipă de club. E adevărat, numărul acestora devine tot mai mic în condițiile actuale...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
