ROMÂNIA / ECHIPA NAȚIONALĂ DE SENIORI: Ce rol au jucat rugbyștii ce evoluează afară în menținerea în elita mondială
De Marian Burlacu, 10 Dec. 2025
Înaintea Cupei Mondiale din 2023, i-am făcut un scurt istoric al rugby-ului românesc unui ziarist francez care locuia la Timișoara. După ce i-am spus că la noi există un număr tot mai mic de echipe, că avem un campionat cu puține meciuri șamd, jurnalistul a exclamat: „Rugby-ul românesc este o ciudățenie!”. Și a făcut afirmația comparând ceea ce este în România și Franța. Și cu toate acestea, naționala de rugby seniori a reușit să se califice din nou la Cupa Mondială. Pe de altă parte, rezultatele din ultimul timp nu mai sunt la fel de bune ca în urmă cu 10-15 ani. Iar selecționerul David Gerard a dat și o explicație, punând regresul și pe faptul că numărul rugbyștilor români care activează în campionatele puternice din vestul Europei este tot mai mic. (Foto: Marian Burlacu)
Înaintea partidei test cu Uruguay (21-31), ultima din acest an, antrenorul francez a subliniat faptul că echipa din America de Sud a avut o pregătire de 40 de săptămâni. Ați citit bine. Practic, echipa Uruguay-ului funcționează precum o selecționată provincială sau o echipă de club. Comparativ, David Gerard a precizat că echipa de seniori a României a avut „mai puțin de 15 săpătămâni” de pregătire centralizată.
Și aici voi face o paranteză și voi spune că în perioada comunistă, una de glorie pentru rugby-ul românesc, se făceau deseori stagii de pregătire comună, centralizată, pentru rugbyștii internaționali. Se organizau meciuri de trial de genul „Posibili” cu „Probabili”. Se țineau stagii de pregătire pe posturi. De pildă, la București se întâlneau toți pilierii susceptibili a fi convocați la reprezentativă.
Bineînțeles că astfel de stagii se făceau și în rugby-ul din vestul Europei. Doar că ele durau mai puțin decât cele din România. Fiindcă, să nu uităm acest aspect, la acea vreme (adică până în 1995), rugby-ul în XV avea statut amator. Jucătorii își câștigau existența din altă profesie, iar rugby jucau doar din plăcere.
Între timp, adică din 1995, lucrurile s-au schimbat radical. Pregătirea rugbyștilor seniori care sunt susceptibili a evolua pentru echipele naționale se face îndeosebi la formațiile de club. Și mă refer, desigur, la națiunile majore din vestul Europei. Practic, atunci când vin la reprezentative aceștia repetă scheme de joc, participă la analize video ale adversarilor și exersează diverse strategii de joc.
La noi, în schimb, în contextul în care campionatul de rugby (mă refer în primul rând la divizia de elită) a avut tot mai puține echipe, pregătirea jucătorilor nu se compara cu aceea din Franța, de pildă. Pe de altă parte, numărul străinilor a tot crescut. Iar tinerii rugbyști români și-au găsit tot mai greu un angajament. Și în contextul în care și pretențiile lor (sportive, dar și financiare) au crescut.
Federația a încercat să convingă cluburile reprezentate în Liga de Rugby Kaufland să-și facă echipe de tineret (U20). Tot în ideea ca tinerii să poată juca după terminarea junioratului. Propunerea a stârnit un refuz ferm. Iar principalul motiv ține de lipsa banilor...
În acest context, internaționalii români de rugby se pot pregăti în acele stagii centralizate despre care pomenea David Gerard. Adică 15 săptămâni pe an. Ceea ce este insuficient. Și mai sunt rugbyștii români care evoluează în străinătate. Doar că numărul lor a fost tot mai mic de la an la an. „În urmă cu ceva timp, 90% dintre jucătorii naționalei evoluau în Franța. Din păcate, acum nu mai este cazul. De aceea avem nevoie de mai mult timp de pregătire cu jucătorii. În aceste condiții, este din ce în ce mai greu să jucăm cu echipe precum Uruguay sau Chile, care au acest avantaj de a se pregăti mult timp împreună”, a spus Gerard înaintea meciului test cu Uruguay.
Practic, în ultimii 20-25 de ani, echipa de rugby seniori a României s-a menținut în elita mondială și pentru că a avut în componență numeroși jucători legitimați la echipe de club din Franța, Italia și Anglia.
Iar datele statistice arată această situație. Iată câți jucători români de rugby care evoluau în străinătate avea naționala la câteva meciuri de referință:
24 mai 1990: 12-6 cu Franța, la Auch - toți jucătorii evoluau la echipe de club din țară
31 august 1991: 18-12 cu Scoția, la București - 3 jucători evoluau în Franța, restul în țară
30 mai 1995: 8-21 cu Africa de Sud, la Cape Town - 3 jucători erau legitimați în Franța, restul în țară
21 noiembrie 1998: 35-53 cu Irlanda, la Dublin - 5 jucători în Franța, restul în țară
2 aprilie 2000: 23-20 cu Georgia, la Tbilisi - 8 jucători la cluburi din Franța, restul în țară
30 octombrie 2003: 37-7 cu Namibia, la Launcester - 13 jucători în Franța, 2 în Italia, 1 în Irlanda, restul în țară
26 iunie 2004: 25-24 cu Italia, la București - 8 jucători în Franța, 2 în Italia, restul în țară
6 octombrie 2015: 17-15 cu Canada, la Leicester - 4 jucători în Franța, 1 în Anglia, restul în țară
7 noiembrie 2025: 31-21 cu Canada, la București - 4 jucători în Franța, restul în țară
15 noiembrie 2025: 18-26 cu SUA, la București - 6 jucători în Franța, restul în țară
22 noiembrie 2025: 21-31 cu Uruguay, la București - 5 jucători în Franța, 1 în Australia, restul în țară
După cum se observă, în urmă cu 20 de ani și ceva naționala noastră era dominată de jucătorii care evoluau în străinătate. În plus, la acea vreme, aceștia jucau în general la echipe din prima ligă franceză. Adică la echipe de top.
Există și excepții. În 2015, de pildă, la victoria cu Canada (17-15), una obținută după cea mai mare revenire din istoria Cupei Mondiale de rugby (de la 0-15), România a avut în componență 4 jucători care evoluau în Franța și unul în Anglia. Cu mențiunea că ultimul era Cătălin Fercu, care tocmai plecase de la Saracens din Londra. Așadar, atunci s-a obținut un succes important cu rugbyști care evoluau, în majoritate, la echipe de club din țară. Și trebuie remarcat faptul că numărul lor era mai mare chiar și decât acela din ultimele trei meciuri test susținute de România, toamna trecută. În acest caz, însă, naționala era dominată de generația lui Vlaicu, Fercu, Macovei, Lucaci, Mihăiță Lazăr, una care făcuse istorie la Campionatul Mondial de juniori din 2005, când a reușit să câștige cu Argentina (21-13) în meciul pentru locurile 7-8.
Înaintea partidei test cu Uruguay (21-31), ultima din acest an, antrenorul francez a subliniat faptul că echipa din America de Sud a avut o pregătire de 40 de săptămâni. Ați citit bine. Practic, echipa Uruguay-ului funcționează precum o selecționată provincială sau o echipă de club. Comparativ, David Gerard a precizat că echipa de seniori a României a avut „mai puțin de 15 săpătămâni” de pregătire centralizată.
Și aici voi face o paranteză și voi spune că în perioada comunistă, una de glorie pentru rugby-ul românesc, se făceau deseori stagii de pregătire comună, centralizată, pentru rugbyștii internaționali. Se organizau meciuri de trial de genul „Posibili” cu „Probabili”. Se țineau stagii de pregătire pe posturi. De pildă, la București se întâlneau toți pilierii susceptibili a fi convocați la reprezentativă.
Bineînțeles că astfel de stagii se făceau și în rugby-ul din vestul Europei. Doar că ele durau mai puțin decât cele din România. Fiindcă, să nu uităm acest aspect, la acea vreme (adică până în 1995), rugby-ul în XV avea statut amator. Jucătorii își câștigau existența din altă profesie, iar rugby jucau doar din plăcere.
Între timp, adică din 1995, lucrurile s-au schimbat radical. Pregătirea rugbyștilor seniori care sunt susceptibili a evolua pentru echipele naționale se face îndeosebi la formațiile de club. Și mă refer, desigur, la națiunile majore din vestul Europei. Practic, atunci când vin la reprezentative aceștia repetă scheme de joc, participă la analize video ale adversarilor și exersează diverse strategii de joc.
La noi, în schimb, în contextul în care campionatul de rugby (mă refer în primul rând la divizia de elită) a avut tot mai puține echipe, pregătirea jucătorilor nu se compara cu aceea din Franța, de pildă. Pe de altă parte, numărul străinilor a tot crescut. Iar tinerii rugbyști români și-au găsit tot mai greu un angajament. Și în contextul în care și pretențiile lor (sportive, dar și financiare) au crescut.
Federația a încercat să convingă cluburile reprezentate în Liga de Rugby Kaufland să-și facă echipe de tineret (U20). Tot în ideea ca tinerii să poată juca după terminarea junioratului. Propunerea a stârnit un refuz ferm. Iar principalul motiv ține de lipsa banilor...
În acest context, internaționalii români de rugby se pot pregăti în acele stagii centralizate despre care pomenea David Gerard. Adică 15 săptămâni pe an. Ceea ce este insuficient. Și mai sunt rugbyștii români care evoluează în străinătate. Doar că numărul lor a fost tot mai mic de la an la an. „În urmă cu ceva timp, 90% dintre jucătorii naționalei evoluau în Franța. Din păcate, acum nu mai este cazul. De aceea avem nevoie de mai mult timp de pregătire cu jucătorii. În aceste condiții, este din ce în ce mai greu să jucăm cu echipe precum Uruguay sau Chile, care au acest avantaj de a se pregăti mult timp împreună”, a spus Gerard înaintea meciului test cu Uruguay.
Practic, în ultimii 20-25 de ani, echipa de rugby seniori a României s-a menținut în elita mondială și pentru că a avut în componență numeroși jucători legitimați la echipe de club din Franța, Italia și Anglia.
Iar datele statistice arată această situație. Iată câți jucători români de rugby care evoluau în străinătate avea naționala la câteva meciuri de referință:
24 mai 1990: 12-6 cu Franța, la Auch - toți jucătorii evoluau la echipe de club din țară
31 august 1991: 18-12 cu Scoția, la București - 3 jucători evoluau în Franța, restul în țară
30 mai 1995: 8-21 cu Africa de Sud, la Cape Town - 3 jucători erau legitimați în Franța, restul în țară
21 noiembrie 1998: 35-53 cu Irlanda, la Dublin - 5 jucători în Franța, restul în țară
2 aprilie 2000: 23-20 cu Georgia, la Tbilisi - 8 jucători la cluburi din Franța, restul în țară
30 octombrie 2003: 37-7 cu Namibia, la Launcester - 13 jucători în Franța, 2 în Italia, 1 în Irlanda, restul în țară
26 iunie 2004: 25-24 cu Italia, la București - 8 jucători în Franța, 2 în Italia, restul în țară
6 octombrie 2015: 17-15 cu Canada, la Leicester - 4 jucători în Franța, 1 în Anglia, restul în țară
7 noiembrie 2025: 31-21 cu Canada, la București - 4 jucători în Franța, restul în țară
15 noiembrie 2025: 18-26 cu SUA, la București - 6 jucători în Franța, restul în țară
22 noiembrie 2025: 21-31 cu Uruguay, la București - 5 jucători în Franța, 1 în Australia, restul în țară
După cum se observă, în urmă cu 20 de ani și ceva naționala noastră era dominată de jucătorii care evoluau în străinătate. În plus, la acea vreme, aceștia jucau în general la echipe din prima ligă franceză. Adică la echipe de top.
Există și excepții. În 2015, de pildă, la victoria cu Canada (17-15), una obținută după cea mai mare revenire din istoria Cupei Mondiale de rugby (de la 0-15), România a avut în componență 4 jucători care evoluau în Franța și unul în Anglia. Cu mențiunea că ultimul era Cătălin Fercu, care tocmai plecase de la Saracens din Londra. Așadar, atunci s-a obținut un succes important cu rugbyști care evoluau, în majoritate, la echipe de club din țară. Și trebuie remarcat faptul că numărul lor era mai mare chiar și decât acela din ultimele trei meciuri test susținute de România, toamna trecută. În acest caz, însă, naționala era dominată de generația lui Vlaicu, Fercu, Macovei, Lucaci, Mihăiță Lazăr, una care făcuse istorie la Campionatul Mondial de juniori din 2005, când a reușit să câștige cu Argentina (21-13) în meciul pentru locurile 7-8.
Articole similare
17 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / CSTIM - CSDIN 23-24: Conduși la pauză, Buldogii au revenit spectaculos și s-au impus la Timișoara
Meci spectaculos la Timișoara, pe stadionul „Gheorghe Rășcanu”, între formația gazdă SCM USV și Dinamo București. Bănățenii s-au desprins (18-7) până la pauză,...
17 Apr. 2026
ROMÂNIA / COPII & JUNIORI: Pe Stadionul Olimpia se va disputa un turneu AMRB în memoria lui Valeriu Irimescu
Asociația Municipală de Rugby București (AMRB) a anunțat că turneul numărul 3 de mini-rugby din această primăvară va fi dedicat memoriei celui care a fost rugbystul de valoare mondială, iar...
16 Apr. 2026
APARIȚIE EDITORIALĂ: Ziaristul sportiv Chris Thau a spus cine l-a inspirat în alegerea titlului cărții despre Irimescu / VIDEO
În urmă cu mai bine de o săptămână, la Muzeul Sportului din București a fost lansată cartea „Misterul Irimescu rămâne nedezlegat”. Scrisă de jurnalistul...
16 Apr. 2026
ROMÂNIA / CLUBURI: La despărțirea de Știința Baia Mare, Mihai Dico va da lovitura de începere a meciului cu Steaua
În rugby-ul românesc sunt multe cazuri de rugbyști care și-au legat numele de o singură echipă de club. E adevărat, numărul acestora devine tot mai mic în condițiile actuale...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
