MASS-MEDIA / ROMANIA LIBERA / BUCURESTI: Antrenori straini sau romani?

     Noua conducere a Federatiei Romane de Rugby s-a hotarat sa numeasca in fruntea echipei nationale un staff tehnic format din antrenori francezi, idee care ne-a facut sa ne intrebam daca aceasta este solutia cea mai potrivita. Nu exista oare antrenori de valoare in campionatul nostru intern capabili sa scoata din criza reprezentativa Romaniei? Raspunsurile unora dintre cei mai buni specialisti romani au incercat sa contureze cadrul acestei probleme, care s-a dovedit a fi cu mult mai complexa decat ne asteptam initial:
     * Mihai Naca, antrenorul echipei nationale in perioada 1985 - 1987, cand Romania s-a clasat pe locul 9 la CM din Noua Zeelanda: "Probabil ca solutia federatiei este buna. Ramane de vazut daca francezii se vor implica suficient, daca vor creste niste antrenori romani pe langa ei, daca vor opera o selectie eficienta a jucatorilor... Exista in Romania destui tehnicieni care nu sunt performanti: sunt prost platiti, nivelul campionatului nostru este scazut. Dar avem si antrenori foarte bine pusi la punct, de exemplu Rada Tryniacsev de la Baia Mare. Punctul nevralgic este legat de jucatorii nostri cei mai buni care pleaca in strainatate si evolueaza in divizii slabe".
     * Leodor Costea, antrenor la Steaua: "E oportuna aducerea de specialisti de afara. Sunt mai bine pregatiti, activeaza la nivelul cel mai inalt. In plus, avem nevoie de antrenori neutri care sa nu-si promoveze jucatorii de la echipa de club. In Occident, antrenoratul este o adevarata stiinta. Doar tactic suntem apropiati de ei. In rest, suntem in urma, rugbyul se schimba de la an la an, metodele, pregatirea fizica, schemele in teren de ieri nu mai sunt valabile azi, se imbunatatesc de la zi la zi. Iar specializarea pe posturi a antrenorilor, una dintre cheile succesului, aproape ca nu exista la noi".
     * Niculae Fulina, antrenor la Farul Constanta: "Se gasesc in Romania antrenori de o valoare apropiata celor din strainatate. Dar nu cred ca vom avea rezultate mai bune, indiferent de specialistii care vor veni, de aici sau din Occident, pana cand nu o sa schimbam mentalitatea rugbystilor nostri, care nu se implica total in acest sport. Momentan, se pregatesc cu 70% mai putin decat inainte de 1990 deoarece numarul lor este redus si banii putini nu-i stimuleaza suficient pentru a se produce o concurenta serioasa pe posturi, indispensabila inaltei performante".
     * Petrica Motrescu, antrenor la Cluj: Pana si Irlanda, si Tara Galilor au apelat un an de zile la antrenori neozeelandezi, desi aveau tehnicieni foarte buni. Au facut acest lucru in ideea de a imbunatati ceea ce stiau, pentru a aduce ceva in plus. De aceea, avem nevoie de experienta lor. Avem cunostinte de joc, tehnice si tactice. Ne lipsesc insa cele organizatorice, un program de pregatire unitara, de sus in jos, de la echipa nationala la cele de club. Pentru inceput, avem nevoie de un profesor de la care sa invatam, sa copiem ceea ce ne lipseste in primul rand: oragnizarea muncii".
     * Mircea Paraschiv, antrenor la Dinamo, fost antrenor la echipa nationala: "Am fost primul care a sustinut chemarea de antrenori straini in Romania. Actualul selectioner al Angliei a avut un consilier neozeelandez, cel al Frantei s-a pregatit in Noua Zeelanda un an. E foarte greu, daca nu imposibil, sa deprinzi tainele rugbyului profesionist, care se schimba de la sezon la sezon. John Phillips a facut multe lucruri bune cand a fost la nationala, dar nu s-a ocupat de pregatirea antrenorilor nostri. In formula cu 5 antrenori straini cred ca aceste deficiente vor fi acoperite".
    
     Remarcam ca exista o sumedenie de puncte de vedere, de viziuni, de argumente, majoritatea favorabile implantului de "profesori" de rugby formati in campionatele puternice din Europa, in arenele rugbyului mondial. Dupa cum exista pareri potrivit carora, indiferent de antrenori, straini sau de pe meleagurile noastre, acestia nu-si vor putea pune in valoare calitatile si cunostintele in lipsa unui material sportiv corespunzator.
     Delicata problema a potrivirii fondului cu forma reprezinta in cele din urma nodul gordian al dilemei. Momentan exista destul de multi oameni de rugby care cred intr-o schimbare decisiva prin deschiderea la nou, in timp ce altii privesc neincrezatori spre experimente, socotindu-le inoportune. In rugby, ca de altfel in toate sporturile, adevarul nu apartine insa nici majoritatii, nici minoritatii. Profesionalismul, maturitatea sau, din contra, diletantismul celor care iau din acest moment deciziile legate de viitorul sportului cu balonul oval se vor oglindi in rezultatele pe termen lung, cand va veni momentul adevarului.
     PS - Maine vom publica si punctul de vedere al presedintelui FR Rugby, Octavian Morariu.

NOTA REDACTIEI


     Acest material a aparut marti, 11 decembrie 2001, in cotidianul "ROMANIA LIBERA", sub semnatura lui Adrian BATALI.