Italia Celesta!
De Redactia Rugby , 25 Feb. 2007
Italia a invins Scotia, 37-17, pe Murrayfield, obtinand, astfel, prima victorie in deplasare, in cadrul Turneului celor VI Natiuni. O victorie extrem de importanta pentru italieni si o imensa deceptie pentru scotieni.
Inainte de a incerca o analiza tehnica a meciului, trebuie subliniata semnificatia acestui succes al Italiei. Repurtand cea dintai victorie, in deplasare, italienii confirma progresul din ultimii ani, demonstrand „marilor puteri” ca prezenta lor nu diminueaza competitivitatea Turneului, ci, dimpotriva! Sa speram ca, de-acum inainte, cresterea valorica a „Azzurri”-lor va avea o influenta pozitiva asupra dezvoltarii rugby-ului european si, implicit, asupra echilibrului de forte pe continent.
Un meci al disperarii
Meciul de pe Murrayfied, a fost un meci al disperarii.
Scotienii au alergat tot meciul pentru a rasturna o situatie disperata, in timp ce italienii s-au aparat, cu disperare, cautand sa pastreze avantajul obtinut in primele minute ale partidei si sa inregistreze o victorie „mare”.
Izbanda Italiei, frumoasa si pe deplin meritata, a fost obtinuta la capatul unui meci mediocru, de slab nivel tehnic, presarat cu nenumarate greseli elementare. Echipa „Ciulinului” a avut un inceput de partida absolut dezastruos. Nu cunosc in detaliu statisticile, nu stiu care au fost cele mai rapide trei eseuri din istoria rugby-ului, dar, mie personal, acest inceput de meci mi-a adus aminte de partida Noua Zeelanda-Australia, disputata la Sydney, in 2000, cand Tana Umaga, Pita Alatini si Christian Cullen au inscris trei eseuri in primele minute ale partidei, care transformate fiind a dus scorul, daca nu ma insel, la un incredibil 21-0. Comparatia se opreste, insa, aici.
Spre deosebire de meciul de pe Murrayfield, acel start fulminant al Noii Zeelande a fost urmat de o inclestare gigantica si de o spectaculoasa revenire a australienilor, All Blacks castigand, in cele din urma, cu 39-35, intr-un final dramatic, gratie eseului marcat de Lomu in ultimul minut al partidei!
Meciul de la Edinburgh nu a avut, insa, nici rasturnarile spectaculoase de scor, nici dramatismul finalului de la Sydney, desfasurandu-se intr-o apasatoare mediocritate tehnica.
In 6 minute, italienii au inscris 3 eseuri, toate in urma unor grave erori comise de scotieni. La primul eseu, lovitura de picior a lui Godman a fost blocata de Mauro Bergamasco, care a marcat, astfel, primul eseu al meciului. Celelalte doua eseuri, „semnate” de Andrea Scanavacca si Kaino Robertson, au fost inscrise in urma interceptarii paselor nefericitului Chris Cusiter.
Lovitura blocata a lui Godman, precum si pasele riscante ale lui Cusiter au indicat intentiile tactice preconizate de gazde. Lovituri scurte de picior peste linia de treisferturi italiana care urca foarte repede, si pase lungi si rapide care sa-i lanseze pe Dewey, Di Rollo, Lamont si Paterson. Ideea tactica a scotienilor arata frumos pe hartie, din pacate, erorile de executie i-au costat scump.
Entuziasmul generat de acest start si, mai ales, de scorul, atat de surprinzator si neasteptat, s-a stins, insa, incetul cu incetul, pe masura scurgerii fiecarui minut. Jocul a fost fragmentat, lipsit de cursivitate, transformandu-se, in anumite perioade, intr-o adevarata „comedie a erorilor”.
Scotienii, care au incasat cu stoicism cele trei knock-down-uri teribile, au avut cele mai bune intentii, incercand, in continuare, sa practice un joc deschis si ofensiv. Ei au dominat intreaga partida, atat din punct de vedere teritorial cat si al posesiei balonului. Si totusi, au pierdut la o diferenta de 20 de puncte!
Explicatia? Calitatea execrabila a executiei, nesiguranta in joc, ezitarile, si, in special, erorile cruciale, le-au transformat eforturile intr-o neputinta suparatoare care i-a exasperat pe devotatii lor suporteri. De multe ori, ei s-au pus singuri in situatii dificile, fiind incapabili sa construiasca faze coerente, risipindu-si energia in atacuri haotice si lipsite de claritate. Iar atunci, cand reuseau sa „lege” doua-trei pase, greselile elementare puneau capat actiunii respective.
Faptul ca nu s-au „predat” este laudabil si, in cele din urma, ei au reusit sa inscrie doua eseuri, prin Ron Dewey si Chris Paterson. Daca eseul lui Paterson a fost marcat dupa, probabil, unica faza bine construita de gazde, cel marcat de Dewey este contestabil. Impresia mea este ca arbitrul Courtney l-a jenat pe Robertson in incercarea sa de a-l placa pe centrul scotian, acesta, fiind, de altfel, pe punctul de a se opri din cursa si de a culca balonul, Dewey asteptandu-se ca arbitrul sa fi fluierat. Nu a fost cazul, Donal Courtney acordand incercarea.
Luptand impotriva acestui deficit de 21 de puncte, dupa doar 6 minute, scotienii au declansat o cursa de urmarire, curajoasa, dar in timpul careia le-a lipsit, in anumite momente, luciditatea. In repriza intai, sub socul dezastrului din primele minute ale partidei, Chris Paterson, capitanul echipei, a ales, de cateva ori, sa forteze eseul, in loc de a opta pentru transformarea unor lovituri de pedeapsa, care ar fi putut reduce diferenta de scor. Alegand tusele la cativa metri de butul advers, si sperand, astfel, in inscrierea unor eseuri cu gramada, Chris Paterson si-a pus, intr-un fel, proprii inaintasi sub presiune. Dupa cum s-a vazut, insa, a fost foarte dificil pentru Kerr, Murray si ceilalti sa ii depaseasca pe Lo Cicero si colegii sai. Desigur, este usor de dat sfaturi dupa terminarea meciului, si, in orice caz, nu deciziile lui Paterson poarta vina infrangerii.
De cealalte parte, Italia nu a jucat stralucit, nu a impresionat prin creativitate, dar a impresionat, in schimb, prin tenacitate, oportunism si, mai ales, siguranta si eficienta defensiva. Bortolami si ai sai s-au aparat cu darzenie, stavilind atacurile gazdelor prin placaje decisive si printr-o excelenta organizare defensiva. Linia a treia, cu „gladiatorii” Sergio Parisse si Mauro Bergamasco, s-a ridicat deasupra tuturor celorlalti jucatori, avand o evolutie superba in joc deschis si castigand net duelul cu adversara sa directa.
In plus, formidabilul efort al inaintarii care, in ultimele15 minute, a reusit patru mol-uri rulante, extrem de incisive, unul dintre ele ducand la eseul lui Troncon, a pecetluit o victorie absolut meritata. Gramada italiana a evoluat foarte bine, punandu-si in dificultate rivala, atat in fazele fixe, cat si in joc deschis. De altfel, tactica lui Berbizier, care anticipa o lupta intensa la nivelul gramezii, a putut fi „ghicita” in momentul afisarii echipelor, pe lista de rezerve, figurand doar doi jucatori de treisferturi, Griffin si Pez, adica un mijlocas la gramada si o „uvertura”, restul fiind inaintasi.
Azzurii” au luptat cu ardoare pentru fiecare balon, pentru fiecare metru de teren care ii apropia de butul advers si au placat pana la sacrificiu. Inaintasii au fost aceia care au construit platforma victoriei, „veteranul” Troncon a jucat excelent, dar succesul nu se datoreaza individualitatilor, ci intregii echipe.
Este adevarat faptul ca scotienii au comis greseli capitale care au influentat desfasurarea partidei si, in ultima instanta, rezultatul final. Cu toate acestea, nu se poate spune ca elevii lui Frank Haden s-au invins singuri, pentru ca o asemenea afirmatie ar constitui o nedreptate facuta italienilor. Sigur, gazdele au avut ghinion in privinta celor trei erori majore si, in mod logic, este de asteptat ca asemenea erori sa nu se mai repete. Problema principala a scotienilor ramane, totusi, gramada.
Se observa cu usurinta faptul ca Scotia are, deocamdata, cea mai slaba inaintare din Turneul celor VI Natiuni. Chiar daca i-au invins pe galezi in meciul direct, nu cred ca linia intai Kerr(Jacobsen)-Hall-Murray este mai buna decat linia „velsa” Jenkins-Rees-Horsman(Jones). „Ciulinii” dau dovada de o anumita fragilitate la nivelul gramezii si, in special, la nivelul linei intai, care poate deveni ingrijoratoare in perspectiva Cupei Mondiale.
Este interesant de urmarit reactia acestor doua echipe in partidele viitoare. Cum va reveni Scotia din „infernul” acestei infrangeri? Vor reusi, oare, scotienii sa isi stranga randurile, sa stearga umilinta suferita, si sa revina in meciurile cu Franta si Irlanda?
In ceea ce ii priveste pe Bortolami, Troncon et co., „legiunea” italiana se intoarce triumfatoare la Roma, dar ascensiunea inceputa la Murrayfield trebuie confirmata in partidele viitoare.
Eugen Cionga – Toronto
Articole similare
18 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / RCGH - CSRAP 15-67: Încă un eșec... Și ce dacă! Rugby-ul nu este doar despre scor, ci mai ales despre oameni
Pătrunsă în elita rugby-ului românesc în acest an, RC Gura Humorului a disputat al 3-lea meci din Liga de Rugby Kaufland 2026. Și s-a înclinat pe teren propriu, astăzi...
18 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / CMSBM - CSAST 50-33: Maramureșenii au obținut un succes clar în fața marilor rivali din Capitală
Ultima partidă a etapei cu numărul 4 a Ligii de Rugby Kaufland 2026, din punct de vedere cronologic, s-a încheiat cu un succes clar al formației gazdă. Evoluând pe Arena Zimbrilor din...
18 Apr. 2026
ROMÂNIA / COPII & JUNIORI: Nepoții lui Valeriu Irimescu au asistat la turneul de mini-rugby de pe stadionul Olimpia / VIDEO
Dedicată memoriei celui care a fost rugbystul de valoare mondială, iar apoi antrenorul de geniu Valeriu Irimescu (1940-2026), etapa cu numărul 3 din Campionatul de mini-rugby a Municipiului...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
