Forza Italia!
De Redactia Rugby , 20 Feb. 2006
De la acceptarea sa, ca a sasea participanta, in cel mai vechi Turneu rugbystic al lumii, Italia a realizat un progres substantial. Felul in care echipa condusa de Bortolomi a jucat in partida cu Anglia a confirmat prestatia din meciul anterior, cu Irlanda, lasand impresia ca italienii sunt pe cale de a atinge o anumita constanta in jocurile cu echipele „mari”, ceea ce nu poate avea decat efecte pozitive in privinta dezvoltarii de ansamblu a rugby-ului european. Sigur, nu trebuie sa ne grabim in a trage concluzii, dar aceste doua evolutii au constituit doua surprize placute furnizate de italieni.
Urmarind evolutia Italiei in partida de pe Stadionul Flaminio, consider ca, inainte de toate, doua sunt aspectele care merita evidentiate: evolutia gramezii si organizarea defensiva.
Orice analiza a jocului italienilor, trebuie sa inceapa, dupa parerea mea, subliniind progresul absolut remarcabil inregistrat la nivelul gramezii. Sunt adeptul judecatiilor echilibrate, drept pentru care nu vreau sa cad prada unui entuziasm facil, dar in meciul impotriva Angliei, gramada italiana a constituit o adevarata revelatie! Inaintasii „azzuri” s-au ridicat, din plin, la nivelul faimosilor lor adversari, in anumite momente, chiar depasindu-i! Fara a exagera si fara a subestima aportul treisferturilor, cred ca principala explicatie a competitivitatii demonstrate de echipa Italiei este cresterea valorica a inaintarii.
Pentru natiuni „mici”, precum Italia sau Romania, care incearca sa se apropie de grupa echipelor din elita mondiala, conditia esentiala a progresului este formarea unei gramezi puternice. Nu doar ca forta pur fizica, cat, mai ales, ca forta de exprimare in joc, deoarece gramada trebuie sa constituie fundatia, platforma pe care sa se construiasca intreg jocul echipei. Aceasta nu inseamna un joc „in zece”, un joc exclusiv „pe gramada”. Nu, deloc! Inseamna, in primul rand, dobandirea unei stabilitati absolut necesare in planul castigarii balonului in faze fixe – gramezii ordonate, tuse – si, in acelasi timp, dobandirea capacitatii de a absorbi presiunea adversarilor, oferind, astfel, o mult mai mare flexibilitate in construirea si alegerea optiunilor ofensive. Stabilitatea gramezii si posibilitatea varierii jocului la nivelul perechii de mijlocasi, conduce, in mod logic, la cresterea volumul de joc al intregii echipe.
Revenind la partida de la Roma, si simplificand putin „ecuatia” duelului celor doua inaintari, cred ca simbolul progresului gramezii italiene l-a constituit evolutia liniei intai Perugini-Ongaro-Nieto, care a jucat excelent in fata temutei linii Sheridan-Thompson-Stevens, recunoscuta pentru capacitatea sa de a exercita o presiune fizica extraordinara asupra adversarei directe. Si aici as vrea sa ma opresc putin asupra duelului dintre pilierii Carlos Nieto (1,85 m, 109 Kg) si Andrew Sheridan (1,96 m, 119 Kg). Nu vreau sa exagerez, dar, personal, mi s-a parut ca Nieto, italianul nascut in Argentina, a facut o partida de exceptie, incomodandu-l, in cateva faze, pe „uriasul” de la Sale.
Carlos Nieto i-a oferit o replica neasteptata lui Sheridan, marea speranta a Angliei pentru pozitia de pilier stanga, constituind „ancora” gramezii italiene. Mult mai scund, 1,85m fata de 1,96 m, dar foarte puternic, Nieto, l-a neutralizat si chiar l-a dominat, in cateva gramezi ordonate, pe masivul „stalp” al „Rechinilor” din Sale. Nu stiu daca a fost doar o intamplare, sau o zi proasta a lui Sheridan,dar impresia mea a fost ca unghiurile de atac ale pilierului italo-argentinian, in momentul angajarii in gramezile fixe, l-au surprins pe englez, „dezaxandu-l” in cateva ocazii.
Generalizand infruntarea celor doi pilieri, mi se pare ca acest duel poate fi considerat ca un exemplu clasic al importantei conformatiei unui pilier. In general, inaltimea medie a pilierului dreapta este intre 1,80m-1,85m, in timp ce pilierul stanga poate fi putin mai inalt, in jur de 1,86m-1,88m. Rari au fost pilierii de mare clasa care au depasit 1,90m. Adevarat, exceptii au existat, ma gandesc la Gerard Cholley (1,91m), pilierul Frantei din anii „70, si exista inca, exemplele cele mai edificatoare fiind Sheridan si pilierul All Blacks, Carl Hayman (1,93m).
Ceea ce il „salveaza” pe Sheridan in confruntarile cu adversari directi puternici, dar mult mai scunzi, este musculatura exceptionala a partii superioare a corpului. Cu un tors de halterofil, Sheridan rezista presiunii adversarului care tinde sa il „indoaie” si sa-i destabilizeze pozitia. O adevarata forta a naturii, Sheridan reuseste, de cele mai multe ori, sa-si mentina pozitia corecta in gramada si sa isi puna adversarii in dificultate. In mod normal insa, sunt mult mai mari sansele ca un pilier scund sa puna in dificultate un adversar inalt, decat vice-versa. Nu vreau sa trag concluzii pripite in ceea ce priveste valoarea reala a lui Sheridan ca pilier stanga. Dupa cum am mentionat mai sus, el are o forta exceptionala care, daca va fi dublata de o tehnica pe masura, il poate ajuta sa devina unul dintre cei mai valorosi pilieri pe acest post. Repet, s-ar fi putut intampla ca „uriasul”din Sale sa fi avut o zi proasta in fata lui Nieto. Indiferent de circumstante, insa, in meciul de la Roma, italo-argentinianul a terminat in avantaj duelul sau cu puternicul pilier englez. Dupa parerea mea, Carlos Nieto a avut o comportare exceptionala in partida cu Anglia, si fara a-l nedreptati pe Sergio Parisse, cred ca pilierul italian, merita, in aceeasi masura, titlul de „man of the match”.
Al doilea aspect care a marcat jocul Italiei, a fost excelenta organizare defensiva. Italienii au acoperit foarte bine zonele terenului, blocand atacurile englezilor care au cautat tot meciul diferite unghiuri de atac prin care sa strapunga apararea gazdelor. Linia a treia a placat formidabil, in special Bergamaschi si Parisse (cu exceptia ratarii placajului asupra lui Tindall la primul eseu al oaspetilor), iar in centrul linie de treisferturi, Gonzalo Canale s-a dovedit un placheur redutabil. Englezii au penetrat, in cele din urma, reduta italiana, dar gazdele pot fi multumite cu evolutia de ansamblu. Italia a pierdut din cauza unor inexactitati tehnice si unei naivitati care va dispare, incet-incet, pe masura ce „Azzuri” se vor cali in astfel de meciuri cu adversari de mare calibru.
Si in incheiere, pentru binele Turneului celor VI Natiuni si pentru sanatatea rugby-ului european, un sincer indemn: Forza Italia!
Eugen Cionga - Toronto
Articole similare
19 Apr. 2026
FRANȚA / PRO D2 / ETAPA A 27-A: Cinci echipe cu români se luptă să evite subsolul clasamentului
Runda cu numărul 27 din Pro D2, a doua divizie a campionatului Franței la rugby, n-a fost una tocmai fericită pentru toți românii care activează acolo. Cu Romeo Gontineac antrenor...
19 Apr. 2026
RUGBY ÎN 7 / HONG KONG SEVENS 2026: Africa de Sud a câștigat turneul, Spania a învins Noua Zeelandă pentru „bronz”!
Ediția din acest an a turneului de rugby în 7 de la Hong Kong, desfășurată între 17 și 19 aprilie 2026, a fost una specială. În sensul că s-au împlinit 50 de ani de...
18 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / RCGH - CSRAP 15-67: Încă un eșec... Și ce dacă! Rugby-ul nu este doar despre scor, ci mai ales despre oameni
Pătrunsă în elita rugby-ului românesc în acest an, RC Gura Humorului a disputat al 3-lea meci din Liga de Rugby Kaufland 2026. Și s-a înclinat pe teren propriu, astăzi...
18 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / CMSBM - CSAST 50-33: Maramureșenii au obținut un succes clar în fața marilor rivali din Capitală
Ultima partidă a etapei cu numărul 4 a Ligii de Rugby Kaufland 2026, din punct de vedere cronologic, s-a încheiat cu un succes clar al formației gazdă. Evoluând pe Arena Zimbrilor din...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
