Finala Super 14: Final dramatic decis de sprintul lui Bryan Habana
De Redactia Rugby , 21 Mai 2007
Bulls a invins in ultima clipa in finala Super 14, cucerind marele trofeu al Emisferei Sudice, intr-o finala cu totul sud-africana.
Ori de cate ori urmaresc un meci care are loc in Africa de Sud, ceea ce ma impresioneaza cel mai mult este imensa pasiune a acestei natiuni pentru jocul de rugby! Finala Turneului Super 14, disputata, anul acesta, intre Sharks si Vodacom Bulls, nu a facut exceptie, atmosfera creata de cei 54 000 de spectatorii prezenti in tribunele stadionului ABSA din Durban fiind de-a dreptul exceptionala. Prezenta parintilor alaturi de copii, a bunicilor alaturi de nepoti, sositi la meci ca la un spectacol de teatru sau de opera, formeaza una dintre cele mai frumoase si emotionante imagini care poate fi asociata unei activitati desfasurate pe un teren de sport.
Incheind aceasta digresiune si „coborand” din tribune pe teren, mi s-a parut ca nu am asistat la o finala memorabila, ci la un meci foarte echilibrat, care nu a excelat printr-un nivel tehnic deosebit, dar care s-a desfasurat intr-un ritm rapid si sub semnul unei formidabile intensitati fizice. Poate ca miza partidei, combinata cu entuziasmul generat de prezenta, oarecum neasteptata, in finala competitiei a doua echipe sud-africane, a influentat exprimarea in teren a celor doua formatii, fiecare dintre ele dorindu-si victoria cu orice pret. Drept urmare, a fost o partida extrem, extrem de disputata, plina de tensiune, dominata de duelul continuu al gramezilor.
„Bulls” au invins cu 20-19, dupa ce cu doar trei minute inainte de sfarsitul meciului, erau condusi cu 19-13. S-ar putea sa exagerez, dar, dupa parerea mea, finala nu a avut atributele unui meci „mare”, fiind salvata de dramatismul ultimelor minute si de superbul sprint al lui Bryan Habana, incheiat victorios in butul echipei gazda. Eseul lui Habana a fost ca un upercut fulgerator care i-a facut K.O pe Sharks in ultima secunda a ultimei reprize.
Dupa victoriile - clare, de altfel - obtinute in fata celor doua puternice echipe neo-zeelandeze, Canterbury si Auckland, ma asteptam ca Sharks si Bulls sa joace mult mai bine decat au facut-o in partida de la Durban. Nu a fost asa si, pentru lungi perioade de timp, meciul a fost lipsit de fluiditate si de o structura coerenta in ceea ce priveste constructia fazelor.
Sharks au dominat, in general, partida, dar nu au reusit sa se impuna cu autoritate, iar ratarea de catre Francois Steyn a transformarii eseului marcat de Albert van der Bergh, i-a costat foarte scump. Chiar si in aceste conditii victoria le-ar fi putut apartine, daca, in ultimul minut al jocului, AJ Venter si colegii sai ar fi fost capabili sa pastreze controlul balonului, stavilind asaltul prelungit al rivalilor din Pretoria. Ei nu au stiut, insa, sa mentina posesia balonului, pierzandu-l cu prea mare usurinta intr-o aglomerare favorabila, oferindu-le, astfel, oaspetilor sansa unui atac pe care acestia au reusit sa il concretizeze.
De cealalta parte, „Bulls” s-au aparat bine si au meritul de a nu fi cedat nicio clipa, nici macar atunci cand, condusi fiind cu 19-13, totul parea pierdut. Ultimul atac lansat de Matfield si coechipierii sai a constituit cea mai coerenta faza a meciului, ei atacand pe toata latimea terenului, de pe dreapta pe stanga, mentinand controlul balonului intr-o aglomerare decisiva, intorcand atacul, din nou, pe partea dreapta, pana la Bryan Habana care a profitat de fisura din centrul defensivei gazdelor, inscriind eseul victoriei. Merita remarcat instinctul lui Habana care, in loc sa forteze patrunderea pe partea dreapta, acolo unde il asteptau adversarii sai, a schimbat directia catre centru, surprinzand apararea gazdelor.
Incercand o succinta caracterizare a finalei, as sublinia faptul ca meciul s-a desfasurat intr-o maniera pur sud-africana. O batalie apriga a celor doua gramezi, atacuri in valuri ale inaintasilor, placaje dure si un joc defensiv foarte eficient. De altfel, cred ca formatiile sud-africane au demonstrat in acest turneu, in comparatie cu editiile trecute, o imbunatatire substantiala in sectorul defensiv, iar aceasta nu poate decat sa il bucure pe Jack White, antrenorul selectionatei „Springboks”.
Tactica ambelor formatii a fost asemanatoare, bazandu-se, in special, pe forta fizica a gramezii si pe lovituri de picior al caror scop a fost dobandirea avantajului teritorial. Din pacate, Montgomery, James, Roets, Hougaard, au schimbat „contre” lungi, dar, de cele mai multe ori, imprecise, ceea ce a condus la o anumita ineficienta a jocului celor doua formatii. Loviturile de picior la intamplare au redus sansele echipei respective de a construi atacuri coerente, oferind, in acelasi timp, adversarilor ocazia de a contraataca.
De-abia in cea de-a doua parte a reprizei secunde, am asistat la atacuri la mana care au conferit o oarecare fluiditate jocului. Liniile de treisferturi au incercat si au reusit sa construiasca cateva actiuni cursive, aripile si centrii cautand sa urmeze unghiuri de atac cat mai „ascutite” pentru a strapunge apararea adversa.
In schimb, jocul perechilor de mijlocasi a dezamagit suferind de o cronica lipsa de creativitate. Evolutia celor doi mijlocasi la deschidere, Butch James si Derick Hougaard, a fost lipsita de stralucire, ei multumindu-se sa lanseze nenumarate lovituri de picior in jumatatea de teren adversa si sa execute pase scurte si sigure, dar care nu puteau surprinde defensiva adversa. Singur, Ruan Pienaar, demi-ul „Rechinilor” a cautat sa alterneze optiunile ofensive ale echipei sale, incercand atacuri pe langa gramada si actiuni individuale care sa prinda pe picior gresit apararea celor din Pretoria.
Si atingand acest subiect, imi ingadui o observatie privind jocul liniei de treisferturi. Robustetii fizice si energiei ofensive a liniei de treisferturi, sud-africanii trebuie sa adauge un strop de fantezie care sa puna in valoare calitatile fizice naturale ale jucatorilor care alcatuiesc cavaleria „usoara”. Fara creativitate si fantezie, le va fi greu sud-africanilor sa desfaca solidele aparari atat ale rivalilor din Emisfera sudica, cat si ale echipelor europene.
A fost, fara indoiala, o dupa amiaza fericita pentru Republica din sudul continentului african, dar, si cei mai inflacarati suporteri ar trebui sa admita ca nivelul tehnic al partidei nu a egalat entuziasmul molipsitor, care merita toata admiratia iubitorilor rugby-ului de pretutindeni, al unei intregi natiuni.
Indiferent, insa, de aceasta neimplinire, finala de la Durban a purtat si va purta mereu, de-acum inainte, o insemnatate deosebita pentru rugby-ul sud-african, prezenta in finala a doua echipe din patria „Antilopelor”, reprezentand o performanta deosebita care a insemnat o sfidare a dominatiei exercitate, pana acum, de echipele neo-zeelandeze si australiene.
Sharks – Bulls 19-20 (14-10)
Arbitru: Steve Walsh (Noua Zeelanda)
Judecatori de margine: Lyndon Bray (Noua Zeelanda), Bryce Lawrence (Noua Zeelanda)
Arbitru TV: Kelvin Deaker (Noua Zeelanda)
Au marcat: Pietersen, 1e, Van den Berg, 1e, Montgomery, 3lp, respective Spies, 1e, Habana, 1e, Hougaard, 2t, 2lp
Sharks: 15 Percy Montgomery - 14 Francois Steyn, 13 Waylon Murray, 12 Brad Barritt, 11 JP Pietersen - 10 Butch James, 9 Ruan Pienaar - 8 Ryan Kankowski, 7 AJ Venter, 6 Jacques Botes - 5 Johann Muller, 4 Johan Ackermann - 3 BJ Botha, 2 John Smit (c), 1 Deon Carstens
Rezerve: 16 Bismarck du Plessis, 17 Tendai Mtawarira, 18 Albert van den Berg, 19 Warren Britz, 20 Bob Skinstad, 21 Rory Kockott, 22 Adrian Jacobs
Bulls: 15 Johan Roets - 14 Akona Ndungane, 13 JP Nel, 12 Wynand Olivier, 11 Bryan Habana - 10 Derick Hougaard, 9 Fourie du Preez - 8 Pierre Spies, 7 Wikus van Heerden, 6 Pedrie Wannenburg - 5 Victor Matfield (c), 4 Bakkies Botha - 3 Rayno Gerber, 2 Gary Botha, 1 Gurthro Steenkamp.
Rezerve: 16 Jaco Engels, 17 Danie Thiart, 18 Danie Rossouw, 19 Derick Kuün, 20 Heinie Adams, 21 Morné Steyn, 22 Jaco van der Westhuyzen
Eugen Cionga - Toronto
Articole similare
05 Iun. 2026
APARIȚIE EDITORIALĂ: Gheorghe Varga și Petrică Motrescu au povestit cum a jucat antrenorul Valeriu Irimescu un meci în Noua Zeelandă / VIDEO
Componenți ai echipei de rugby seniori a României în perioada sa de glorie, Petrică Motrescu și Gheorghe Varga i-au fost elevi lui VALERIU IRIMESCU (1940-2026), cel socotit de mulți...
05 Iun. 2026
ROMÂNIA / ECHIPA A: Selecționata noastră s-a înclinat în fața lui Suzuki Griquas Rugby
Aflată de câteva zile în Africa de Sud, echipa secundă a României a pierdut cu 20-35 (13-21), astăzi (vineri, 5 iunie 2026), meciul cu Suzuki Griquas Rugby. Sud-africanii au fost...
04 Iun. 2026
ROMÂNIA / COPII ȘI JUNIORI: Pe terenurile din Parcul Copilului se joacă turneul „Legendele rugby-ului grivițean”
Ultima etapă a Campionatului de Mini-Rugby al Asociației Municipale de Rugby București (AMRB) se va desfășura sâmbătă, 6 iunie 2026, pe terenurile amenajate la Stadionul „Parcul...
04 Iun. 2026
FRANȚA / PRO D2: Adrian Moțoc și Atila Septar au contribuit la promovarea echipei din Nisa / VIDEO
Campionatul de rugby al Franței se apropie de final. În Nationale (divizia a treia), de pildă, RC Narbonne a reușit promovarea în Pro D2 după ce a câștigat la mare luptă...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
