CUPA MONDIALĂ 2023 / ROMÂNIA: Ce strategie va adopta naționala pentru a aborda cu șanse la victorie meciul cu Tonga?
De Marian Burlacu, 05 Sep. 2023
Plasată într-o grupă despre care mulți au spus că este una „a morții”, echipa de rugby seniori a României își propune să obțină o victorie la Cupa Mondială din această toamnă (8 septembrie - 28 octombrie). Și cum în partidele cu Irlanda (9 septembrie), lider mondial, Africa de Sud (17 septembrie), deținătoare a titlului mondial, și Scoția (30 septembrie), aflată pe locul 5 în lume, șansele de a înregistra un succes sunt infime, dacă nu egale cu zero, Stejarii își pot atinge obiectivul în confruntarea cu Tonga (8 octombrie). Cum aceasta va fi și ultima de la Rugby World Cup 2023 în ceea ce ne privește, naționala noastră trebuie, pe de o parte, să limiteze proporțiile scorului în primele trei meciuri, dar pe de altă parte să conserve și ceva energie pentru această din urmă apariție... Ceea ce este, să recunoaștem, extrem de complicat. Tocmai de aceea misiunea oamenilor lui Eugen Apjok este socotită de mulți drept una... imposibilă.
Înaintea plecării spre Bordeaux, după un antrenament la care opoziția a fost dată de Dinamo, Eugen Apjok a declarat: „Până la meciul cu Tonga, care pare mai abordabil, va trebui să fim atenți la jucătorii pe care trebuie să-i folosim în jocurile de dinainte. Se pot întâmpla foarte multe. Pot apărea cartonașe roșii, accidentări sau suspendări”.
Așadar, meciul cu Tonga doar „pare mai abordabil”. Iar selecționerul are toate motivele să fie prudent în declarații în contextul în care echipa din Pacificul de Sud are un lot cu jucători experimentați, unul în care și-au făcut loc și câțiva jucători care au îmbrăcat în trecut tricoul Noii Zeelande sau al Australiei.
Și atunci marea întrebare este: Cum poți să opui rezistență în meciurile cu Irlanda, Africa de Sud și Scoția, iar apoi, după acele „șocuri”, să ai și lotul valid, dar și energia necesară pentru a te lupta cu Tonga?
Această dilemă i-a încercat și pe alți antrenori ai echipelor pe care România le-a aliniat la edițiile precedente ale Cupei Mondiale.
În 1987, de pildă, lucrurile au fost oarecum mai simple. În sensul că România a jucat prima partidă cu adversarul (așa zis) cel mai slab, Zimbabwe. Și s-a impus cu 21-20. Însă n-a fost deloc ușor. Iar eseul l-a marcat pe final Liviu Hodorcă, cel plecat recent dintre noi...
În 1991, însă, Petre Ianusevici, antrenorul de atunci al naționalei, s-a aflat în aceeași situație cu Apjok. Ba chiar într-o ipostază și mai complicată. Trecuse un an și ceva de la istorica victorie a României la Auch (12-6), unica în fața „cocoșilor” în Hexagon. Iar la Cupa Mondială din 1991, România urma să înfrunte Franța în prima partidă... Una greu de câștigat în acel context. Iar apoi naționala avea partidele socotite a fi „mai ușoare”, cu Canada și Fiji. Însă erau așa doar pe hârtie.
Înainte de turneul final, în 31 august 1991, România s-a impus cu 18-12, pe stadionul „Național” din București, în fața Scoției... Iar acel succes a complicat și mai mult lucrurile. „Probabil că am atins vârful de formă prea devreme”, avea să-mi mărturisească Ianusevici într-o discuție purtată în 2000. „Însă la acea vreme orice meci era important pentru noi. Apoi, la Cupa Mondială, am avut primul meci contra Franței. O echipă pe care era foarte greu să o mai învingi. Mai ales că evolua acasă și își propunea să câștige titlul mondial. Nu puteam, însă, să transmit jucătorilor să o lase mai moale cu Franța... În ideea de a evita consumul de energie. Nu se face așa ceva! Iar în rugby cu atât mai puțin. Așa că am jucat la victorie și împotriva Franței. Am pierdut (n.a - 3-30), iar risipa de energie făcută s-a resimțit în meciul următor, disputat după numai trei zile”.
Mai apoi, România a pierdut (11-19) și cu Canada, o formație pe care majoritatea specialiștilor de la noi o vedeau înfrântă fără mari probleme. În ultima etapă, s-a câștigat partida cu Fiji, 17-15. Însă România a ratat astfel șansa de a termina pe locul 2 în grupă. Și a disputa un sfert de finală cu Noua Zeelandă, pe stadionul „Twickenham” din Londra. Acolo, în Templul Rugby-ului, a mers Canada. Iar acea performanță a rămas și cea mai importantă pentru reprezentativa „Frunzei de Arțar” (a pierdut cu 13-29 în fața All Blacks).
Așadar, pornind de la cele spuse de Petre Ianusevici, consider că Eugen Apjok nu are cum să le transmită jucătorilor „să o lase moale” în primele trei meciuri pentru a aborda cu mai mare șanse de reușită confruntarea cu Tonga.
În aceste condiții, selecționerul și colegii săi din staff-ul tehnic al României vor încerca să folosească jucătorii astfel încât să nu-i uzeze pe unii în aceste prime trei dispute grele. De pildă, despre Florin Surugiu s-a spus că nu va putea evolua în prima partidă, cu Irlanda, de sâmbătă, 9 septembrie. Și că se speră în recuperarea lui până la meciul cu Africa de Sud, din 17 septembrie. Apoi, probabil că el nu va juca împotriva Scoției (30 septembrie) pentru a fi apt de joc cu Tonga (8 octombrie). Este o variantă ipotetică, desigur. Un exemplu pe care l-am dat pentru a ilustra situația.
Mai trebuie spus că la două ediții ale Cupei Mondiale, România a avut meciul „de câștigat” în ultima etapă. În 2003 și în 2011. Prima oară a reușit să se impună, iar a doua oară nu.
În 2003, grupa noastră a fost asemănătoare cu cea de anul acesta. Australia era cam la nivelul Africii de Sud. În sensul că era deținătoare a titlului. Iar la acea ediție a și disputat finala, una pierdută în prelungiri, în fața Angliei, prin acel dropgol al lui Wilkinson. Apoi era Irlanda, care, deși nu se ridica încă la nivelul de astăzi, avea jucători valoroși. Iar Argentina era la nivelul Scoției de azi. România a pierdut în fața acestor echipe, dar s-a impus în ultimul meci. Și a făcut-o clar: 37-7 cu Namibia. Acesta fiind și cel mai clar succes al Stejarilor din întreaga istorie a Rugby World Cup. E adevărat că Namibia s-a prezentat la acea ediție fără câțiva jucători importanți, aceștia intrând în conflict cu federația națională, dar victoria nu poate fi contestată.
În 2011, România a avut iarăși trei adversari de top: Scoția, Argentina și Anglia. Și a pierdut în fața lor. Cu mențiunea că în prima partidă a fost aproape de o victorie surprinzătoare - Stejarii au condus Scoția cu circa 12 minute înaintea fluierului de final. Iar apoi, în ultimul meci, România a suferit un nou eșec clar, de data aceasta în fața „echipei de bătut”: 9-25 cu Georgia.
În concluzie, observăm că naționala noastră a obținut cele șase victorii ale sale la Cupa Mondială în următoarele perioade ale competiției: una în etapa 1 (1987, 21-20 cu Zimbabwe), una în etapa a 2-a (1999, 27-25 cu SUA), trei în etapa a 3-a (1991, 17-15 cu Fiji, 2007, 14-10 cu Portugalia, 2015, 17-15 cu Canada) și una în etapa a 4-a (2003, 37-7 cu Namibia).
Articole similare
17 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / CSTIM - CSDIN 23-24: Conduși la pauză, Buldogii au revenit spectaculos și s-au impus la Timișoara
Meci spectaculos la Timișoara, pe stadionul „Gheorghe Rășcanu”, între formația gazdă SCM USV și Dinamo București. Bănățenii s-au desprins (18-7) până la pauză,...
17 Apr. 2026
ROMÂNIA / COPII & JUNIORI: Pe Stadionul Olimpia se va disputa un turneu AMRB în memoria lui Valeriu Irimescu
Asociația Municipală de Rugby București (AMRB) a anunțat că turneul numărul 3 de mini-rugby din această primăvară va fi dedicat memoriei celui care a fost rugbystul de valoare mondială, iar...
16 Apr. 2026
APARIȚIE EDITORIALĂ: Ziaristul sportiv Chris Thau a spus cine l-a inspirat în alegerea titlului cărții despre Irimescu / VIDEO
În urmă cu mai bine de o săptămână, la Muzeul Sportului din București a fost lansată cartea „Misterul Irimescu rămâne nedezlegat”. Scrisă de jurnalistul...
16 Apr. 2026
ROMÂNIA / CLUBURI: La despărțirea de Știința Baia Mare, Mihai Dico va da lovitura de începere a meciului cu Steaua
În rugby-ul românesc sunt multe cazuri de rugbyști care și-au legat numele de o singură echipă de club. E adevărat, numărul acestora devine tot mai mic în condițiile actuale...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
