Cupa Heineken – plina cu bere Guinness!
De Redactia Rugby , 22 Mai 2006
„To the brave and faithfull, nothing is impossible” anunta intreaga lume un banner al suporterilor irlandezi afisat la una dintre tribunele stadionului din Cardiff. Si intr-adevar, pentru cei bravi si pentru cei care au continuat sa creada in fortele lor, nimic nu a fost imposibil. Asa incat, dupa doua finale pierdute, in 2000 si 2002, bravii jucatori din Munster au revenit, mai puternici, mai increzatori, si au castigat, pe deplin meritat, titlul suprem al echipelor de club de pe continentul european.
Munster –superioritatea fortei colective
Dupa parerea mea, aspectul primordial care trebuie subliniat la sfarsitul acestei finale disputate la Cardiff, este forta colectiva reflectata de jocul echipei din Munster. Acest meci nu va intra, poate, in categoria partidelor de neuitat din punct de vedere al nivelului tehnic si spectacular, dar ceea ce va ramane ca un reper important in istoria finalelor europene, va fi formidabila demonstratie a fortei jocului colectiv efectuata de Foley si coechipierii sai.
In aceasta finala europeana, forta colectiva a irlandezilor s-a dovedit mai puternica decat sclipirile „solistilor” francezi. In conformitate cu logica simpla a rugby-ului, superioritatea exprimata la nivelul jocului colectiv le-a ingaduit irlandezilor sa exercite si sa mentina o presiune continua, cu exceptia ultimelor 10 minute ale meciului, asupra adversarilor.
Irlandezii, care au depasit cu o nebanuita usurinta socul eseului lui Bobo, din primele minute ale partidei, au demonstrat o exceptionala organizare, atat ofensiva cat si defensiva, impunandu-se, uneori surprinzator de net, in toate sectoarele principale ale jocului (cu exceptia gramezilor ordonate): tusa, aglomerari, mol-uri, joc de picior. Dominarea in aceste compartimente ale jocului, a condus, implicit, la o superioritate evidenta in ceea ce priveste conservarea si posesia balonului. Detinand, de-a lungul aproape a intregii partide, aceste „instrumente ale puterii”, Foley si ai sai au controlat, per ansamblu, partida.
O’Connell si O’Callaghan au „plutit” elegant in margini, dominandu-i pe „prinzatorii” francezi, in ciuda eforturilor uriase ale lui Harinordoquy. In aglomerari, irlandezii au fost mai rapizi, mai decisi, mai eficienti, iar flankerii Leamy si Wallace au avut un rol esential in castigarea balonului si mentinerea avantajului in acest compartiment al jocului. Stringer, „micul om mare”, a eliberat rapid balonul deschizand linia de treisferturi in centrul careia puternicul Trevor Halstead si-a pus cu robustete amprenta „Made in South Africa” pe fiecare atac care a zguduit defensiva franceza.
Jocul de picior a constituit, insa, sectorul de joc care a produs, probabil, cea mai acuta diferenta intre cele doua echipe, O’Gara si Stringer fiind cu mult mai precisi in loviturile lor decat Brusque, Peyrelongue si chiar Yachvili.
In privinta perechilor de mijlocasi, Munster a avut, si aici, un avantaj clar. Stringer a fost superior lui Yachvili prin rapiditatea deciziilor (corecte) in momentele fierbintii ale meciului si, mai ales, prin facultatea de a alege cele mai bune variante de atac( si aici nu ma refer numai la eseul marcat) pentru echipa sa. O’Gara, desi nu a avut o evolutie perfecta, a „prins” tuse decisive cand echipa sa se afla sub presiune, etaland, in general, un joc superior adversarului sau direct.
La capatul unei asemenea evolutii ar fi nedrept sa cautam sa evidentiem un anumit jucator. Desigur, Peter Stringer a facut un meci „mare”, Donncha O’Callaghan a avut o evolutie impresionanta in tuse, Flannery a aratat ca are in fata o mare cariera de taloner. Dar nu individualitatile, indiferent de realizarile lor, au castigat finala de pe Millenium Stadium. Asa incat, imi ingadui sa nu remarc niciun jucator al provinciei Munster, si, in schimb, sa remarc, cu o infinita placere, forta colectiva a acestei echipe.
Biarritz – un vis spulberat de propriile greseli
Biarritz a avut un start de vis, eseu in primul minut de joc, in urma unei splendide faze create de Bidabe, al carui „croseu” i-a tintuit locului pe O’Gara si Kelly, pasa sa trimitandu-l pe Sireli Bobo in terenul de tinta al irlandezilor!
Dupa parerea mea, eseul nu a fost valabil, calcaiul fidjianului „muscand” linia de tuse, dar arbitrul White, sustinut de arbitrul de tuse, l-a considerat valabil. Un start in tromba care lasa impresia ca „french flair”-ul francez va fi factorul care va decide rezultatul finalei.
Nu a fost sa fie asa, „furia francese” nu s-a dezlantuit, iar „Les Biarrots” au incercat tot restul meciului sa destabilizeze impecabila organizare defensiva a celor din Munster. Totul a fost, insa, in zadar. Nici patrunderile de „buldozer” ale lui Traille, care a incercat, deseori, sa „sparga” centrul defensivei „rosii”, nici intercalarile puternicului Gobelet, nici sarjele lui Lievremont sau Harinordoquy, nici atacurile lui Yachvili, niciuna dintre aceste ”lovituri de berbec” nu au avut sorti de izbanda. Atacurile francezilor s-au inecat in „mareea rosie”, ele parand a isi pierde forta pe masura ce se apropiau de butul advers.
Evident, greseala de la cel de-al doilea eseu irlandez a atarnat greu, foarte greu, in balanta meciului. Ceea ce s-a intamplat, insa, la eseul lui Stringer nu trebuie sa se intample nici macar la un antrenament. Asezarea defensivei franceze in acea faza ramane un mister. In mod inexplicabil, Sireli Bobo si-a parasit locul de pe aripa, asezandu-se undeva in spatele lui Yachvili si Peyrelongue, si lasand drum liber lui Stringer. A fost o lipsa de comunicare intre Bobo si coechipierii sai? Posibil, dar o asemenea eroare este inadmisibila la acest nivel. La randul sau, Betsen a reactionat suparator de lent in faza respectiva, explozia mijlocasului de la Munster transformandu-l intr-un simplu spectator. S-ar putea sa gresesc, dar neatentia, superficialialitatea si (dez)organizarea defensiva in faza respectiva, ma face sa cred ca francezii au subapreciat, oarecum, viziunea si capacitatea creatoare a lui Stringer. Si au platit un pret scump.
In margine, Thion si Couzinet au pierdut net duelul cu O’Connell si O’Callaghan. Irlandezii au castigat 25 de baloane in tuse in timp ce francezii doar 16! La fel de adevarat este faptul ca nesiguranta repunerilor talonerului August nu i-a ajutat deloc pe „prinzatorii” francezi. Serge Betsen a dezamagit si el, fiind total depasit la faza eseului lui Stringer si fiind penalizat de cel putin doua ori pentru prabusirea mol-urilor penetrante ale irlandezilor.
De asemenea, jocul de picior a lasat mult de dorit, aratandu-se, de cele mai multe ori, total imprecis. Nu m-am asteptat sa vad atatea imperfectiuni in jocul de picior al francezilor, dar, de nenumarate ori, loviturile lor de picior nu au „prins” tusa, oferind, in acest mod, baloane de atac adversarilor. In loc sa incerce sa il „bombardeze” cu mingi inalte pe fundasul Payne, care de la primele faze s-a aratat oarecum nesigur, ei au irosit baloanele cautand, cu incapatanare, tuse cat mai aproape de „22”-ul adversarilor.
Ceea ce m-a suprins, insa, cel mai mult a fost evolutia palida a lui Julien Peyrelongue. Lipsit de inspiratie de-a lungul celor 80 de minute, mijlocasul la deschidere al echipei basce a parut a nu avea capacitatea de a orienta si varia jocul echipei sale. Jocul sau de picior nu a fost deloc eficient, iar el nu a fost capabil sa-si dirijeze coechipierii si sa creeze faze periculoase care sa surprinda apararea adversa.
Singur, Imanol Harindoroquy s-a ridicat deasupra evolutiei mediocre a coechipierilor sai, etaland un joc de mare clasa. Depunand un efort herculean, atat in tuse cat si in joc deschis, atacand si placand, Harinordoquy a fost figura care a dominat prin prezenta sa aceasta partida. Cred ca performanta sa din acest meci il va relansa ca titular in echipa Frantei, dupa o perioada in care a fost ignorat de Bernard Laporte.
Prin urmare, Munster a castigat, absolut merit, titlul de cea mai buna echipa de club a Europei. Berea Guinness a curs, probabil, in valuri in intreaga Irlanda, iar sambata dupa amiaza, timp de 80 de minute, O’Connell Street din Limerick a fost, fara indoiala, cea mai faimoasa strada din lumea sportului!
Eugen Cionga – Toronto>
Articole similare
18 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / RCGH - CSRAP 15-67: Încă un eșec... Și ce dacă! Rugby-ul nu este doar despre scor, ci mai ales despre oameni
Pătrunsă în elita rugby-ului românesc în acest an, RC Gura Humorului a disputat al 3-lea meci din Liga de Rugby Kaufland 2026. Și s-a înclinat pe teren propriu, astăzi...
18 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / CMSBM - CSAST 50-33: Maramureșenii au obținut un succes clar în fața marilor rivali din Capitală
Ultima partidă a etapei cu numărul 4 a Ligii de Rugby Kaufland 2026, din punct de vedere cronologic, s-a încheiat cu un succes clar al formației gazdă. Evoluând pe Arena Zimbrilor din...
18 Apr. 2026
ROMÂNIA / COPII & JUNIORI: Nepoții lui Valeriu Irimescu au asistat la turneul de mini-rugby de pe stadionul Olimpia / VIDEO
Dedicată memoriei celui care a fost rugbystul de valoare mondială, iar apoi antrenorul de geniu Valeriu Irimescu (1940-2026), etapa cu numărul 3 din Campionatul de mini-rugby a Municipiului...
17 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / CSTIM - CSDIN 23-24: Conduși la pauză, Buldogii au revenit spectaculos și s-au impus la Timișoara
Meci spectaculos la Timișoara, pe stadionul „Gheorghe Rășcanu”, între formația gazdă SCM USV și Dinamo București. Bănățenii s-au desprins (18-7) până la pauză,...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
