Alexandru MANTA: "Din 1996, Romania nu a mai castigat nimic!

     Alexandru Manta a acceptat cu placere sa raspunda intrebarilor realizatorilor website-ului echipei sale de club din Aurillac, Philippe Bourbouze si David Giraud, precum si celor care i-au fost adresate de suporteri, prin intermediul Forum-ului
"Rugbyul mi-a facilitat intrarea la liceu"


     REPORTER: Mai intai, poti sa le spui suporterilor tai cum stai cu sanatatea?
     ALEXANDRU MANTA: Nu am o accidentare grava. Am avut nevoie doar de o pauza din cauza unor dureri la spate care m-au impiedicat sa alerg. Nu am fost la capacitate maxima, insa acum am revenit in top.
     REPORTER: Care a fost parcursul tau sportiv?
     ALEXANDRU MANTA: Am atacat rugbyul la 17 ani, in Romania. La inceput, mai ales pentru a-mi facilita intrarea la liceu, caci nu am fost foarte bun la scoala. Nu prea mi-a placut acest sport. Apoi, am intalnit oameni care m-au facut sa apreciez acest sport. S-a format o echipa de prieteni, din aceeasi generatie, si ne-am simtit foarte bine impreuna. Dupa aceea, am plecat la Timisoara, pentru a juca in prima divizie si a face o facultate. Era perioada cand am participat la Cupa Mondiala de juniori si am terminat pe locul 3. Ca o recompensa, Ministerul Sportului a anuntat ca toti componentii echipei nationale se pot inscrie direct la facultate, pentru a-si continua studiile. Deci, am plecat la Timisoara, ca multi alti jucatori, unde am ramas pentru doua sezoane. Apoi, pe cand aveam 20 de ani, am venit in Franta. Am ramas sapte luni la Terrason, apoi am sosit la Aurillac. Prietenul meu Gheorghe Solomie, cu care am jucat la Timisoara, a parasit pe Grenoble si a venit la Aurillac. Mi-a spus ca Stade cauta un jucator de linia a treia. Am dat probe si am fost oprit in lot.

Petre Mitu va reveni pe teren


     REPORTER: Cum analizezi debutul tau in acest sezon?
     ALEXANDRU MANTA: A fost unul bun. Pentru primul nostru meci, noi ne-am asigurat ceea ce ne interesa la Montpellier. Apoi am castigat la Auch, echipa care a coborat din prima divizie. Ne-am salvat in mod just cu Toulon, dupa care am avut meciul cu Brive, unde nu am fost deloc buni. Totul este relativ. Uneori faci un meci bun, alteori nu. Este greu de explicat. Totul este o problema de mental, de motivatie. Cred ca trebuie sa raspundem la tot felul de intrebari dupa aceste doua meciuri si sa atacam cu adevarat serios acest sezon. Pentru a promova direct, ceea ce va fi foarte greu. Sunt multe meciuri de jucat si trebuie sa ai si multa sansa. Cred ca sunt cateva echipe deasupra celorlalte, si ma gandesc la Brive, la Mont-de-Marsan sau la Auch. Sunt, de asemenea, echipe care au nivel de divizia a doua, dar care nu s-au pus inca la punct, insa care, de-a lungul sezonului in curs pot redeveni motivate, deci periculoase. Important este sa poti ramane concentrat pana la sfarsit, caci pe o pasa proasta, de doua sau trei meciuri, tu poti sa ratezi intregul sezon.
     REPORTER: Alex, crezi ca Stade Aurillacois a progresat in aport cu sezonul trecut? Si daca da, la ce nivel? Jucatori, structurile clubului sau altele (aceasta intrebare i-a fost adresata de suporteri, prin intermediul Forumului).
     ALEXANDRU MANTA: Nu se poate progresa cu adevarat cand cineva a coborat in a doua divizie. In plus, ne-au plecat cateva foarte bune elemente, cum ar fi Ludovic Mercier. Nu i se poate cere lui Marc McKenzie sa fie salvatorul clubului. El nu poate fi Superman. Oricine are nevoie de un oarecare timp de adaptare cand soseste intr-un club nou. Ma gandesc la Ludo pentru inceput. Apoi, sunt jucatorii noi de la Montferrand, care sunt cu adevarat profesionisti. Ei sunt impreuna toata ziua. Se antreneaza laolalta si sunt si foarte buni prieteni. Nu in ultimul rand, una din piesele de baza ale echipei, Petre Mitu, va reveni pe teren dupa o accidentare. Nu trebuie uitat ca ni s-a schimbat antrenorul. Victor (Boffelli, n.red.) a venit cu noi exigente si cu un nou sistem. Patrick Rocacher este inca aici pentru a face legatura cu noi si a se ocupa de treisferturi. Personal, imi place mult ceea ce fac. Chiar daca nu s-au schimbat multe la nivelul structurilor, este mai multa seriozitate ca anul trecut. Eu, de pilda, anul trecut am fost in impas cu pregatirea fizica. Acum, am fost obligat sa ma pregatesc seros. In plus, Seb (Delpirou) este un bun prieten. In concluzie, sunt mult mai serios decat anul trecut, iar aceasta imi face bine.

"Mi-ar placea sa joc rugby in XIII"


     REPORTER: Ai declarat in presa locala ca ai vrea sa incerci sa joci rugby in XIII in Anglia. Poti sa ne spui ceva mai mult despre asta?
     ALEXANDRU MANTA: Acasa la mine, am antena parabolica si, pe canalele sport, privesc adesea meciuri din Super League engleza, campionatele in XIII australian sau francez. Am constatat ca rugbyul in XV se apropie din ce in ce mai mult de cel in XIII, ceea ce este putin bizar. Jocul in XV a devenit stereotip: sunt gramezi, margini, lovituri de picior. Este suficient sa ajungi in 22-ul advers si cu un bun suteur sa inscri trei puncte. Nu mai este acea continuitate in joc. Acum, totul este strict. Se joaca esentialmente pe aparare. Totul este calculat. n rugbyul in XIII englez, totul este mult mai direct. Tipii se pregatesc fizic, exista mai multa lupta si angajament, din primul pana in ultimul moment. Nu se triseaza deloc. Nu sunt gramezi sau margini. Se vine lansat 10 metri si trebuie sa plachezi. Este o confruntare adevarata, iar mie imi place asta. Nu stiu daca voi juca rugby in XIII intr-o zi, insa daca voi avea ocazia de ce nu as face-o!

Brescia 1996 ramane cea mai frumoasa amintire


     REPORTER: Care este cea mai frumoasa amintire sportiva?
     ALEXANDRU MANTA: Cand ma aflam in Romania, am facut parte dintr-o generatie de jucatori cu care am participat la doua editii de Campionat Mondial la juniori. Ea a terminat pe locul 5 (1995, la Bucuresti), apoi pe 3 (1996, la Brescia). A urca pe podium, la Mondiale, a fost cu adevarat un mare moment. Aceasta a ramas cea mai frumoasa amintire, mai ales ca de atunci echipa nationala a Romaniei nu a mai castigat nimic.
     REPORTER: Ai un jucator din rugbyul francez sau mondial pe care il admiri?
     ALEXANDRU MANTA: Imi place, bineinteles, Jonah Lomu, fiindca el este foarte puternic, insa nu este un jucator complet. Gasesc ca un rugbyst precum Sadourny este cu adevarat foarte bun, chiar daca el nu mai este la prima tinerete. In ceea ce priveste inaintasii, imi place foarte mult jocul lui Benazzi.

"Este treaba mea ce fac in afara stadionului!"


     REPORTER: Alex, ce crezi tu despre suporterii lui Aurillac? Unii intentioneaza sa fondeze un nou club al sustinatorilor care sa-si faca simtita prezenta la meciurile de pe teren propriu. Ce crezi despre aceasta idee? (aceasta intrebare a fost pusa in Forum)
     ALEXANDRU MANTA: Este o foarte buna idee. Pentru meciurile din deplasare exista Amicala Suporterilor, care vine cu noi, insa acasa ar fi frumos sa exista o ambianta placuta. Cu cat va fi mai multa lume la meciurile noastre, cu atat noi, jucatorii, ne vom simti mai bine. Daca tribunele vor fi arhipline si se va striga "Allez Stade!", asta ne va motiva.
     REPORTER: Suporterii te-au adoptat. Cum te privesc conducatorii si membrii staff-ului tehnic? (intrebare adresata in Forum)
     ALEXANDRU MANTA: Sunt foarte multumit ca suporterii m-au adoptat. Si in ceea ce-i priveste pe conducatori lucrurile stau bine. Sunt de ceva timp in club, asa ca nu mai sunt socotit un jucator strain.
     REPORTER: Au aparut unele critici in ceea ce priveste atitudinea ta. Au fost ele cu adevarat fondate sau este vorba despre altceva... De gelozie... (intrebare adresata in Forum)
     ALEXANDRU MANTA: Nu cred ca este vorba despre gelozie. Cand joci la Stade si esti cunoscut, faci o gluma si se inmulteste cu 10! Ceea ce fac eu in afara terenului ma priveste numai pe mine. Adevaratii suporteri sunt interesati doar de atitudinea mea din teren.
     REPORTER: Exista o mare diferenta intre metoda Boffelli si metoda Peuchlestrade? (intrebare adresata in Forum-ul din site-ul clubului Aurillac)
     ALEXANDRU MANTA: Cand am venit la Stade, totul era nou si imi place asta. Dupa trei sau patru ani, a aparut putin rutina. Victor Boffelli a adus noutatea, dar mai ales experienta pe care a dobandit-o cu Franta A. Antrenamentele sunt mult mai serioase, mult mai tacticizate. Michel Peuchlestrade nu avea aceasta experienta internationala, insa rugbyul trecea prin sangele lui. Michel este un mare vizionar. El vede lucrurile altfel.

NOTA REDACTIEI


     ACEST INTERVIU A APARUT IN WEB-SITE-UL ECHIPEI FRANCEZE "AURILLAC".