Africa de Sud – Anglia: Victoria pragmatismului
De Redactia Rugby , 21 Oct. 2007
Africa de Sud a invins Anglia, 15-6, in finala Cupei Mondiale disputata la Paris, pe Stade de France, castigand pentru a doua oara trofeul William Webb Ellis.
Nu a fost o finala memorabila. Nu a fost un meci spectaculos. Nu au existat clipe de virtuozitate tehnica sau momente de mare inspiratie; nici sclipiri orbitoare si nici sprinturi electrizante.
Un meci fara eseuri si care fost decis doar de lovituri de pedeapsa: patru transformate de Percy Montgomery, una de Francois Steyn (de la aproape 50 de metri!) si doua transformate de Jonny Wilkinson.
Aceasta finala a reprezentat, intr-o masura mai mare decat finalele din 1999 si 2003, o expresie elocventa a pragmatismului erei profesioniste. O partida echilibrata, o lupta crancena a celor doua inaintari, o lupta intensa, tensionata, dramatica. Un meci „rece”, calculat, ca intre doi sahisti care au mizat pe „aparari” si nu pe „deschideri”. Alegerea facuta de cele doua echipe a fost de inteles - avand in vedere miza enorma - fiecare dintre ele incercand sa isi puna in aplicare tactica care i-ar fi adus victoria.
Tactica englezilor s-a bazat, de la inceputul meciului, pe lovituri inalte de urmarire cu scopul de exercita si de a mentine o presiune ridicata asupra fundasului si a celor doua aripi, sperand, in acelasi timp, in posibile erori ale acestora. Dar, atat Montgomery cat si Habana si Pietersen s-au dovedit foarte siguri in receptionarea baloanelor inalte, dovedind un plasament foarte bun si rezistand cu brio, barajului de foc lansat de Wilkinson si Robinson in minutele 8, 17,18 si 19.
In acelasi timp, englezii au cautat sa domine gramezile ordonate, sector in care au exercitat, de altfel, o presiune considerabila, dar nu au reusit sa ingenuncheze inaintarea sud-africana. Andrew Sheridan nu a mai aratat superioritatea din meciurile anterioare, dupa cum nici Phil Vickery si, mai apoi, Matt Stevens nu au reusit sa isi domine adversarii directi. In ciuda faptului ca mol-ul a avansat, in cateva faze - totusi, nu indeajuns pentru a pune in reala dificultate apararea „Antilopelor” - gramada engleza nu a fost capabila sa etaleze acea dominare care sa faca diferenta intr-un meci de asemenea anvergura.
Iar, daca gramada nu a fost in stare sa faca diferenta, cu atat mai putin s-a aratat capabila de acest lucru, linia de treisferturi. Jonny Wilkinson, imprecis in loviturile tactice, nu a mai avut capacitatea de a controla si de a dirija, prin jocul de picior, ofensiva echipei. In minutul 16, el a ratat un drop gol dintr-o pozitie favorabila, a mai ratat unul in minutul 70, si, in general, nu a reusit sa dinamizeze si sa organizeze, in mod eficient, atacul formatiei sale.
Desigur, eseul anulat va ramane un subiect de discutii pentru multa vreme de acum inainte. Patrunderea lui Tait a fost absolut superba, centrul englez „despicand”, pur si simplu, defensiva adversa, creand singurul moment, cu adevarat periculos in zona „redutei” sud-africane. Placajul lui Danie Roussouw a dezechilibrat plonjonul lui Cueto, dar intrebarea este: a calcat Cueto linia de tusa inainte de a culca balonul in terenul de tinta, sau nu? Stuart Dickinson, arbitrul australian care a analizat reluarile video, a decis ca piciorul lui Cueto a „muscat” tusa inainte ca acesta sa culce balonul. Unele unghiuri par a ii da dreptate, in timp ce altele il contrazic. Impresia mea este ca eseul a fost valabil deoarece, in momentul in care Cueto a culcat balonul, piciorul sau se afla, inca, in aer si nu atinsese linia de tusa.
Decizia lui Dickinson, care a analizat faza respectiva pret de cateva minute bune inainte de a confirma anularea eseului, poate fi interpretata si ca o rasplata a defensivei in detrimentul ofensivei. Evident, acestea sunt doar interpretari libere ale unei faze neclare, dar, in cele din urma, placajul salvator al lui Danie Roussouw a cantarit mai greu decat plonjonul ofensiv al lui Mark Cueto.
Prin urmare, eseul a fost anulat, meciul a continuat, iar deznodamantul se cunoaste.
A constituit anularea eseului un moment important al meciului? Da, fara indoiala.
Ar fi castigat Anglia daca eseul ar fi fost acordat? Nimeni nu poate raspunde la aceasta intrebare, dar sansele de victorie ale englezilor ar fi crescut. Aceasta nu inseamna, insa, ca eseul lui Cueto ar fi adus, in mod automat, victoria echipei sale.
Mi se pare interesant de observat faptul ca faza eseului lui Cueto a fost, de fapt, singura ocazie clara a Angliei de a marca. Aceasta observatie ofera si un alt punct de vedere din care poate fi privit acest meci. Daca timp de 80 de minute, Anglia a avut o singura faza clara – este adevarat, intr-un moment crucial al meciului – de a inscrie, atunci, in mod logic, inseamna ca defensiva adversa a evoluat, in restul partidei, foarte bine. Logica mea nu urmareste sa diminueze meritele englezilor – raman la parerea ca eseul lui Cueto a fost valabil – dar mi se pare important sa scot in evidenta rolul primordial al apararii sud-africane.
Si ajungand aici, sa analizam jocul invingatorilor. Dupa parerea mea, Africa de Sud a meritat victoria si titlul mondial.
Marea calitate a acestei echipe mi se pare a fi fost echilibrul existent intre gramada si linia de treisferturi. In ciuda adversitatilor generate de framantarile interne din sanul Federatiei sud-africane, Jake White a reusit sa construiasca o echipa omogena, a carei coeziune, in plan tactic, tehnic si psihologic, a conferit selectionatei „Springboks” forta si capacitatea de a depasi toate obstacolele ce i s-au ridicat in cale.
De-a lungul intregului turneu, „Antilopele” au etalat un stil de joc extrem, extrem de pragmatic, bazat pe o exceptionala organizare defensiva. Cu exceptia lui Bryan Habana, ale carui curse electrizante pot ridica stadioane intregi in picioare, sud-africanii au prestat un joc simplu, fara „inflorituri” inutile, dar foarte eficace. O inaintare solida, cu o linia a treia agresiva si eficienta in aglomerari, si o linie de treisferturi, rapida, puternica, care cauta sa „sparga frontul”, „galopand” direct in inima apararii adverse.
Gramada sud-africana a reusit sa anihileze aproape complet anuntata superioritate a liniei intai engleze si, in special, a uriasului Andrew Sheridan. Os du Randt si CJ van der Linde au evoluat foarte bine si nu au cedat in fata puternicilor lor adversari. Este interesant de subliniat faptul ca, in timp ce Brian Ashton a efectuat, pe parcursul meciului, patru schimbari la nivelul inaintarii, Regan, Vickery, Easter, Moody, (unele fortate de accidentari, e adevarat), Jake White i-a mentinut pe tot cei opt inaintasi pana la sfarsitul partidei, cu exceptia lui Danie Roussouw care a fost inlocuit de-abia in minutul 72! Chiar si „batranul” Os du Randt, despre care se spunea ca poate juca doar 55-60 de minute, a evoluat tot meciul, rezistand, cu succes, in fata lui Vickery si Stevens.
Juan Smith si Schalk Burger s-au dovedit a fi doi dintre cei mai valorosi flankeri ai turneului, Roussouw a fost prezent in toate fazele „fierbinti”, inclusiv in faza placajului salvator asupra lui Cueto, iar presiunea exercitata, in general, de linia a treia sud-africana i-au fortat pe englezi sa comita greseli.
Fourie du Preez, in ciuda unor pase neglijente, a reusit sa mentina continuitatea intre cele doua compartimente, gramada si linia de treisferturi, iar Butch James si-a facut datoria in ceea ce priveste jocul de picior. Am scris cu alte prilejuri ca lipsa de creativitate si fantezie a mijlocasului la deschidere limiteaza jocul intregii echipe. Iata ca sud-africanii au devenit campionii mondiali cu Butch James la timona! Aceasta este o dovada a faptului ca strategia lui Jake White a fost corecta. James s-a adaptat perfect stilului pragmatic cerut de White, bazandu-se pe forta jocului de picior si neincercand sa se lanseze in actiuni riscante.
Iar tusa! Ei bine, tusa Republicii Sud-Africane a fost de-a dreptul „imperiala”! Sud-africanii au demonstrat, in jocul in margine, o autoritate absolut formidabila. Demonstratia din tuse, din aceasta finala, ma face sa repet ideea dintr-un articol precedent: Nicio alta echipa a lumii, niciuna dintre marile lor rivale, Noua Zeelanda, Franta, Anglia, Australia, nu a aratat o asemenea superioritate intr-un anumit sector al jocului, precum Africa de Sud, in tuse!
Victor Matfield si Bakkies Botha au fost de-a dreptul magnifici! Matfield a fost „maestrul” tusei, intrand, deja, in istoria rugby-ului ca unul dintre cei mai mari „prinzatori”, iar Bakkies Botha nu s-a lasat mai prejos. De fapt, in joc deschis, imi permit sa afirm ca Botha si-a depasit „maestrul”, impresionand prin viteza de deplasare, prezenta in „focul” bataliei si exercitarea unei presiuni formidabile in aglomerari.
Castigarea Cupei Mondiale reprezinta o rasplata pe deplin meritata pentru selectionata „Springboks”. Ca, de altfel, si pentru marea si mandra natiune pe care aceasta echipa o reprezinta.
Eugen Cionga - Toronto
Articole similare
08 Oct. 2024
RUGBY EUROPE SUPER CUP 2024 / GRUPA B: Pentru revanșa cu Delta au fost convocați „stranierii” Ștedan Buruiană, Adrian Mitu și Luca Mușat
Iată ce jucători a selecționat David Gerard pentru meciul de la Amsterdam și ce statut au avut ei la partidele precedente din Rugby Europe Super Cup 2024:
ÎNAINTARE (18...
05 Oct. 2024
CUPA ROMÂNIEI 2024 / FAZA GRUPELOR / ETAPA 1: Victorii clare pentru CSM Știința Baia Mare și Steaua București
Favoritele s-au impus fără probleme în prima rundă din faza grupelor ediției 2024 a Cupei României la rugby seniori. La Gura Humorului, într-un meci care a contat pentru Grupa A,...
04 Oct. 2024
CUPA ROMÂNIEI 2024 / FAZA GRUPELOR / ETAPA 1: Rapid și Steaua au deplasări dificile la Baia Mare, respectiv la Gura Humorului
Și ediția din acest an a Cupei României la rugby seniori a adunat la start un număr extrem de mic de echipe. Mai precis, șapte. Și dintre acestea șase se vor lupta în prima fază,...
03 Oct. 2024
FRANTA / PRO D2 / ETAPA A 5-A: Adrian Moțoc a marcat un eseu pentru Biarritz în meciul victorios cu Grenoble
Vești bune din Franța. Titular în echipa lui Biarritz Olympique, Adrian Moțoc a marcat un eseu în partida pe care fosta formație a lui Petru Balan a câștigat-o (35-15) cu...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
