APARIȚIE EDITORIALĂ / EMANUEL FÂNTÂNEANU: „Irimescu a fost exponentul unui comportament, al unui spirit de a trăi sportul” / VIDEO
De Marian Burlacu, 20 Apr. 2026
Fost, printre altele, redactor de rugby la cotidianul „Sportul”, autor și al unor cărți dedicate sportului cu balonul oval, Emanuel Fântâneanu a fost prezent la lansarea lucrării „Misterul Irimescu rămâne nedezlegat”. Scrisă de ziaristul britanic de origine română Chris Thau, aceasta a apărut sub egida Fundației pentru Formarea și Educarea prin Sport a Tinerilor (FEST). Fiu al talonerului Gheorghe Fântâneanu, internațional de rugby, mai apoi antrenor federal, Emanuel Fântâneanu (83 de ani) a evocat personalitatea celui căruia apropiații îi spuneau „Jiri”. „El n-a fost în grămadă, dar a fost vârful care s-a ridicat așa împreună cu ceilalți coechipieri”, a spus cel care recent a devenit Membru de Onoare pe viață al Asociației Internaționale a Presei Sportive. (Foto / video: Marian Burlacu)
Într-un dialog purtat la Muzeul Sportului, Emanuel Fântâneanu a spus despre Valeriu Irimescu: „Am avut privilegiul, redactor de rugby fiind la ziarul Sportul cum se numea pe vremea aceea, să asist la meciurile echipei naționale, a echipelor de club, la antrenamente, să stau de vorbă de n ori cu Jiri. El n-a fost în grămadă, dar a fost vârful care s-a ridicat așa împreună cu ceilalți coechipieri. De fapt, grămada simbolizează pentru rugby acea încleștare, acea uniune. Fiindcă rugby-ul este, mai mult decât alte sporturi, un sport de echipă, de legături dincolo de cele de regulament. Iar Jiri a fost nu numai exponentul unei generații. Fiindcă au mai fost și înaintea lui alți mari rugbyști. Sau după el. Jiri a avut o anume sclipire. Iar titlul acela din LEquipe, Irimescu 15 Franța 14... Titluri asemănătoare le-am avut și noi, împreună cu Dimitrie Callimachi și Tiberiu Stama. (...) Normal că acele 15 puncte au ieșit în evidență”.
Interviul integral cu Emanuel Fântâneanu îl puteți urmări în format video:
Cartea „Misterul Irimescu rămâne nedezlegat” poate fi comandată AICI.
În urmă cu puțin timp, Emanuel Fântâneanu a devenit Membru de Onoare pe viață al Asociației Internaționale a Presei Sportive (AIPS). Desemnarea acestuia s-a produs în cadrul celui de-al 88-lea Congres AIPS de la Lausanne (9-14 aprilie 20026), la care au participat reprezentanți din 111 țări. „O recunoaștere nu doar a serviciilor personale, ci și a contribuției ziariștilor sportivi români în cadrul presei mondiale...” În cadrul Congresului AIPS de la Lausanne, reuniune majoră a reprezentanților presei sportive din întreaga lume, ajunsă la cea de a 88-a ediție, au fost, de asemenea, înscriși pe tabloul de onoare al Membrilor Onorifici încă cinci prestigioși ziariști: Charles Camenzuli (Malta), Esat Yilmaer (Turcia), Vicente Datoli (Brazilia), Takeuchi Hiroshi (Japonia) și Amjad Aziz Malik (Pakistan).
Venerabilul jurnalist sportiv română a fost membru al Comitetului Executiv al AIPS (2005-2026), membru al Comitetului Executiv al AIPS Europa (1998-2006), președinte al Uniunii Balcanice al Presei Sportive, președinte al Asociației Presei Sportive din România (1994-2006), membru al Ordinului Jurnaliștilor din România cu Insignă de Aur.
A fost redactor și redactor-șef adjunct al principalului cotidian sportiv din România, „Sportul” / „Gazeta Sporturilor” (1968-1997), comentator și sef de departament la mai multe alte publicații - „Cronica Română”, „Azi”, „Realitatea Românească”, „Top Sport” -, senior editor la Revista „Calul”, analist sportiv și comentator pentru Eurosport, Televiziunea Română, Radio România, Money Channel.
De asemenea, s-a ocupat de promovarea unor sporturi din poziția de director de presă al Federației Române de Gimnastică (2010-2017), Ofițer de presă al Federației Române de Călărie (1968–1995), Ofițer de presă al Federației Române de Tenis de Masă (1972-1992),
Director presă al Comitetului Olimpic Roman (2003-2005), Purtător de cuvânt al Agenției Nationale pentru Sport (2005–2008), Consilier personal al Președintelui Agenției Naționale pentru Sport și al Secretarului de Stat în MTS (2005 – 2009).
Distincții ce i-au fost acordate:
Diploma de Excelență – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (2018)
Medalia « Meritul Sportiv » – Președinția României (2004)
Diploma si Insigna de aur a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (2008)
Diploma Comitetului Olimpic Internațional și a Comitetului de Organizare a J.O. de la Atlanta (1996)
Diploma Comitetului Olimpic Internațional și a Comitetului de Organizare a Jocurilor Olimpice de la Sydney (2000)
Placheta de aur a Uniunii Europene a Presei Sportive (Dublin, 2006),
Diploma Academiei Internaționale Olimpice (Olympia, 1990)
Diploma Academiei Internaționale Olimpice (Atena, 1995)
Diploma Uniunii Balcanice a Presei Sportive (Istanbul, 1997)
Diploma si Premiul “Virgil Ludu”pentru creație literară ale Comitetului Olimpic Român și Academia Olimpică Română, pentru cartea «România la Jocurile Olimpice» (București, 2000).
Diploma «Forumului European – Media, marketing & sports» (Salonic, 1997)
Este autorul unor lucrări cu tematică sportivă:
„Inscripții pe Columna gimnasticii românești” (2017)
„Eternul Pegas” (2010)
„Cercuri îngemănate pe alb înzăpezit” (2008)
„România Olimpică - 90 de ani” (2004)
„România Olimpică la Atena” (2004)
„Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România” (2002 și 2015)
„România la Jocurile Olimpice de Vară” (2000)
„România în Lumea Sportului” (1996)
„Mari escroci, mari escrocherii” (1993)
„Cristalele pasiunii” (1988)
„Călărie - Mică enciclopedie” (1986)
„Calul, prietenul meu” (1982, co-autor: Nicolae Șerbănescu”)
„Volei - Mică Enciclopedie” (1981)
„Vivat Sportul Studențesc” (1978, co-autor: Tiberiu Stama)
„Inscripții pe un balon oval” (1976, co-autori: Tiberiu Stama și Mihai Niculescu)
VALERIU IRIMESCU s-a născut în 3 noiembrie 1940, la Bucureşti. La 10 ani a făcut cunostință cu rugby-ul, fiind sfătuit de tatăl său, Vladimir Irimescu, un binecunoscut inginer grivițean și un pasionat de sportul cu balonul oval. S-a format ca jucător la Asociaţia Sportivă Locomotiva Grivița Roșie, sub îndrumarea antrenorului Tudor George (Ahoe).
Promovat în echipa de seniori a aceluiași club (antrenori Gheorghe Pârcălăbescu și Viorel Morariu), a obținut cu aceasta 6 titluri de campion național (1959, 1960, 1962, 1966, 1967, 1970) în perioada 1958-1970. În 1964, a devenit campion al Europei, după ce Grivița Roșie s-a impus cu 10-0, în finala Cupei Campionilor Europeni, în fața campioanei Franței, echipa Stade Montois Mont-de Marsan.
Ca jucător s-a specializat ca jucător din linia de trei sferturi, evoluând îndeosebi fundaș. S-a remarcat, de asemenea, și ca un bun executant al loviturilor de țintă (penalități și transformări de eseu) și al loviturilor de picior căzute (dropgoluri). De asemenea, a impresionat prin jocul său elegant și eficace, prin precizia și siguranța execuțiilor sale.
VALERIU IRIMESCU a debutat la 19 ani în echipa de seniori a României. Și a făcut-o în 5 iunie 1960, când naționala noastră a învins cu 11-5 Franța.
Iată meciurile disputate de acesta pentru naționala de seniori:
1960: 11-5 cu Franța;
1961: 24-6 cu Polonia, 19-12 cu Cehoslovacia, 27-0 cu RD Germană, 5-5 cu Franța;
1962: 11-6 cu Cehoslovacia, 25-5 cu RD Germană, 26-6 cu Polonia, 14-6 cu Italia, 3-0 cu Franța;
1963: 6-6 cu Franța;
1964: 6-9 cu Franța;
1965: 9-8 cu RF Germania, 3-8 cu Franța;
1966: 9-9 cu Cehoslovacia, 3-0 cu Italia, 3-9 cu Franța;
1967: 24-3 cu Italia, 46-6 cu Portugalia, 28-3 cu Polonia, 27-5 cu RF Germania, 11-3 cu Franța;
1968: 17-3 cu Cehoslovacia, 18-9 cu Cehoslovacia, 15-14 cu Franța;
1969: 40-11 cu Polonia, 6-3 cu RF Germania, 42-6 cu Cehoslovacia, 14-9 cu Franța;
1970: 14-3 cu Italia, 3-14 cu Franța;
1971: 12-31 cu Franța.
Cu echipa României, a câștigat, ca jucător, Cupa Europeană a Națiunilor în 1969, respectiv ca antrenor Campionatul European FIRA în 1975, 1977, 1981 și 1983.
A contribuit la seria de 25 de meciuri fără eșec ale României, între mai 1959 și noiembrie 1964. Ceea ce constituie un record mondial.
În anul 1970, a plecat în Franța, activând ca jucător la echipele Paris Université Club (PUC) și Sporting Club D’Angoulême. În această perioadă a evoluat și pentru selecționata Parisului într-un meci contra aceleai a Londrei.
Revenit în țară, Valeriu Irimescu a fost numit antrenor federal, funcție pe care a ocupat-o până în 1986. A demisionat după acel 0-60 cu Irlanda, de la Dublin, în funcție fiind numit Dumitru Mihalache.
Între 1986 și 1988 a fost antrenor al Politehnicii Iași, alături de Clement Nemesniciuc.
Între 1974 și 1991, a fost vicepreședinte al Federației Internaționale de Rugby Amator (FIRA).
La începutul anilor 90, a fost din nou antrenor federal, contribuind la obținerea singurei victorii a României cu Franța în deplasare: 12-6 la Auch.
A fost prezent la Cupa Mondială din 1991, alături de echipa României, însă din postura de translator...
În 1991, a revenit în Franța, pregătind pe SO Millau, AS Eymet, Toulouse AC și US Metro Paris. La ultima grupare a activat și din postura de consilier tehnic. A revenit în România în 2001.
A participat ca lector la aproape toate cursurile de formare antrenori din Europa.
A fost membru al Comisiei Tehnice FIRA, iar din 2006 a devenit și membru al Comisiei Tehnice a FRR.
În 2007 a devenit membru al Clubului Seniorilor din România, iar din anul 2008 este președintele de onoare al Asociației Internaționalilor de Rugby din România (AIRR).
I s-au acordat titlurile de Maestru Emerit al Sportului și Antrenor Emerit.
Într-un dialog purtat la Muzeul Sportului, Emanuel Fântâneanu a spus despre Valeriu Irimescu: „Am avut privilegiul, redactor de rugby fiind la ziarul Sportul cum se numea pe vremea aceea, să asist la meciurile echipei naționale, a echipelor de club, la antrenamente, să stau de vorbă de n ori cu Jiri. El n-a fost în grămadă, dar a fost vârful care s-a ridicat așa împreună cu ceilalți coechipieri. De fapt, grămada simbolizează pentru rugby acea încleștare, acea uniune. Fiindcă rugby-ul este, mai mult decât alte sporturi, un sport de echipă, de legături dincolo de cele de regulament. Iar Jiri a fost nu numai exponentul unei generații. Fiindcă au mai fost și înaintea lui alți mari rugbyști. Sau după el. Jiri a avut o anume sclipire. Iar titlul acela din LEquipe, Irimescu 15 Franța 14... Titluri asemănătoare le-am avut și noi, împreună cu Dimitrie Callimachi și Tiberiu Stama. (...) Normal că acele 15 puncte au ieșit în evidență”.
Interviul integral cu Emanuel Fântâneanu îl puteți urmări în format video:
Cartea „Misterul Irimescu rămâne nedezlegat” poate fi comandată AICI.
În urmă cu puțin timp, Emanuel Fântâneanu a devenit Membru de Onoare pe viață al Asociației Internaționale a Presei Sportive (AIPS). Desemnarea acestuia s-a produs în cadrul celui de-al 88-lea Congres AIPS de la Lausanne (9-14 aprilie 20026), la care au participat reprezentanți din 111 țări. „O recunoaștere nu doar a serviciilor personale, ci și a contribuției ziariștilor sportivi români în cadrul presei mondiale...” În cadrul Congresului AIPS de la Lausanne, reuniune majoră a reprezentanților presei sportive din întreaga lume, ajunsă la cea de a 88-a ediție, au fost, de asemenea, înscriși pe tabloul de onoare al Membrilor Onorifici încă cinci prestigioși ziariști: Charles Camenzuli (Malta), Esat Yilmaer (Turcia), Vicente Datoli (Brazilia), Takeuchi Hiroshi (Japonia) și Amjad Aziz Malik (Pakistan).
Venerabilul jurnalist sportiv română a fost membru al Comitetului Executiv al AIPS (2005-2026), membru al Comitetului Executiv al AIPS Europa (1998-2006), președinte al Uniunii Balcanice al Presei Sportive, președinte al Asociației Presei Sportive din România (1994-2006), membru al Ordinului Jurnaliștilor din România cu Insignă de Aur.
A fost redactor și redactor-șef adjunct al principalului cotidian sportiv din România, „Sportul” / „Gazeta Sporturilor” (1968-1997), comentator și sef de departament la mai multe alte publicații - „Cronica Română”, „Azi”, „Realitatea Românească”, „Top Sport” -, senior editor la Revista „Calul”, analist sportiv și comentator pentru Eurosport, Televiziunea Română, Radio România, Money Channel.
De asemenea, s-a ocupat de promovarea unor sporturi din poziția de director de presă al Federației Române de Gimnastică (2010-2017), Ofițer de presă al Federației Române de Călărie (1968–1995), Ofițer de presă al Federației Române de Tenis de Masă (1972-1992),
Director presă al Comitetului Olimpic Roman (2003-2005), Purtător de cuvânt al Agenției Nationale pentru Sport (2005–2008), Consilier personal al Președintelui Agenției Naționale pentru Sport și al Secretarului de Stat în MTS (2005 – 2009).
Distincții ce i-au fost acordate:
Diploma de Excelență – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (2018)
Medalia « Meritul Sportiv » – Președinția României (2004)
Diploma si Insigna de aur a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (2008)
Diploma Comitetului Olimpic Internațional și a Comitetului de Organizare a J.O. de la Atlanta (1996)
Diploma Comitetului Olimpic Internațional și a Comitetului de Organizare a Jocurilor Olimpice de la Sydney (2000)
Placheta de aur a Uniunii Europene a Presei Sportive (Dublin, 2006),
Diploma Academiei Internaționale Olimpice (Olympia, 1990)
Diploma Academiei Internaționale Olimpice (Atena, 1995)
Diploma Uniunii Balcanice a Presei Sportive (Istanbul, 1997)
Diploma si Premiul “Virgil Ludu”pentru creație literară ale Comitetului Olimpic Român și Academia Olimpică Română, pentru cartea «România la Jocurile Olimpice» (București, 2000).
Diploma «Forumului European – Media, marketing & sports» (Salonic, 1997)
Este autorul unor lucrări cu tematică sportivă:
„Inscripții pe Columna gimnasticii românești” (2017)
„Eternul Pegas” (2010)
„Cercuri îngemănate pe alb înzăpezit” (2008)
„România Olimpică - 90 de ani” (2004)
„România Olimpică la Atena” (2004)
„Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România” (2002 și 2015)
„România la Jocurile Olimpice de Vară” (2000)
„România în Lumea Sportului” (1996)
„Mari escroci, mari escrocherii” (1993)
„Cristalele pasiunii” (1988)
„Călărie - Mică enciclopedie” (1986)
„Calul, prietenul meu” (1982, co-autor: Nicolae Șerbănescu”)
„Volei - Mică Enciclopedie” (1981)
„Vivat Sportul Studențesc” (1978, co-autor: Tiberiu Stama)
„Inscripții pe un balon oval” (1976, co-autori: Tiberiu Stama și Mihai Niculescu)
VALERIU IRIMESCU s-a născut în 3 noiembrie 1940, la Bucureşti. La 10 ani a făcut cunostință cu rugby-ul, fiind sfătuit de tatăl său, Vladimir Irimescu, un binecunoscut inginer grivițean și un pasionat de sportul cu balonul oval. S-a format ca jucător la Asociaţia Sportivă Locomotiva Grivița Roșie, sub îndrumarea antrenorului Tudor George (Ahoe).
Promovat în echipa de seniori a aceluiași club (antrenori Gheorghe Pârcălăbescu și Viorel Morariu), a obținut cu aceasta 6 titluri de campion național (1959, 1960, 1962, 1966, 1967, 1970) în perioada 1958-1970. În 1964, a devenit campion al Europei, după ce Grivița Roșie s-a impus cu 10-0, în finala Cupei Campionilor Europeni, în fața campioanei Franței, echipa Stade Montois Mont-de Marsan.
Ca jucător s-a specializat ca jucător din linia de trei sferturi, evoluând îndeosebi fundaș. S-a remarcat, de asemenea, și ca un bun executant al loviturilor de țintă (penalități și transformări de eseu) și al loviturilor de picior căzute (dropgoluri). De asemenea, a impresionat prin jocul său elegant și eficace, prin precizia și siguranța execuțiilor sale.
VALERIU IRIMESCU a debutat la 19 ani în echipa de seniori a României. Și a făcut-o în 5 iunie 1960, când naționala noastră a învins cu 11-5 Franța.
Iată meciurile disputate de acesta pentru naționala de seniori:
1960: 11-5 cu Franța;
1961: 24-6 cu Polonia, 19-12 cu Cehoslovacia, 27-0 cu RD Germană, 5-5 cu Franța;
1962: 11-6 cu Cehoslovacia, 25-5 cu RD Germană, 26-6 cu Polonia, 14-6 cu Italia, 3-0 cu Franța;
1963: 6-6 cu Franța;
1964: 6-9 cu Franța;
1965: 9-8 cu RF Germania, 3-8 cu Franța;
1966: 9-9 cu Cehoslovacia, 3-0 cu Italia, 3-9 cu Franța;
1967: 24-3 cu Italia, 46-6 cu Portugalia, 28-3 cu Polonia, 27-5 cu RF Germania, 11-3 cu Franța;
1968: 17-3 cu Cehoslovacia, 18-9 cu Cehoslovacia, 15-14 cu Franța;
1969: 40-11 cu Polonia, 6-3 cu RF Germania, 42-6 cu Cehoslovacia, 14-9 cu Franța;
1970: 14-3 cu Italia, 3-14 cu Franța;
1971: 12-31 cu Franța.
Cu echipa României, a câștigat, ca jucător, Cupa Europeană a Națiunilor în 1969, respectiv ca antrenor Campionatul European FIRA în 1975, 1977, 1981 și 1983.
A contribuit la seria de 25 de meciuri fără eșec ale României, între mai 1959 și noiembrie 1964. Ceea ce constituie un record mondial.
În anul 1970, a plecat în Franța, activând ca jucător la echipele Paris Université Club (PUC) și Sporting Club D’Angoulême. În această perioadă a evoluat și pentru selecționata Parisului într-un meci contra aceleai a Londrei.
Revenit în țară, Valeriu Irimescu a fost numit antrenor federal, funcție pe care a ocupat-o până în 1986. A demisionat după acel 0-60 cu Irlanda, de la Dublin, în funcție fiind numit Dumitru Mihalache.
Între 1986 și 1988 a fost antrenor al Politehnicii Iași, alături de Clement Nemesniciuc.
Între 1974 și 1991, a fost vicepreședinte al Federației Internaționale de Rugby Amator (FIRA).
La începutul anilor 90, a fost din nou antrenor federal, contribuind la obținerea singurei victorii a României cu Franța în deplasare: 12-6 la Auch.
A fost prezent la Cupa Mondială din 1991, alături de echipa României, însă din postura de translator...
În 1991, a revenit în Franța, pregătind pe SO Millau, AS Eymet, Toulouse AC și US Metro Paris. La ultima grupare a activat și din postura de consilier tehnic. A revenit în România în 2001.
A participat ca lector la aproape toate cursurile de formare antrenori din Europa.
A fost membru al Comisiei Tehnice FIRA, iar din 2006 a devenit și membru al Comisiei Tehnice a FRR.
În 2007 a devenit membru al Clubului Seniorilor din România, iar din anul 2008 este președintele de onoare al Asociației Internaționalilor de Rugby din România (AIRR).
I s-au acordat titlurile de Maestru Emerit al Sportului și Antrenor Emerit.
Articole similare
20 Apr. 2026
ANGLIA / PREMIERSHIP RUGBY / ETAPA A 13-A:
Scriam zilele trecute despre seria de eșecuri, multe la diferențe foarte mari de scor, pe care o înregistrează Montauban în prima divizie a campionatului de rugby al Franței. Și...
19 Apr. 2026
FRANȚA / PRO D2 / ETAPA A 27-A: Cinci echipe cu români se luptă să evite subsolul clasamentului
Runda cu numărul 27 din Pro D2, a doua divizie a campionatului Franței la rugby, n-a fost una tocmai fericită pentru toți românii care activează acolo. Cu Romeo Gontineac antrenor...
19 Apr. 2026
RUGBY ÎN 7 / HONG KONG SEVENS 2026: Africa de Sud a câștigat turneul, Spania a învins Noua Zeelandă pentru „bronz”!
Ediția din acest an a turneului de rugby în 7 de la Hong Kong, desfășurată între 17 și 19 aprilie 2026, a fost una specială. În sensul că s-au împlinit 50 de ani de...
18 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / RCGH - CSRAP 15-67: Încă un eșec... Și ce dacă! Rugby-ul nu este doar despre scor, ci mai ales despre oameni
Pătrunsă în elita rugby-ului românesc în acest an, RC Gura Humorului a disputat al 3-lea meci din Liga de Rugby Kaufland 2026. Și s-a înclinat pe teren propriu, astăzi...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
20 Apr. 2026
ANGLIA / PREMIERSHIP RUGBY / ETAPA A 13-A:
