Ziua balonului oval

     Simbata, pe Twickenham, s-au intilnit favoritele Turneului celor Sase Natiuni, Anglia si Franta. Dincolo de scor, 25-17, ramin incrincenarea din teren si cintecul tribunelor.
     Acum, cind molozul este stapin peste Wembley, Anglia mai are doar doua temple ale sportului: cel de la Wimbledon, dedicat tenisului, si Twickenham, stadionul inchinat sportului cu balonul oval. In cel din urma, simbata, toate scaunele au fost ocupate.
     Pe unul dintre ele, Harry, baiatul cel mic al fostului cuplu princiar Charles-Diana, a trait meciul cu intensitatea uralelor tribunelor, "En-ga-land! En-ga-land!". A strins pumnii de fiecare data cind tavalugul albastru, francez, incerca defensiva alb-rosie, a sarit in sus de bucurie cind balonul, propulsat ca o cometa din piciorul transformeorului Wilkinson, zbura printre buturile adversarilor de peste Canal. Apoi, a parasit Twickenham, pastrind probabil in memorie imaginea tabelei: Anglia-Franta, 25-17.
     "Miracolul n-a venit", a titrat ieri cotidianul parizian L'Equipe. "Degeaba am marcat trei eseuri, daca am pierdut mingi cu carul", a continuat cronica francezilor.
     De cealalta parte, bucuria victoriei n-a imbracat haine de sarbatoare. The Sun scria: "A fost o prestatie neconvingatoare, in urma careia Anglia a cistigat la o diferenta mai mare de scor decit merita". The Guardian nota ca tactica gazdelor s-a bazat doar pe obtinerea loviturilor de penalizare. "Ca de atitea ori in ultimul timp, gheata lui Jonny Wilkinson s-a incapatinat sa transforme tot. Asa am cistigat". Exact asa au cistigat.

NOTA REDACTIEI


     Acest material a aparut astazi, 17 februarie, in cotidianul "PROSPORT" sub semnatura Robert Berza.