VIDEO: Tri-Nations 2009: All Blacks, in sfarsit!

     La Wellington, Noua Zeelanda a invins, net, Australia, 33-6, reusind cel mai bun meci din acest sezon. Prestatia excelenta de pe Westpac Stadium a demonstrat resursele tehnice, tactice si mentale, ale acestei atat de criticate, pana acum, selectionate All Blacks.
     NOUA ZEELANDA – AUSTRALIA 33-6
    
    
    
     Cat de frumos este sa vedem selectionata Noii Zeelande desprinzandu-se din mediocritatea care i-a insotit evolutiile din acest sezon si ridicandu-se aproape de adevaratul nivel All Blacks!
    
     Victoria de la Wellington a adus, sunt sigur, o imensa usurare in randurile jucatorilor si antrenorilor care, in ultimele luni, au fost tinta criticilor, uneori furibunde, ale presei nationale. Nici presa internationala nu i-a iertat, dar reducerea formidabilei presiuni exercitate de o intreaga natiune, pentru care mediocritatea nu a fost, nu este si nu va fi un termen care poate fi asociat cu All Blacks, reprezinta efectul cel mai important al succesului de pe Westpac Stadium.
    
     De la prima faza a partidei s-a vazut o diferenta izbitoare fata de aparitiile anterioare ale neo-zeelandezilor, in ceea ce priveste ritmul, calitatea executiei si intensitatea contactelor in joc deschis. All Blacks au impus un ritm sustinut pe care l-au mentinut de la prima pana la ultima actiune a meciului; ei au demonstrat o deosebita acuratete a executiei procedeelor tehnice de baza, eliminand, aproape in totalitate, greselile elementare care avusesera o influenta atat de nefasta asupra prestatiilor din meciurile precedente; si, lucru la fel de important, neo-zeelandezii au etalat o remarcabila intensitate fizica in sectoarele fundamentale ale jocului: in placaje, in aglomerari, in mol-uri, in sarjele penetrante.
    
     Toti acesti factori le-au permis sa controleze posesia balonului si, in acelasi timp, sa exercite o presiune continua asupra adversarilor. All Blacks au dominat si gramada ordonata, Tony Woodcock supunandu-l la „cazne” teribile pe bietul Ben Alexander care a terminat meciul „in corzi”. Superioritatea in gramezile ordonate le-a ingaduit sa construiasca o platforma stabila de lansare a atacurilor liniei de treisferturi in care a stralucit aripa Corey Jane.
    
     In plus, in ciuda unei prime repuneri gresite a lui Andrew Hore, tusa a functionat neasteptat de bine, Jason Eaton castigand, in ultimele 10 minute ale partidei, doua baloane extrem de importante pe repunerea lui Stephen Moore.
    
     Primele 25 de minute au fost echilibrate, ambele formatii prestand un joc expansiv, presarat, fie cu deschideri rapide pana la aripi, fie cu incercari de patrundere in axa centrala a defensivei adverse. Pe masura scurgerii minutelor a devenit evident faptul ca All Blacks controlau jocul, impunandu-se prin ritmul actiunilor de atac si agresivitatea demonstrata in aglomerari de catre „trio”-ul McCaw-Read-Thomson. De altfel, linia a treia neo-zeelandeza a avut o presatie excelenta, surclasand, pur si simplu, „troica” Elsom-Smith-Pocock. McCaw si Thomson, in special, au avut un impact decisiv atat prin placaje cat, mai ales, prin eficacitatea dovedita in jocul la sol.
    
     Echilibrul s-a rupt in minutul 38, atunci cand Isaia Toeava a fost eliminat temporar pentru un placaj periculos asupra fundasului James O’Connor. Australienii nu au stiut, insa, sau nu au putut sa profite de acest avantaj; dimpotriva, neo-zeelandezii au fost aceia care au inscris. Muliaina a lansat o lovitura inalta de urmarire, iar Corey Jane, inlocuitorul lui Sivivatu, a recuperat balonul din aer, in fata adolescentului O’Connor, prea static in faza respectiva, sprintand catre eseu. Carter a reusit transformarea, stabilind scorul reprizei intai: 16-6.
    
     Dominarea All Blacks a devenit si mai clara in cea de-a doua repriza. Tony Woodcock si colegii sai si-au accentuat dominarea in gramezile ordonate, iar Daniel Carter a continuat sa dirijeze cu indemanare, inspiratie si inteligenta ofensiva formatiei sale. Atacurile neo-zeelandezilor s-au intetit, perechea de centrii Nonu-Toeava, impreuna cu aripile Jane si Rokocoko, exercitand o presiune crescanda asupra apararii australiene. Corey Jane a avut o evolutie excelenta, energia sa ofensiva coplesindu-l chiar si pe Rocky Elsom, ingenuncheat de un „tampon” viguros al aripei neo-zeelandeze.
    
     In ultimele 10 minute ale partidei, reduta „Cangurilor” s-a prabusit sub presiunea gazdelor, care au mai inscris doua eseuri prin Ma’a Nonu, dupa o combinatie cu Daniel Carter, si Joe Rokocoko care a concretizat un atac clasic, la mana, al liniei de treisferturi.
    
     All Blacks au meritat, din plin, victoria, dar succesul de la Wellington nu face uitate criza de forma si evolutiile mai slabe de pana acum. Graham Henry si Richie McCaw stiu foarte bine ca se apropie turneul european de toamna, iar performanta de pe Westpac Stadium trebuie confirmata de rezultate pe masura. Ramane de vazut daca All Blacks sunt pe cale sa revina la nivelul lor cel mai bun sau izbanda din fata Australiei a fost usurata de evolutia modesta a „Wallabies”.
    
     In privinta australienilor, ei au dovedit ca nu formeaza o echipa matura, capabila sa evolueze la un nivel constant intr-o serie de meciuri-test. Australienii poseda o echipa foarte talentata, dar careia ii lipseste, deocamdata, experienta si maturitatea necesare pentru a extinde sclipirile de moment intr-o evolutie constanta de-a lungul unui intreg sezon. Gramada s-a clatinat, linia intai a avut, din nou, probleme (Ben Alexander a fost dominat, net, de Woodcock), linia a treia a fost surclasata de rivala sa, iar adolescentul James O’Connor, al carui talent nu poate fi pus la indoiala, a parut coplesit de superioritatea maturilor sai adversari.
    
     Ca si Noua Zeelanda, si Australia va efectua, in aceasta toamna, un turneu in Europa. Asa incat, va fi interesant de urmarit daca tanara selectionata „Wallabies” va fi capabila sa infrunte, cu succes, selectionatele „batranului” continent.
    
     Eugen Cionga
     Toronto
    
     Noua Zeelanda – Australia 33-6
    
     Au marcat: Jane, 1e, Nonu, 1e, Rokocoko, 1e, Carter, 2t, 4lp, respectiv Giteau, 1lp, Barnes, 1dg
     Cartonas galben: Toeava (NZ – ‘29t)
    
     Noua Zeelanda: 15 Mils Muliaina, 14 Cory Jane, 13 Isaia Toeava, 12 Ma'a Nonu, 11 Joe Rokocoko, 10 Dan Carter, 9 Jimmy Cowan, 8 Kieran Read, 7 Richie McCaw (c), 6 Adam Thomson, 5 Tom Donnelly, 4 Brad Thorn, 3 Neemia Tialata, 2 Andrew Hore, 1 Tony Woodcock.
     Rezerve: 16 Aled de Malmanche, 17 John Afoa, 18 Jason Eaton, 19 Rodney So'oialo, 20 Brendon Leonard, 21 Stephen Donald, 22 Hosea Gear.
    
     Australia: 15 James O'Connor, 14 Lachie Turner, 13 Adam Ashley-Cooper, 12 Berrick Barnes, 11 Drew Mitchell, 10 Matt Giteau, 9 Will Genia, 8 George Smith (c), 7 David Pocock, 6 Rocky Elsom, 5 Mark Chisholm, 4 James Horwill, 3 Ben Alexander, 2 Tatafu Polota-Nau, 1 Benn Robinson.
     Rezerve: 16 Stephen Moore, 17 Pek Cowan, 18 Dean Mumm, 19 Wycliff Palu, 20 Luke Burgess, 21 Quade Cooper, 22 Peter Hynes.
    
     CLASAMENT FINAL
    
     1. Africa de Sud 6 5 0 1 158-130 1pbonus 21puncte
     2. Noua Zeelanda 6 6 0 3 141-131 1pb 13p
     3. Australia 6 1 0 5 103-141 3pb 7p
    
     TOATE ETAPELE TRI NATIONS
    
     Etapa I – 18 iulie
    
     Noua Zeelanda – Australia 22-16
    
     Etapa a II-a – 25 iulie
    
     Africa de Sud – Noua Zeelanda 28-19
    
     Etapa a III-a – 1 august
    
     Africa de Sud - Noua Zeelanda 31-19
    
     Etapa a IV-a – 8 august
    
     Africa de Sud – Australia 29-17
    
     Etapa a V-a – 22 august
    
     Australia - Noua Zeelanda 18-19
    
     Etapa a VI-a – 29 august
    
     Australia – Africa de Sud 25-32
    
     Etapa a VII-a – 5 septembrie
    
     Australia – Africa de Sud 21-6
    
     Etapa a VIII-a – 12 septembrie
    
     Noua Zeelanda – Africa de Sud 29-32
    
     Etapa a IX-a – 19 septembrie
    
     Noua Zeelanda – Australia 33-6