VIDEO: All Blacks - debut victorios, dar neconvingator

     In primul meci al actualei editii a Turneului Tri-Nations, Noua Zeelanda a invins Australia, 22-16 la Auckland, dupa un joc modest si lipsit de spectaculozitate.
    
    
    
     All Blacks au castigat, dar impresia mea este ca evolutia lor a lasat o senzatie de vulnerabilitate si lipsa de coeziune care ar trebui sa ii nelinisteasca pe antrenorii Graham Henry, Wayne Smith si Steve Hansen. Aceasta selectionata All Blacks este departe, foarte departe de imaginea „compresorului” de altadata care functiona la turatia maxima, din primul pana in ultimul minut al meciului, sufocand, prin presiunea exercitata, echipa adversa si macinandu-i, treptat, fortele.
    
     All Blacks nu au incasat decat un singur eseu in meciul de la Auckland, dar au fost momente in care „cavaleria usoara” australiana a depasit, cu prea mare usurinta, linia avantajului facand sa tremure defensiva gazdelor.
    
     Teama neo-zeelandezilor, lipsa de siguranta, lipsa de incredere in capacitatea lor actuala de a-si impune jocul, s-a reflectat, dupa parerea mea, in tactica pe care au pregatit-o pentru acest meci: nenumarate lovituri de picior, inalte sau mai putin inalte, combinate cu lansarile lui Sivivatu, Jane, Nonu, Smith sau Muliaina, in urmarirea balonului.
    
     Uneori, mi s-a parut ca singura sarcina tactica a lui Jimmy Cowan, mijlocasul la gramada, a fost aceea de a folosi, aproape in exclusivitate, lovituri de urmarire pentru coechipierii sai, aportul sau creativ fiind aproape nul. O tactica nu simpla, ci, simplista care confirma faptul ca All Blacks nu cunosc, in momentul de fata, o perioada de mare inspiratie. In plus, tusa a fost, cel putin in prima repriza, un adevarat dezastru, lipsa de sincronizare dintre taloner si „prinzatorii” sai ducand la pierderea a 3 baloane pe repunerea lui Andrew Hore.
    
     Si totusi, in pofida acestor neampliniri, All Blacks au castigat. Au castigat, in primul rand, deoarece adversarii lor nu au fost capabili sa concretizeze dominarea clara si sa transforme ocaziile favorabile din repriza intai, in puncte pe tabela de marcaj. Australienii au inscris foarte repede un eseu – chiar in minutul 4 – dupa o patrundere in forta a fundasului Ashley-Cooper, McCaw ratand placajul, actiunea fiind continuata de Mortlock si Barnes care, dupa ce l-a fentat pe Muliaina, a patruns nestingherit in but.
    
     Dupa acest eseu, Matt Giteau si colegii sai de linie au zburdat pe gazonul de la Eden Park, punand la grea incercare apararea neo-zeelandeza. Stephen Donald a transformat o lovitura de pedeapsa, dar in minutul 17, lovitura sa de picior a fost blocata de George Smith, Giteau l-a lansat pe Barnes, dar pasa acestuia, total neinspirata, l-a obligat pe George Smith sa comita „inainte” la o faza clara de eseu. A fost, probabil, un moment de cumpana al meciului, All Blacks erau „in corzi”, iar un eventual eseu transformat ar fi facut misiunea gazdelor, de a recupera diferenta de scor, foarte grea.
    
     „Cangurii” au continuat sa detina initiativa, atacand viguros cu linia de treisferturi si mentinand sub presiune apararea adversa. In asemenea conditii, jocul neo-zeelandezilor a fost complet lipsit de fluiditate, ei nereusind, in primele 20 de minute ale partidei, sa construiasca nici macar un singur atac periculos. De-abia in minutul 25, dupa o serie de atacuri sustinute in „22”-ul australian, Conrad Smith a patruns decisiv si a pasat, din placaj, lui McCaw care a inscris singurul eseu al echipei sale. Si asa, in loc sa fi asistat la o desprindere clara a australienilor, repriza intai s-a incheiat cu un avantaj minim, 13-10, in favoarea oaspetilor.
    
     In cea de-a doua repriza, All Blacks au etalat un joc mai organizat, gramada condusa de Tony Woodcock reusind sa isi puna in dificultate, in cateva faze, rivala. Nivelul jocului a ramas, insa, modest, limitandu-se la un duel al loviturilor de picior, cu multe acte de indisciplina tehnica ceea ce a dus la numeroase penalitati. De altfel, aici s-a facut, in cele din urma, diferenta. Stephen Donald a beneficiat de patru lovituri de pedeapsa pe care le-a transformat, consfiintind victoria formatiei sale, 22-16.
    
     Dupa un debut in tromba si plin de sperante, sub semnul patrunderii lui Adam Ashley-Cooper si al eseului lui Berrick Barnes, nivelul meciului a inceput sa scada, treptat, lasand loc unei dispute intense, din punct de vedere fizic, dar nespectaculoase.
    
     In ciuda succesului, evolutia de la Auckland a demonstrat ca nu totul este roz in tabara All Blacks. Lipsa de coerenta si fluiditate, jocul nesigur si lipsit de creativitate al perechii de mijlocasi Cowan-Donald, precum si vulnerabilitatea defensivei trebuie sa constituie motive de ingrijorare pentru staff-ul tehnic neo-zeelandez. Partida de pe Eden Park a aratat ca neo-zeelandezii nu si-au scuturat, inca, „rugina” care pare sa fi blocat, de ceva vreme, „compresorul” All Blacks. Ma’ Nonu a incercat sa actioneze cu un „spargator de ghiata”, dar lansarile sale in inima apararii australiene au fost complet ineficiente. Nonu a avut o evolutie buna in sezonul trecut in care a aratat un progres vizibil in privinta calitatii paselor si a realizarii decalajelor in fazele de atac „la mana” si ar fi pacat ca el sa revina la stilul stereotip, caracterizat doar de patrunderile in forta. de acum cativa ani.
    
     Revenirile lui McCaw si So’oialo au avut, in general, o influenta pozitiva asupra jocului echipei, conferind un plus de agresivitate gramezii si un plus de eficacitate in aglomerari. Niciunul, insa, nu a dovedit o forma deosebita, McCaw, in special, ratand cateva placaje si comitand greseli in jocul la sol.
    
     De cealalta parte, australienii ar trebui sa isi reproseze faptul ca au ratat o ocazie extrem de favorabila de a-i fi invins pe All Blacks la Auckland, pentru prima data in 23 de ani. Din pacate, ei nu au stiut sa profite de startul impresionant al liniei de treisferturi, incununat de eseul lui Berrick Barnes. Jocul lor rapid, combinativ, presarat cu patrunderi in forta atat in axa centrala cat si pe aripi, a produs, in primele 30 de minute ale meciului, mari probleme apararii adverse. In mod surprinzator, insa, pe masura scurgerii timpului, incisivitatea atacurilor a scazut, acuratatea paselor a inceput sa paleasca, ei cedand initiativa unor adversari care nu au impresionat deloc. Arbitrul Craig Joubert a fost, in cateva situatii, poate prea aspru cu Al Baxter cand l-a penalizat pentru „legare” neregulamentara in gramada ordonata, dar adevarul este ca neo-zeelandezii au dominat fazele fixe in cea de-a doua repriza.
    
     In concluzie, niciuna dintre cele doua formatii nu poate fi multumita de evolutia sa din acest meci. Turneul Tri-Nations merita mult mai mult decat ceea ce au oferit neo-zeelandezii si australienii in partida de sambata de la Auckland. Iar, spectatorii, de asemenea.
    
     Eugen Cionga
     Toronto