VASILE „MAO” CONSTANTIN / REMEMBER: „Cu un presing serios se poate da peste cap jocul Portugaliei”
De Marian Burlacu, 01 Mar. 2026
În ultimele trei decenii, m-am revăzut întotdeauna cu mare plăcere cu profesorul VASILE „MAO” CONSTANTIN. Antrenor emerit al rugby-ului nostru, acesta era un om fermecător. Atunci când vorbea se simțea lesne pasiunea pentru sportul cu balonul oval care îl domina. Cunoscut formator de întregi generații de rugbyști, la Locomotiva București, a fost și un bun cunoscător al rugby-ului din Portugalia, țară în care a activat din 1991, timp de mai bine de un deceniu. Profesor la Universitatea din Coimbra, fostul antrenor federal a acceptat să vorbească despre lusitani și despre confruntarea acestora cu Stejarii în ianuarie 2016, adică acum exact un deceniu. Iată interviul pe care mi l-a acordat atunci pentru site-ul Federației Române de Rugby.
La sfârșitul acestei săptămâni (n.a. - februarie 2016), la Cluj, România întâlnește din nou Portugalia. Cum priviți dumneavoastră această întâlnire?
Vasile Constantin: Pentru revenirea în competiție, echipa noastră are ocazia să se manifeste cât mai complet. Pentru faptul că rugby-ul portughez este marcat de două caracteristici. Una, preferința lor pentru jocul deschis, atac din toate părțile și din terenul propriu. Și a doua, slăbiciunea înaintașilor, care sunt mai puțin rezistenți la jocul dur, la jocul de contact. Pachetul lor de înaintare, chiar dacă este in totalitate jucăuș, este limitat la jocul specific înaintării. Și acolo, intențiile lor de joc pot fi contracarate foarte bine.
Tendința lor de a juca deschis este, bănuiesc, dată și de constituția lor fizică. Putem spune că portughezii sunt mai rapizi din... naștere?
Da. Apropo de chestia asta. Eu am prins in Portugalia o perioadă a lor în care au avut un antrenor, ca și acum de altfel, scoțian. El a vrut să le structureze jocul. Și țin minte că era structurat pe atât de multe scheme care i-a dat pe ei peste cap. Ei nu mai puteau să joace cum doreau, ci trebuia să se încadreze în acele scheme. Și au mâncat bătaie de la Belgia, Tunisia... De la echipe care erau sub a lor la momentul respectiv. Cu acea rigoare, cu acel joc ordonat. Ceea ce înseamnă că atuul lor este această bucurie, această placere de a juca pe care o manifestă. Se susțin foarte bine. Au elemente din rugby-ul în 7, acolo unde au circulație și atacuri frumoase.
Palmaresul direct ne este net favorabil. De regulă, Portugalia ne-a învins pe erorile noastre. O poate face dacă noi nu greșim?
Întotdeauna, în această dispută dintre Romania și Portugalia, eu am fost surprins de o pasivitate a noastră în a exercita presingul defensiv. Care să-i surprindă, să-i stopeze. Am stat mai tot timpul în expectativă. Să-i vedem ce fac. Eu cred că, oricât s-ar spune că la echipa natională ne-am perfecționat și am făcut un presing bun chiar la Cupa Mondială, cu echipe mari, mai este încă de lucru. Presingul nostru e încă limitat. Eu zic că dacă îi stopăm la ei în teren toți ceilalți trebuie să facă un travaliu mare, de acoperire. Ori ei stau la nivelul disputei la momentul fix, respectiv margine sau tușă, și cu troacarii le aduc mingea la nivelul lor ca să intre din nou în joc. Eu mi-aș dori să văd un presing făcut serios, cum l-am văzut la echipele mari, care te sufocă pur și simplu. În jocul nostru asiști la acțiuni în care adversarul are posibilitatea să alerge 30-40 de metri până când întâlnește un opozant. Cred că aceasta este o cheie importantă a meciului cu Portugalia. Să-i dai complet peste cap printr-un presing serios.
În ultimul meci direct disputat în România, tot la Cluj, acum doi ani, Stejari s-au impus cu 24-0. Portughezii n-au reușit să marcheze niciun punct, nici măcar din lovituri de pedeapsă. Au probleme cu transformerii?
N-aș putea să spun detalii de genul acesta. Ce știu este că și-au întinerit echipa. Îmi pare rău că nu mă duc la Cluj căci aș fi întâlnit niște copii care, acum vreo 15-20 de ani, i-am atras la rugby. I-am inițiat în acest sport. De la Coimbra, care am văzut că sunt în lotul echipei mari a Portugaliei.
„Moțoc este un jucător de mare perspectivă”
Cum e structurat rugby-ul la ei? Sunt echipe pe lângă universități?
Sunt cluburi universitare, dar cu puțini studenți implicați. Ce au, și am mai vorbit despre asta, la nivel de copii și juniori o activitate foarte bună. Și eu sunt surprins de evoluția lor la acest segment. Și la echipele reprezentative. Dovadă că aceea de sub 20 de ani este la Cupa Mondială, a doua serie valorică. Și la celelalte categorii sunt mai bine plasate decât ale noastre.
Anul trecut, la Campionatul European U19, România a câștigat cu 15-12, în semifinale, în fața Portugaliei, chiar la Lisabona. Și unii jucători de atunci au făcut pasul în naționala mare. Mă refer la Adrian Moțoc, de pildă. Ce părere aveți despre acești tineri integrați în lot?
Rămâne să fie crescuți cu atenție, cu seriozitate. Eu am fost surprins să constat că nu prea mai aveam jucători români pe postul de uvertură.
Am vorbit zilele trecute cu Tudor Boldor, fiul lui Daniel Boldor. El joacă uvertură. E încă la juniori, dar face pregătirea acum cu echipa de seniori a Stelei. Îl știți?
Nu-l știu. Dintre tineri, l-am urmărit pe Moțoc, fiul unui fost jucător de rugby, care evoluează în Franța (n.r. - la Racing 92 Paris). E un element de mare perspectivă. Și el este cooptat în lot.
Portugalia are o mare rivalitate cu Spania. Una zonală. În ultimii ani, Spania a cam depășit-o. Din ce cauză?
Cred că este și o infuzie de jucători din afară mai mare. Bine dirijați. Știu că și la nivel de juniori Spania a făcut un pas în față.
„Șerban Gurănescu a câștigat titlul cu Coimbra”
În 2009, am asistat la Lisabona la acel meci câștigat care a menținut România în cursa de calificare la Cupa Mondială din Noua Zeelandă. Au fost mulți spectatori la meci și pasionati. E iubit rugby-ul în Portugalia?
Da. E o preferință a portughezilor, ca și a brazilienilor, pentru jocuri deschise, spectaculoase. Fără prea multă patimă. Eu am fost surprins să văd că și atunci când un atlet mare de-al lor, de exemplu, mergea la o performanță mare și o rata toată lumea era cu laude pentru el. „A dat totul... A vrut să facă totul...” Au o viziune pozitivă.
Știu că în campionatul Portugaliei a evoluat un timp și Șerban Gurănescu. Cum l-au privit lusitanii? Cum s-a adaptat el, ca român, în campionatul de acolo?
Șerban a făcut o figură foarte frumoasă. Cu el, datorită lui, Coimbra a câștigat titlul în Portugalia, în 2004. A fost o dispută foarte mare pentru că echipele din Lisabona au alt nivel. Și o altă susținere față de cele din provincie. În afara Lisabonei, echipe de rugby mari sunt la Coimbra și în Porto. Cu robustețea lui, luată din rugby-ul nostru, Șerban Gurănescu a fost atunci marcatorul celor mai multe puncte. Și în meciuri decisive. A avut o contribuție decisivă la câștigarea campionatului Portugaliei de către Academica din Coimbra. A fost foarte iubit de portughezi.
Vasile Constantin s-a născut în 7 octombrie 1937, în Plevna, jud. Călăraşi. „Provin dintr-o familie înstărită. Am fost 6 copii la părinți, aveam 30 de hectare de pământ. Tata a fost preot în sat și am avut mult de pătimit mai târziu. Comuniștii au făcut repede legătura că preoții erau cu toții legionari…”, avea să declare în urmă cu ani într-un interviu pe care i l-a acordat lui Peter Clement, pentru site-ul sportclasic.ro.
Când și de ce a fost poreclit „Mao” a spus-o tot Vasile Constantin: „Prin anii ’50 era în toi criza coreeană. Eu și frate-miu mai mare eram elevi la Școala de construcții și aici ne-au venit niște coreeni, băieți simpatici, ne-am obișnuit repede cu ei. Într-o zi, fratele meu a venit la ore cu ochii mici, mici de tot. Făcuse o conjunctivită puternică și băieții i-au zis că parcă e un coreean, un chinez. Eu, ca frate, deveneam și eu chinez. Și m-au botezat Mao”.
A început să practice sportul cu balonul oval pe când era elev la Școala de Construcții din București (1951-1955).
A debutat în rugby în 1957, la echipa Constructorul Bucureşti, cu care a câştigat un titlu naţional la juniori şi o Cupă a României la seniori. A avut ca antrenori pe Dumitru Mitică Ionescu şi Cornel Munteanu.
A fost selecționat și în lotul național de juniori, însă o accidentare serioasă (ruptură de ligamente încrucișate) suferită la un meci de campionat, cu Dinamo, l-a împiedicat să participe la meciuri.
În perioada 1958-1961 a activat la Ştiinţa Bucureşti (antrenor Găgănel Ionescu). A făcut în paralel și atletism, proba de 4x400 m, sport căruia i s-a dedicat și pe când era la pensie (a participat la competiții de veterani). A renunțat la atletism fiindcă făcând antrenamente dure, flotări și genuflexiuni cu haltera în spate, i-a fost afectată coloana vertebrală (hernie de disc).
A absolvit Institutul Național de Educație Fizică și Sport, fiind profesor de educaţie fizică. A fost repartizat la Băile Herculane, ca profesor de educație fizică medicală.
Și-a început activitatea de antrenor în 1964, la Electroputere Craiova, formație de liga a doua.
Până în 1968, a fost la conducerea tehnică a echipei CSŞ Bucureşti. Din 1969 până în 1976, a activat ca antrenor la Rapid Bucureşti, grupare cu care, în 1971, a obținut un titlu naţional de juniori.
În perioada 1976-1992, a fost antrenor la CSŞ Locomotiva Bucureşti, echipă înfiinţată chiar de Vasile Constantin. Cu aceasta a câştigat 12 titluri de campion (dintre care 8 consecutiv).
Între anii 1986 și 1990, a fost antrenor federal şi al echipei naţionale de juniori, obținând cu aceasta 3 medalii de argint la Campionatul European.
În anii 90 și la începutul acestui mileniu, a lucrat ca profesor şi antrenor în Portugalia, la Universitatea din Coimbra. A condus catedra de rugby, înfiinţată de el, iar cu echipa Coimbra a cucerit un titlu de campion național. În 2000, a fost desemnat ales antrenorul de rugby al anului în Portugalia.
În ultimii ani ai vieții sale a participat la Campionatul Național de atletism rezervar veteranilor (Masters), câștigând medalii și titluri de campion la aruncarea greutății.
Ca teoretician a scris mai multe cărți: „Rugby pentru copii și tineri”, „Tehnica și tactica în rugby”, „Bucurii și tristeți în rugbyul românesc”, „Gimnastica medicală în tratamentul reumatismului articular” și cursul „Metodica Învățării Jocurilor Sportive în Ora de Educație Fizică”.
Printre rugbyștii „șlefuiți” de Vasile Constantin se numără Marin Ionescu („l-am văzut, mi-a plăcut, dar el după două antrenamente n-a mai venit, trebuia să am răbdare cu el, să-l cunosc bine, să-l înțeleg și să-i ofer plăcerea jocului, asta-i arta muncii cu copii, după toate astea Marin s-a integrat total, a debutat la Națională când încă era junior, a marcat pe Arm’s Park și a intrat în istorie), Adrian Lungu (la un moment dat recordmanul de selecții din rugby-ul românesc – 77), Sorin Fuicu, Daniel Neaga, Gheorghe Dinu, Ion Simion, Laurențiu Constantin, Andrei și Șerban Gurănescu, Marin Moț, precum și câțiva care au ajuns șefi prin federație - Dumitru Mihalache, Radu Constantin și Alin Petrache.
Pentru activitatea sa susținută i-a fost decernat titlul de Antrenor Emerit.
La sfârșitul acestei săptămâni (n.a. - februarie 2016), la Cluj, România întâlnește din nou Portugalia. Cum priviți dumneavoastră această întâlnire?
Vasile Constantin: Pentru revenirea în competiție, echipa noastră are ocazia să se manifeste cât mai complet. Pentru faptul că rugby-ul portughez este marcat de două caracteristici. Una, preferința lor pentru jocul deschis, atac din toate părțile și din terenul propriu. Și a doua, slăbiciunea înaintașilor, care sunt mai puțin rezistenți la jocul dur, la jocul de contact. Pachetul lor de înaintare, chiar dacă este in totalitate jucăuș, este limitat la jocul specific înaintării. Și acolo, intențiile lor de joc pot fi contracarate foarte bine.
Tendința lor de a juca deschis este, bănuiesc, dată și de constituția lor fizică. Putem spune că portughezii sunt mai rapizi din... naștere?
Da. Apropo de chestia asta. Eu am prins in Portugalia o perioadă a lor în care au avut un antrenor, ca și acum de altfel, scoțian. El a vrut să le structureze jocul. Și țin minte că era structurat pe atât de multe scheme care i-a dat pe ei peste cap. Ei nu mai puteau să joace cum doreau, ci trebuia să se încadreze în acele scheme. Și au mâncat bătaie de la Belgia, Tunisia... De la echipe care erau sub a lor la momentul respectiv. Cu acea rigoare, cu acel joc ordonat. Ceea ce înseamnă că atuul lor este această bucurie, această placere de a juca pe care o manifestă. Se susțin foarte bine. Au elemente din rugby-ul în 7, acolo unde au circulație și atacuri frumoase.
Palmaresul direct ne este net favorabil. De regulă, Portugalia ne-a învins pe erorile noastre. O poate face dacă noi nu greșim?
Întotdeauna, în această dispută dintre Romania și Portugalia, eu am fost surprins de o pasivitate a noastră în a exercita presingul defensiv. Care să-i surprindă, să-i stopeze. Am stat mai tot timpul în expectativă. Să-i vedem ce fac. Eu cred că, oricât s-ar spune că la echipa natională ne-am perfecționat și am făcut un presing bun chiar la Cupa Mondială, cu echipe mari, mai este încă de lucru. Presingul nostru e încă limitat. Eu zic că dacă îi stopăm la ei în teren toți ceilalți trebuie să facă un travaliu mare, de acoperire. Ori ei stau la nivelul disputei la momentul fix, respectiv margine sau tușă, și cu troacarii le aduc mingea la nivelul lor ca să intre din nou în joc. Eu mi-aș dori să văd un presing făcut serios, cum l-am văzut la echipele mari, care te sufocă pur și simplu. În jocul nostru asiști la acțiuni în care adversarul are posibilitatea să alerge 30-40 de metri până când întâlnește un opozant. Cred că aceasta este o cheie importantă a meciului cu Portugalia. Să-i dai complet peste cap printr-un presing serios.
În ultimul meci direct disputat în România, tot la Cluj, acum doi ani, Stejari s-au impus cu 24-0. Portughezii n-au reușit să marcheze niciun punct, nici măcar din lovituri de pedeapsă. Au probleme cu transformerii?
N-aș putea să spun detalii de genul acesta. Ce știu este că și-au întinerit echipa. Îmi pare rău că nu mă duc la Cluj căci aș fi întâlnit niște copii care, acum vreo 15-20 de ani, i-am atras la rugby. I-am inițiat în acest sport. De la Coimbra, care am văzut că sunt în lotul echipei mari a Portugaliei.
„Moțoc este un jucător de mare perspectivă”
Cum e structurat rugby-ul la ei? Sunt echipe pe lângă universități?
Sunt cluburi universitare, dar cu puțini studenți implicați. Ce au, și am mai vorbit despre asta, la nivel de copii și juniori o activitate foarte bună. Și eu sunt surprins de evoluția lor la acest segment. Și la echipele reprezentative. Dovadă că aceea de sub 20 de ani este la Cupa Mondială, a doua serie valorică. Și la celelalte categorii sunt mai bine plasate decât ale noastre.
Anul trecut, la Campionatul European U19, România a câștigat cu 15-12, în semifinale, în fața Portugaliei, chiar la Lisabona. Și unii jucători de atunci au făcut pasul în naționala mare. Mă refer la Adrian Moțoc, de pildă. Ce părere aveți despre acești tineri integrați în lot?
Rămâne să fie crescuți cu atenție, cu seriozitate. Eu am fost surprins să constat că nu prea mai aveam jucători români pe postul de uvertură.
Am vorbit zilele trecute cu Tudor Boldor, fiul lui Daniel Boldor. El joacă uvertură. E încă la juniori, dar face pregătirea acum cu echipa de seniori a Stelei. Îl știți?
Nu-l știu. Dintre tineri, l-am urmărit pe Moțoc, fiul unui fost jucător de rugby, care evoluează în Franța (n.r. - la Racing 92 Paris). E un element de mare perspectivă. Și el este cooptat în lot.
Portugalia are o mare rivalitate cu Spania. Una zonală. În ultimii ani, Spania a cam depășit-o. Din ce cauză?
Cred că este și o infuzie de jucători din afară mai mare. Bine dirijați. Știu că și la nivel de juniori Spania a făcut un pas în față.
„Șerban Gurănescu a câștigat titlul cu Coimbra”
În 2009, am asistat la Lisabona la acel meci câștigat care a menținut România în cursa de calificare la Cupa Mondială din Noua Zeelandă. Au fost mulți spectatori la meci și pasionati. E iubit rugby-ul în Portugalia?
Da. E o preferință a portughezilor, ca și a brazilienilor, pentru jocuri deschise, spectaculoase. Fără prea multă patimă. Eu am fost surprins să văd că și atunci când un atlet mare de-al lor, de exemplu, mergea la o performanță mare și o rata toată lumea era cu laude pentru el. „A dat totul... A vrut să facă totul...” Au o viziune pozitivă.
Știu că în campionatul Portugaliei a evoluat un timp și Șerban Gurănescu. Cum l-au privit lusitanii? Cum s-a adaptat el, ca român, în campionatul de acolo?
Șerban a făcut o figură foarte frumoasă. Cu el, datorită lui, Coimbra a câștigat titlul în Portugalia, în 2004. A fost o dispută foarte mare pentru că echipele din Lisabona au alt nivel. Și o altă susținere față de cele din provincie. În afara Lisabonei, echipe de rugby mari sunt la Coimbra și în Porto. Cu robustețea lui, luată din rugby-ul nostru, Șerban Gurănescu a fost atunci marcatorul celor mai multe puncte. Și în meciuri decisive. A avut o contribuție decisivă la câștigarea campionatului Portugaliei de către Academica din Coimbra. A fost foarte iubit de portughezi.
Vasile Constantin s-a născut în 7 octombrie 1937, în Plevna, jud. Călăraşi. „Provin dintr-o familie înstărită. Am fost 6 copii la părinți, aveam 30 de hectare de pământ. Tata a fost preot în sat și am avut mult de pătimit mai târziu. Comuniștii au făcut repede legătura că preoții erau cu toții legionari…”, avea să declare în urmă cu ani într-un interviu pe care i l-a acordat lui Peter Clement, pentru site-ul sportclasic.ro.
Când și de ce a fost poreclit „Mao” a spus-o tot Vasile Constantin: „Prin anii ’50 era în toi criza coreeană. Eu și frate-miu mai mare eram elevi la Școala de construcții și aici ne-au venit niște coreeni, băieți simpatici, ne-am obișnuit repede cu ei. Într-o zi, fratele meu a venit la ore cu ochii mici, mici de tot. Făcuse o conjunctivită puternică și băieții i-au zis că parcă e un coreean, un chinez. Eu, ca frate, deveneam și eu chinez. Și m-au botezat Mao”.
A început să practice sportul cu balonul oval pe când era elev la Școala de Construcții din București (1951-1955).
A debutat în rugby în 1957, la echipa Constructorul Bucureşti, cu care a câştigat un titlu naţional la juniori şi o Cupă a României la seniori. A avut ca antrenori pe Dumitru Mitică Ionescu şi Cornel Munteanu.
A fost selecționat și în lotul național de juniori, însă o accidentare serioasă (ruptură de ligamente încrucișate) suferită la un meci de campionat, cu Dinamo, l-a împiedicat să participe la meciuri.
În perioada 1958-1961 a activat la Ştiinţa Bucureşti (antrenor Găgănel Ionescu). A făcut în paralel și atletism, proba de 4x400 m, sport căruia i s-a dedicat și pe când era la pensie (a participat la competiții de veterani). A renunțat la atletism fiindcă făcând antrenamente dure, flotări și genuflexiuni cu haltera în spate, i-a fost afectată coloana vertebrală (hernie de disc).
A absolvit Institutul Național de Educație Fizică și Sport, fiind profesor de educaţie fizică. A fost repartizat la Băile Herculane, ca profesor de educație fizică medicală.
Și-a început activitatea de antrenor în 1964, la Electroputere Craiova, formație de liga a doua.
Până în 1968, a fost la conducerea tehnică a echipei CSŞ Bucureşti. Din 1969 până în 1976, a activat ca antrenor la Rapid Bucureşti, grupare cu care, în 1971, a obținut un titlu naţional de juniori.
În perioada 1976-1992, a fost antrenor la CSŞ Locomotiva Bucureşti, echipă înfiinţată chiar de Vasile Constantin. Cu aceasta a câştigat 12 titluri de campion (dintre care 8 consecutiv).
Între anii 1986 și 1990, a fost antrenor federal şi al echipei naţionale de juniori, obținând cu aceasta 3 medalii de argint la Campionatul European.
În anii 90 și la începutul acestui mileniu, a lucrat ca profesor şi antrenor în Portugalia, la Universitatea din Coimbra. A condus catedra de rugby, înfiinţată de el, iar cu echipa Coimbra a cucerit un titlu de campion național. În 2000, a fost desemnat ales antrenorul de rugby al anului în Portugalia.
În ultimii ani ai vieții sale a participat la Campionatul Național de atletism rezervar veteranilor (Masters), câștigând medalii și titluri de campion la aruncarea greutății.
Ca teoretician a scris mai multe cărți: „Rugby pentru copii și tineri”, „Tehnica și tactica în rugby”, „Bucurii și tristeți în rugbyul românesc”, „Gimnastica medicală în tratamentul reumatismului articular” și cursul „Metodica Învățării Jocurilor Sportive în Ora de Educație Fizică”.
Printre rugbyștii „șlefuiți” de Vasile Constantin se numără Marin Ionescu („l-am văzut, mi-a plăcut, dar el după două antrenamente n-a mai venit, trebuia să am răbdare cu el, să-l cunosc bine, să-l înțeleg și să-i ofer plăcerea jocului, asta-i arta muncii cu copii, după toate astea Marin s-a integrat total, a debutat la Națională când încă era junior, a marcat pe Arm’s Park și a intrat în istorie), Adrian Lungu (la un moment dat recordmanul de selecții din rugby-ul românesc – 77), Sorin Fuicu, Daniel Neaga, Gheorghe Dinu, Ion Simion, Laurențiu Constantin, Andrei și Șerban Gurănescu, Marin Moț, precum și câțiva care au ajuns șefi prin federație - Dumitru Mihalache, Radu Constantin și Alin Petrache.
Pentru activitatea sa susținută i-a fost decernat titlul de Antrenor Emerit.
Articole similare
17 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / CSTIM - CSDIN 23-24: Conduși la pauză, Buldogii au revenit spectaculos și s-au impus la Timișoara
Meci spectaculos la Timișoara, pe stadionul „Gheorghe Rășcanu”, între formația gazdă SCM USV și Dinamo București. Bănățenii s-au desprins (18-7) până la pauză,...
17 Apr. 2026
ROMÂNIA / COPII & JUNIORI: Pe Stadionul Olimpia se va disputa un turneu AMRB în memoria lui Valeriu Irimescu
Asociația Municipală de Rugby București (AMRB) a anunțat că turneul numărul 3 de mini-rugby din această primăvară va fi dedicat memoriei celui care a fost rugbystul de valoare mondială, iar...
16 Apr. 2026
APARIȚIE EDITORIALĂ: Ziaristul sportiv Chris Thau a spus cine l-a inspirat în alegerea titlului cărții despre Irimescu / VIDEO
În urmă cu mai bine de o săptămână, la Muzeul Sportului din București a fost lansată cartea „Misterul Irimescu rămâne nedezlegat”. Scrisă de jurnalistul...
16 Apr. 2026
ROMÂNIA / CLUBURI: La despărțirea de Știința Baia Mare, Mihai Dico va da lovitura de începere a meciului cu Steaua
În rugby-ul românesc sunt multe cazuri de rugbyști care și-au legat numele de o singură echipă de club. E adevărat, numărul acestora devine tot mai mic în condițiile actuale...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
