Vasile CONSTANTIN: Declaratiile presedintelui Mihalache n-au facut nimic altceva decat sa confirme o impostura cu consecinte atat de triste

     Aflat in Portugalia, la Coimbra, antrenorul roman Vasile "Mao" Constantin face o analiza dupa meciul Anglia - Romania 134-0
Englezii au conceput un plan de revitalizare a "nationalei"


     S-o luam de la capat. Incerc sa-mi inchipui cum au reactionat in decursul anilor lumea de rugby si diriguitorii acesteia din Anglia la diferitele umilinte administrate de francezi, dar mai cu seama de puterile sudiste. Amintesc doar de acel 0-76 cu Australia, din 1998, precum si de recentul sfert de finala de la CM1999, jucat chiar pe Twickenham, cand pe langa infrangere si eliminare, sud africanii le-au marcat prin acelasi jucator De Beer (precum unor incepatori) nu mai putin de 5 dropgoluri.
     Nu ma indoiesc ca in orgoliul britanic, acea umilire putea sa aiba proportiile unui 0-134 romanesc. Nu cunosc amanunte, dar banuiesc ca unele capete luminate si serioase au conceput un plan de revitalizare a "nationalei", dar si a structurilor pe care se bazeaza.
     Vreau sa sugerez prin aceasta ca acelasi lucru ar trebui sa se intample si la noi dupa aceasta lectie engleza. S-ar putea ca la noi treaba sa fie mai simpla, pentru ca de fapt ar trebui luat totul de la zero. Ar trebui un maestru (poate fi si magician, dar om de caracter) sa combine datele in asa fel si cu aceiasi oameni (pentru ca altii de unde?), intr-un nou si, musai, optimist efort sa schimbe cursul istoriei rugbyului nostru.

E greu de crezut ca farsorii se vor retrage


     Apropiatele alegeri federale ar trebui cat de cat sa canalizeze preocuparile intr-un nou drum. Si chiar daca pentru o noua conceptie si un program de redresare nu pare sa fie inca ceva la orizont, cel putin, slava domnului, de vom scapa de farsori. Cum insa este greu de crezut ca persoanele din aceasta categorie se vor retrage, ar trebui ca aceia ce muncesc onest in rugby si care n-au tradat pasiunea (cum au facut-o altii din interese sau prostie), sa-si arate optiunea.
     Cred ca acelasi lucru l-am gandit si la alegerile trecute si surpriza a fost sa vad, asa cum se zice, "aceeasi Marie cu alta palarie". Entuziast totusi, i-am facut presedintelui Dumitru Mihalache o concluzie a activitatii Comisiei federale de copii si juniori pe care am coordonat-o un timp, cu masurile pe care, impreuna cu colegii mei (antrenori si alti organizatori), le facusem sa functioneze, activitate fructificata printr-o animare deosebita a acestui segment important al rubyului, sugerandu-i continuarea actiunii.
     Declaratiile acestuia, ca "nu-l intereseaza activitatea de copii si juniori" sau ca "rugbyul este pe desfiintate si peste câtiva ani nu vor ramne decât amintiri" etc., n-au facut nimic altceva decat sa confirme o impostura cu consecinte atat de triste.
     Sugerez in primul rand, ca la apropiatele alegeri federale sa fie exclusi dintre candidati persoanele care au ocupat functii si nu au facut nimic bun pentru rugby, precum si candidatii care nu prezinta un program viabil pentru functia respectiva. Exista riscul ca dintr-un început sa nu se completeze Biroul federal si Comisiile; cred ca demersurile pe langa atatia fosti mari jucatori si oameni de valoare, indepartati de atmosfera viciata de la varf, ar reactiva potente de care federatia are nevoie.

Radiografie in profunzime a intregului nostru rugby


     Apoi, am vazut relatarile de la conferinta de presa a unui candidat la presidentia FRR; am vazut punctele importante pe care le vizeaza (imagine, sponsorizare, relatii deschise), dar banuiesc ca programul este sarac si departe de a functiona pentru un inceput, asa cum am spus si cum este, de la zero.
     Pentru asta, cred ca ar trebui facuta o radiografie in profunzime a intregului nostru rugby, pentru a valorifica ce este de valorificat si de a abandona ceea ce este balast. Si ma refer la conceptii, naravuri, concret la oameni.
     Nu stiu ce au prevazut în programele lor candidatii la presidentie, dar daca inaintea celor de mai jos au prevazut, de exemplu, calificarea echipei nationale la viitoarea Cupa Mondiala (care fara indoiala ca este un obiectiv), toata strategia va fi un compromis. Astfel:
     - constituirea si fortificarea structurilor organizatorice federale si teritoriale (comitete regionale, cluburi). Tot ce acum este o paragine;
     - formarea tehnicienilor, adica atragerea antrenorilor la un program responsabil si inarmarea cu o metodologie actualizata (este clar ca jucatorii nostri nu stiu sa joace nici în atac si nici în aparare, antrenandu-se ca acum 30 de ani!);
     - stimularea activitatii la nivelul copiilor si juniorilor; raspandirea rugbyului in mediul scolar;
     - eradicarea coruptiei din randul antrenorilor, conducatorilor si arbitrilor.
     Bineinteles acestea si multe altele.
    
     PS - Pentru cea mai evidentiata candidatura, a lui Octavian Morariu, pe care o sustin si prin simpatie, dar si increzator in tineretea lui ce poate aduce ambitii si optimism, cred ca fara acel ajutor pe care il solicita de la oameni intreprinzatori, cu o gandire vie, nu poate detecta toata problemetica complexa a rugbyului nostru suferind; nu mai vorbesc de emiterea si implementarea programului de masuri revitalizatoare. Si apoi mai este riscul, in cazul ca va fi ales, de a face din bunul sau parinte consilier principal al presedintelui; zic riscul, si tot asa cu toata simpatia, dar si cu regretul ca din aceiasi inalta calitate acesta a ratat, lipsind rugbyul de o lideranta dedicata si de acel bisturiu care ar fi putut eradica multe din relele de astazi.