URUGUAY / DISPARIȚIE: Supraviețuitor al „Miracolului din Anzi”, Daniel Fernandez Strauch a murit la 79 de ani
De Marian Burlacu, 09 Mai 2025
Component al echipei de rugby Old Christians (Uruguay), care s-a prăbușit cu avionul în Anzi, în 1972, supraviețuitor al acelui accident tragic, Daniel Fernandez Strauch a încetat din viață, astăzi (vineri, 9 mai 2025), la 79 de ani. Anunțul a fost făcut, pe rețelele sociale, de către Juan Antonio Bayona, realizatorul filmului „Societatea zăpezii” care a fost difuzat pe Netflix, anul trecut: „Daniel a plecat, dar nu înainte de a se lupta așa cum a făcut-o toată viața, dând exemplu celorlalți”. Povestea echipei de rugby uruguayene care a supraviețuit 72 de zile în Anzi a devenit subiect de roman, fiind mai apoi transpusă în pelicula cinematografică „Alive", care a fost produsă în 1994, în regia lui Frank Marhall. Rolul principal (Nando Parrado) a fost interpretat de Ethan Hawke.
Reprezentând o școală de băieți din Carrasco, localitate aflată în suburbia orașului Montevideo (Uruguay), The Old Christians Rugby Team a fost invitată, în 1971, să susțină câteva meciuri la Santiago de Chile. Ea a acceptat să revină acolo și în anul următor. Rugbyștii au plecat în acea călătorie împreună cu familiile și prietenii lor. Fără să știe că aceasta avea să se sfârșească tragic pentru mulți dintre ei. S-a întâmplat în octombrie 1972…
Construit la Maryland (SUA), în 1970, avionul cu care s-a efectuat călătoria a fost un model Fairchild FH-227 D, despre care se știa că nu poate să zboare deasupra Anzilor, ci doar să se strecoare printre culmile mai puțin înalte.
Avionul a decolat în ziua de 13 octombrie 1972, din Carrasco (Uruguay), având la bord 40 de pasageri și echipajul format din cinci persoane. După o escală la Mendoza, în Argentina, s-a decis continuarea călătoriei spre Chile, aparatul urmând să treacă dincolo de Anzi printr-un colidor cunoscut sub numele de Planchon. La ora 15.24, lt.col. Laguarara, cel care a pilotat aparatul, a transmis la Santiago de Chile că se află deasupra regiunii Curico. Numai că, în realitate, avionul nu se afla acolo, ci fusese ușor deviat spre zona periculoasă, aceea a vârfurilor înalte din Anzi.
La ora 15.30, aparatul a pătruns într-o zonă cu vizibilitate redusă și cu turbulențe. Pasagerii au fost avertizați să-și lege centurile de siguranță. În ciuda norilor, Lagurara și copilotul Ferrades au sesizat că se apropie de munți șî au încercat să evite ciocnirea. Cu toate acestea, aparatul n-a putut evita coliziunea. Aeronava s-a rupt în mai multe bucăți, o parte alunecând la vale, pe zăpadă. Șase persoane au murit imediat după impact, alte patru în noaptea următoare, astfel că a doua zi, pe 14 octombrie, din cei 45 de oameni aflați la bord supraviețuiseră numai 27.
Fără să aibă un aparat de radiotransmisie, supraviețuitorii au așteptat câteva zile să vină cineva să-i caute. Când au înțeles că ajutorul nu avea cum să mai vină, toți au început să se gândească la cum pot să viețuiască în acele condiții vitrege, fără căldură și alimente. A fost construit un adăpost din resturile avionului. De asemenea, a fost imaginat un dispozitiv prin care zăpada era transformată în apă potabilă.
În tot acest timp, studenții în medicină Canessa și Zerbino au încercat să se ocupe de cei răniți grav. Cum rezervele de alimente s-au epuizat rapid, Canessa a făcut o propunere care i-a zguduit pe mulți: să fie mâncați toți cei morți, trupurile lor fiind conservate de frigul de afară… În cele din urmă, toți au fost obligați să accepte această soluție extremă, singura care le mai rămăsese.
Cum avionul s-a rupt în mai multe bucăți, s-a decis trimiterea unei expediții care să recupereze bateriile aflate în partea din spate a aeronavei. Dacă prima încercare a eșuat, cea de-a doua a avut succes. Cu toate că a fost reparat, radioul nu a putut fi pus în funcțiune. El avea nevoie de 115 volți, iar bateriile nu-i furnizau decât 24.
În cea de-a 17-a zi petrecută pe munte, o avalanșă a acoperit epava, inclusiv pe supraviețuitori. Numai patru au rămas la suprafață, ei începând să sape după camarazii lor. Acest nou accident avea să facă alți șapte morți… O oră mai târziu, s-a produs o altă alunecare de zăpadă, însă fără urmări la fel de grave. Cu toate acestea, noaptea care a urmat a fost înfiorătoare, adăpostul fiind distrus. Abia în 1 noiembrie, când ninsoare s-a oprit, supraviețuitorii au putut săpa un tunel spre epava avionului. Și să recupereze de acolo trupurile celor morți, precum și anumite obiecte.
În cea de-a 62-a zi scursă de la prăbușirea avionului, trei dintre supraviețuitori au pornit în căutarea unei zone locuite. Ei au înțeles că nici o expediție de salvare nu-i mai putea căuta după atâta timp. Cu ultimele resurse, Nando Parrado, Roberto Canessa și Antonio Vizintin au escaladat mai multe piscuri și au ajuns, în sfârșit, într-o zonă în care albul zăpezii era înlocuit cu verdele pădurii. Proprietarul unei ferme, Sergio Catalan, i-a văzut în depărtare, le-a auzit strigătele, însă a crezut că cei trei erau turiști. Așa că a plecat mai departe! A doua zi, l-au observat din nou, pe celălalt mal al unui râu. Au agățat un mesaj de o piatră și i l-au aruncat. Trecuseră 70 de zile de la prăbușire, iar din cei 45 de pasageri ai avionului supraviețuiseră numai 16…
O echipă compusă din zece oameni reprezentând „Andean Rescue Corps", SAR și Uruguayan Air Force a urcat, pe 18 ianuarie 1973, la locul accidentului. A fost ținută o slujbă de pomenire, și au fost înhumate resturile celor decedați. De asemenea, a fost ridicată o cruce care poate fi văzută și astăzi acolo.
Supraviețuitor al catastrofei din Anzi, Jose Luis Inciarte avea să câștige 2,5 milioane de dolari la loteria organizată de Anul Nou, în 1994! Această sumă a fost împărțită celor 11 membri ai familiei care „cotizaseră" pentru cumpărarea biletului ce s-a dovedit a fi câștigător. Astfel, fiecăruia i-a revenit cam 160.000 de dolari. În acel moment, Inciarte se ocupa cu creșterea animalelor.
Reprezentând o școală de băieți din Carrasco, localitate aflată în suburbia orașului Montevideo (Uruguay), The Old Christians Rugby Team a fost invitată, în 1971, să susțină câteva meciuri la Santiago de Chile. Ea a acceptat să revină acolo și în anul următor. Rugbyștii au plecat în acea călătorie împreună cu familiile și prietenii lor. Fără să știe că aceasta avea să se sfârșească tragic pentru mulți dintre ei. S-a întâmplat în octombrie 1972…
Construit la Maryland (SUA), în 1970, avionul cu care s-a efectuat călătoria a fost un model Fairchild FH-227 D, despre care se știa că nu poate să zboare deasupra Anzilor, ci doar să se strecoare printre culmile mai puțin înalte.
Avionul a decolat în ziua de 13 octombrie 1972, din Carrasco (Uruguay), având la bord 40 de pasageri și echipajul format din cinci persoane. După o escală la Mendoza, în Argentina, s-a decis continuarea călătoriei spre Chile, aparatul urmând să treacă dincolo de Anzi printr-un colidor cunoscut sub numele de Planchon. La ora 15.24, lt.col. Laguarara, cel care a pilotat aparatul, a transmis la Santiago de Chile că se află deasupra regiunii Curico. Numai că, în realitate, avionul nu se afla acolo, ci fusese ușor deviat spre zona periculoasă, aceea a vârfurilor înalte din Anzi.
La ora 15.30, aparatul a pătruns într-o zonă cu vizibilitate redusă și cu turbulențe. Pasagerii au fost avertizați să-și lege centurile de siguranță. În ciuda norilor, Lagurara și copilotul Ferrades au sesizat că se apropie de munți șî au încercat să evite ciocnirea. Cu toate acestea, aparatul n-a putut evita coliziunea. Aeronava s-a rupt în mai multe bucăți, o parte alunecând la vale, pe zăpadă. Șase persoane au murit imediat după impact, alte patru în noaptea următoare, astfel că a doua zi, pe 14 octombrie, din cei 45 de oameni aflați la bord supraviețuiseră numai 27.
Fără să aibă un aparat de radiotransmisie, supraviețuitorii au așteptat câteva zile să vină cineva să-i caute. Când au înțeles că ajutorul nu avea cum să mai vină, toți au început să se gândească la cum pot să viețuiască în acele condiții vitrege, fără căldură și alimente. A fost construit un adăpost din resturile avionului. De asemenea, a fost imaginat un dispozitiv prin care zăpada era transformată în apă potabilă.
În tot acest timp, studenții în medicină Canessa și Zerbino au încercat să se ocupe de cei răniți grav. Cum rezervele de alimente s-au epuizat rapid, Canessa a făcut o propunere care i-a zguduit pe mulți: să fie mâncați toți cei morți, trupurile lor fiind conservate de frigul de afară… În cele din urmă, toți au fost obligați să accepte această soluție extremă, singura care le mai rămăsese.
Cum avionul s-a rupt în mai multe bucăți, s-a decis trimiterea unei expediții care să recupereze bateriile aflate în partea din spate a aeronavei. Dacă prima încercare a eșuat, cea de-a doua a avut succes. Cu toate că a fost reparat, radioul nu a putut fi pus în funcțiune. El avea nevoie de 115 volți, iar bateriile nu-i furnizau decât 24.
În cea de-a 17-a zi petrecută pe munte, o avalanșă a acoperit epava, inclusiv pe supraviețuitori. Numai patru au rămas la suprafață, ei începând să sape după camarazii lor. Acest nou accident avea să facă alți șapte morți… O oră mai târziu, s-a produs o altă alunecare de zăpadă, însă fără urmări la fel de grave. Cu toate acestea, noaptea care a urmat a fost înfiorătoare, adăpostul fiind distrus. Abia în 1 noiembrie, când ninsoare s-a oprit, supraviețuitorii au putut săpa un tunel spre epava avionului. Și să recupereze de acolo trupurile celor morți, precum și anumite obiecte.
În cea de-a 62-a zi scursă de la prăbușirea avionului, trei dintre supraviețuitori au pornit în căutarea unei zone locuite. Ei au înțeles că nici o expediție de salvare nu-i mai putea căuta după atâta timp. Cu ultimele resurse, Nando Parrado, Roberto Canessa și Antonio Vizintin au escaladat mai multe piscuri și au ajuns, în sfârșit, într-o zonă în care albul zăpezii era înlocuit cu verdele pădurii. Proprietarul unei ferme, Sergio Catalan, i-a văzut în depărtare, le-a auzit strigătele, însă a crezut că cei trei erau turiști. Așa că a plecat mai departe! A doua zi, l-au observat din nou, pe celălalt mal al unui râu. Au agățat un mesaj de o piatră și i l-au aruncat. Trecuseră 70 de zile de la prăbușire, iar din cei 45 de pasageri ai avionului supraviețuiseră numai 16…
O echipă compusă din zece oameni reprezentând „Andean Rescue Corps", SAR și Uruguayan Air Force a urcat, pe 18 ianuarie 1973, la locul accidentului. A fost ținută o slujbă de pomenire, și au fost înhumate resturile celor decedați. De asemenea, a fost ridicată o cruce care poate fi văzută și astăzi acolo.
Supraviețuitor al catastrofei din Anzi, Jose Luis Inciarte avea să câștige 2,5 milioane de dolari la loteria organizată de Anul Nou, în 1994! Această sumă a fost împărțită celor 11 membri ai familiei care „cotizaseră" pentru cumpărarea biletului ce s-a dovedit a fi câștigător. Astfel, fiecăruia i-a revenit cam 160.000 de dolari. În acel moment, Inciarte se ocupa cu creșterea animalelor.
Articole similare
16 Iul. 2026
CAMPIONATUL NAȚIUNILOR 2026 / ITALIA: Antrenorul Quesada a fost suspendat pentru două meciuri fiindcă a criticat arbitrajul / VIDEO
World Rugby a introdus o nouă regulă cunoscută sub numele de „Match Official Abuse Sanction Process”, adică „Procesul de sancționare a abuzului verbal față de...
16 Iul. 2026
ROMÂNIA / CLUBURI ȘI ECHIPE: SCM USV Timișoara l-a transferat pe pilierul georgian Nikoloz Aptsiauri
Aflată în pregătirea dinaintea reluării Ligii de Rugby Kaufland 2026, echipa SCM USV Timișoara a plecat într-un mini-stagiu la Băile Herculane. Cantonament e mult spus, acesta...
16 Iul. 2026
CUPA NAȚIUNILOR 2026 / SAM- ROU: Dinamovistul Etienne Terblanche va debuta în ultimul meci al Stejarilor în America de Sud
Învinsă la Santiago de Chile (31-48), egală cu Uruguay (36-36), echipa de rugby a României va disputa sâmbătă, 18 iulie 2026, la ora 17.30, ultimul meci din prima parte a Cupei...
15 Iul. 2026
ROMÂNIA / ANTRENORI: Daniel Mitrea participă la programul NCDA – Coach Developer Academy în Japonia
Profesor de educație fizică și sport din 1996, antrenor de rugby, Daniel Mitrea (52 de ani) participă în această perioadă la programul NCDA – Coach Developer Academy, în...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
