Un final de an activ atat pe teren cat si in sala de sedinte a FRR

     Pe teren am avut un spectacol agreabil oferit de Selectionata Bucuresti «Romania A» in returul cu Newport.A fost un meci cu multe incercari, cu multe faze pe placul iubitorilor de rugby, din pacate acestia din urma, adica publicul, destul de redus numeric fapt care ne da de gandit daca putem spune ca timpul a fost superb, combatantele erau doua team-uri de la care puteai sa ai pretentii la un spectacol, cum de fapt s-a si intamplat spre bucuria celor prezenti la teren sau in fata micilor ecrane.
     Ca simpli privitori din punct de vedere al spectacolului ne putem declara multumiti de joc, chiar si de rezultat, care,cu putina sansa si fara unele inexactitati din punct de vedere al arbitrajului, ne-ar fi putut oferii o satisfactie deplina. Concluzia dupa dubla cu Newport? Prea mult «respect» pentru numele adversarului sperie uneori atat echipa mai slab cotata cat pe arbitrii. Spun asta deoarece atunci cand jucatorii nostrii au placat si au facut presiune pe adversar nu au fost cu nimic mai prejos decat adversarii lor. In cunostinta de cauza spun ca fluierasii s-au cam speriat la un moment dat de replica baietilor nostri si au trecut cu vederea unele infractiuni ale oaspetilor. In urma discutiior cu brigada, atat inainte cat si dupa meci, cavalerii fluierului s-au aratat surprinsi de replica si de jocul nostru, in comparatie cu meciul tur.
     Trecand de pe teren in sala de sedinte, pot spune, atat din punct de vedere al prezentei cat si al discutiilor purtate pe temele existente, atat antrenorii cat si arbitrii au avut pozitii si interventii pertinente, cu critici si autocritici, fapt care ne confirma ca suntem pe drumul cel bun.
     Nu poate fi nimic mai benefic decat astfel de reuniuni unde toti cei implicati in acest fenomen ajung, intr-un final, la un numitor comun. Numai asa vom sti cu adevarat pulsul real al rugby-ului romanesc, chiar daca pe alocuri unele pareri exprimate au fost ceva mai acide, de multe ori pe buna dreptate. Si aici concluzia ar fi ca trebuie sa ne obisnuim sa vorbim la concret, nu de dragul de a ne face auziti si remarcati ca prezenta, sa nu ne fie teama sa ridicam orice tip de problema din punct de vedere tehnico-tactic sau de regulament. Daca noi consideram ca poate fi educativ putem chiar sa recitam cate o poezie, spusa de bunici nepotilor, iar daca concluzia este ca poezia nu ar ajuta in viata, la formarea caracterului jucatorului de rugby, sau al omului in general, sa cautam a recita nepotilor nostri alt tip de poezii decat cea audiata la acest stagiu.
     In final, doresc sa multumesc tuturor arbitrilor prezenti la stagiu pentru seriozitatea de care au dat dovada in cele trei zile, pentru modul in care si-au facut treaba in decursul anului competitional care tocmai se incheie, si ca sa fie convinsi de respectul pe care il am fata de sacrificiile pe care le fac sambata de sambata, aflati ca in dicutia de dupa meci cu Joel Dume, referitoare la prestatia arbitriilor din Italiai, am spus acestui fara falsa modestie ca avem si noi in acest moment 7-8 arbitrii care ar fi arbitrat un meci de nivelul celui de sambata chiar cu mai multa acuratete si de ce nu cu mai putine erori?!
     Inchei prin a ura tuturor celor care iubesc rugby-ul spectatori, jucatori, antrenori, arbitrii si familiilor acestora traditionalul “La multi ani” si multe succese in 2007!
    
     Emil Pirtoc-Presedinte CCA