Tulburator: un supravietuitor al tragediei aviatice din Anzi se afla cu echipa Uruguayului la Bucuresti

     “Am stat 72 de zile la peste 4000 de metri altitudine. Era o diferenta de foarte multe zeci de grade Celsius intre zi si noapte. Nu aveam haine si nici mancare. 12 dintre oamenii cu care ne aflam in avion au murit cand acesta s-a prabusit. Altii, pe parcurs. A trebuit sa luam decizia de a manca din carnea celor care murisera. Nu aveam alta solutie. Si acum as lua aceeasi decizie, ba chiar mai devreme. Aveam de a ales intre a manca si a muri. Daca nu eram rugbysti nu am fi supravietuit. Cei care au mers dupa ajutor aveau pregatirea rugbystica drept singur atuu in fata muntelui. Si acum merg in fiecare an cu fiii mei la locul prabusirii. Nu vreau sa uit si nici ei nu trebuie sa uite”. Declaratii incredibile. RUGBY.RO a stat de vorba cu unul dintre supravuietuitorii tragediei aviatice din Anzi, cand o echipa de rugby a fost nevoita sa recurga la canibalism pentru a supravietui. Miercuri il puteti vedea la Stadionul Arcul de triumf pe acest luptator, ca presedinte al Uruguayului, la meciul Romania – Uruguay din cadrul IRB Nations Cup.
     Pe 12 octombrie 1972 avea loc unul dintre cele mai tragice momente din lumea rugbyului. Un avion in care se afla si echipa de rugby uruguayana Christians Rugby Football Club, cu 45 de oameni in total, s-a prabusit in Anzi, la granita dintre Chile si Argentina. Poate ati auzit povestea sau poate ati vazut filmul. 22 de oameni au murit la mii de metri altitudine. 16 au surpravietuit, dupa 72 de zile petrecute in conditii inimaginabile. Unul dintre ei se afla astazi la Bucuresti.
     Gustavo Zerbino este presedintele Federatiei Uruguayene de Rugby. Un om extrem de simpatic, foarte volubil si mereu zambitor. El a venit zilele acestea la Bucuresti cu nationala Uruguayului pentru a participa la IRB Nations Cup 2008. Primul meci al echipei sale va fi chiar impotriva Romaniei, miercuri, 11 iunie, de la ora 20:00 pe Stadionul Arcul de Triumf. Acest om poarta o poveste tulburatoare, care a scris istorie in rugbyul si in sportul mondial.
     Zerbino se afla pe 13 octombrie1972 impreuna cu echipa sa, Christian Rugby Football Club, intr-un mic avion care ii aducea acasa din Chile. Ghinionul facuse ca in ziua precedenta avionul sa fie nevoit sa se opreasca din drum, din cauza vremii nefavorabile. Deasupra Anzilor, la granita dintre Chile si Uruguay, a inceput odiseea. Avionul pierde inaltime si se prabuseste, la 4500 de metri altitudine.
     “Au fost momente de groaza, prabusirea si apoi alunecarea de peste 5 kilometri. Parea u cosmar care nu se mai termina. 12 oameni au murit in acel moment si alti 5 in dimineata urmatoare. Ne aflam la mii de metri altitudine fara haine, fara mancare, fara nimic. Nici nu va imaginati cat de frig poate sa fie uneori. Noi nu eram obisnuiti cu muntii, pentru ca in Chile nu prea sunt. De aici a inceput lupta pentru supravietuire”, povesteste Zerbino.
     27 de oameni au supravietuit prabusirii, dintre care 16 rugbysti. Moarte se afla, la propriu, peste tot pe langa ei. “Am incercat sa cautam un punct de cautam sa cerem ajutor, am urcat pe o creasta, insa acolo era si mai frig. Soarele apunea dupa doar cateva ore din cauza unei creste din fata noastra, asa ca la noi era noapte in timp ce de partea cealalta era zi. La inceput am crezut ca vom fi salvati. Chiar a trecut un avion, insa nu ne-a vazut. Apoi am auzit la un radio ca s-a renuntat la cautari si urmeaza sa incerce din nou dupa cateva luni. In acel moment am crezut ca totul se va termina”, explica unul dintre cei care pot spune ca au vazut moartea cu ochii. Si povestea continua. “Faptul ca aveam pregatire rugbystica ne-a ajutat. Foarte mult. Formam o echipa in primul rand si de asta era nevoie pentru a supravietui. Nu toti supravuietuitorii erau rugbysti, dar cei care au plecat dupa ajutor peste munti erau rugbysti cu totii. Altfel nu ar fi putut rezista. Dupa 72 de zile nici nu mai credeam ca vom trai sa ne vedem familii. Nu va pot descrie ce a insemnat sa vedem elicopterele care ne-au salvat”.
     Intrebarea care ardea cel mai tare a fost cel mai greu de pus. Pana la urma a trebuit insa sa apara si ea: “Este adevarat ca ati fost nevoiti sa mancati din carnea colegilor morti pentru a supravietui?” Paradoxal, raspunsul a venit extrem de relaxat si cu multe explicatii. “Este foarte adevarat. Nu aveam alta sursa de hrana. A trebuit sa luam decizie pentru a supravietui. Nu aveam alta solutie. Si acum as lua aceeasi decizie daca ar fi nevoie, ba chiar mai devreme. Aveam de a ales intre a manca si a muri. Am ales viata”.
     Gustavo Zerbino a supravietuit unei incercari care i-a marcat nu numai viata sa ci si a familiei sale. Povestea a fostsi ecranizata, dar spune ca nu i-a placut in mod deosebit filmul. “In film era nevoie de un gen de erou tip Rambo, asa ca s-au introdus o serie de personaje si actiuni. In fapt acolo a fost totul realizat datorita muncii in echipa. Altfel nici nu s-ar fi putut, pentru ca muntele nu te iarta niciodata”.
     Ce s-a intamplat in Anzi nu va uitat de Zerbino. ”Merg cu baietii mei mereu la locul in care avionul s-a prabusit. Am fost si impreuna cu ceilalti supravietuitori. Acel moment ne-a marcat viata si nu il putem uita usor”.
     Pe Gustavo Zerbino il veti vedea miercuri la meciul Romania – Uruguay de la IRB Nations Cup, partida care se joaca de la ora20:00. Nu va fi in teren ci in tribuna. Pentru ca este presedintele Federatiei. Si unul dintre supravietuitorii bataliei pe care rugbystii au dat-o cu muntele.

Omul care a infruntat muntele si a gasit viata