Sub semnul fascinant al lui Hercule

    ...De mult mi-am propus sa revin langa buturile de rugby ce mi-au fascinat adolescenta. In umbra acelui H - "simbolul, initiala majuscula a lui Hercule", cum frumos a scris regretatul Tudor George, marele antrenor-poet, primul care mi-a calauzit pasiunea pentru balonul oval, alergand pe "treisferturi". Si duminica, la ora cand soarele se calma peste Bucuresti, am luat drumul Marelui stadion, pentru finala de campionat Steaua-Dinamo, prima cadere de cortina la noi dupa "play-off". In tribunele ce frematau cu o seara in urma, la finala Cupei, la fotbal, doar vreo 3.000 de fani ai rugby-ului. Si, automat, mi-a revenit in minte un mare meci al Nationalei noastre de rugby, cu Franta, programat in deschiderea unui derby bucurestean de fotbal, in fata unui stadion plin ochi! N-ar fi o cale de urmat pentru atragerea spectatorilor la frumoasa batalie a Herculilor?!...
    ...Finala Diviziei Nationale de rugby n-a insemnat un meci mare. Poate si pentru faptul ca valorile joaca pe-afara, ca si la fotbal, iar Steaua a demonstrat din plecare ca domina autoritar, la ora actuala, buturile autohtone. Nu contau meciurile din sezonul regular, ambele incheiate cu victoria XV-ului din Ghencea, cu 25-17 si 23-3, cat mai ales jocul din ultimul act. O evolutie mai inteligenta a militarilor, superiori la gramada, la tusa si, in special, la jocul deschis, la mana, prin care s-au desprins, uneori la o distanta jenanta pentru marea lor rivala. Ca a fost doar 38-19 (16-9) pentru Costica Mersoiu (desemnat omul meciului), Virgil Popisteanu (doua lovituri de pedeapsa, doua "drop-goluri" si o transformare) si ceilalti stelisti, conteaza mai putin. Steaua si-a trecut in cont al 22-lea titlu, distantandu-se pe podium de Grivita Rosie - 12 titluri si Dinamo - 11 cununi. Spun "Grivita Rosie" si devin trist, vazand cum a apus legenda din "Parcul Copilului", acolo unde am descifrat frumusetea acestui sport de barbati despre care FranKoise Segan scria: "Iubesc rugby-ul, nu pentru ca ar fi violent, ci pentru ca-i un joc inteligent"...
    ...Am urmarit ultima finala de campionat, intaia de play-off alaturi de George Astalos, scriitor roman stabilit la Paris. Joi, George Astalos va mai avea o premiera, la Theatrum Mundi, cu "Pantofi de dama", dar, cum in tinerete a fost si el rugbyst la CCA, calatorim mai ales prin istoria sentimentala a rugby-ului romanesc. De la primele meciuri, de peste drum de Universitatea de azi, pe terenul din spatele statuii lui Mihai Viteazul, la marile meciuri ale Nationalei, care supunea vestitul "cocos galic", la Bucuresti, dar si in Hexagon. Nu omitem nici eroii buturilor autohtone, cum sa-i uiti pe Penciu, pe Titi Ionescu, pe Viorel Moraru, Ciobanel, Irimescu, Wusek, Radu Demian, pe Enciu Stoica, fotbalistul pe care ma laud ca l-am rapit de la Rapid, ducandu-l la rugby?!... La un moment dat, George Astalos ma intreaba daca mi-l amintesc pe Aurel Barbu, aripa de la Nationala, cum sa nu?, "miercuri seara isi lanseaza o carte despre jocurile de noroc, la Casa Vernescu"... Nu scapa din acest remember sentimental nici Cupa Campionilor Europeni, cucerita de Grivita Rosie, in '64, si Dinamo, in '67. Si instinctiv ma intreb, daca va mai cunoaste rugby-ul romanesc asemenea altitudini?! Si, asa, ajung la Sevilla '86, Everestul fotbalului nostru...
    ...Scriitorul George Astalos este o veritabila enciclopedie de rugby. Urmareste in fiecare saptamana doua-trei meciuri. Plus ca, fiind consilier la Racing Club Paris, pentru sectorul juvenil, supervizeaza mereu buturile, cata frunza, cata iarba, din Orasul luminilor. Il intreb spre finalul disputei Steaua-Dinamo daca derby-ul rugby-ului romanesc se situeaza valoric la nivelul diviziei secunde franceze. George Astalos se incrunta putin si replica cu amaraciune: "Chiar sub nivelul ei!"... Singura raza de speranta pare sa fie noul drum pe care a pornit la noi "balonul oval", o data cu venirea la conducerea lui a competentului Octavian Morariu. Om plecat dintre buturile noastre pline de talente si format la scoala rugby-ului francez...

NOTA REDACTIEI


     Acest material a aparut astazi, 3 iunie, in cotidianul "GARDIANUL" sub semnatura Mircea M. Ionescu.