„Trifoiul” s-a ofilit la Perth

     Corespondenta din Toronto.
     Australia a declansat campania de pregatire in vederea Cupei Mondiale, cu o victorie clara asupra Irlandei, 45-16 (14-13), pe stadionul Subiaco Oval, din Perth. Desigur, acesta a fost primul meci din suita de teste care va urma in aceasta vara, dar, in ciuda acestui succes, care la prima vedere pare a fi fost destul de net, campionii mondiali mai au destul de lucru pentru a se prezenta in forma maxima la marele „summit” rugbystic de la toamna.
O repriza presarata cu prea multe greseli


     Prima repriza nu s-a ridicat la un nivel deosebit, abundand in greseli atat de o parte cat si de cealalta. Australienii au incercat sa aplice tactica lor clasica, a rugby-ului „total”, atacand din toate pozitiile, atat cu inaintarea, mai ales prin patrunderile lui Nathan Sharpe, Toutai Kefu si David Lyons, cat si cu treisferturile, dar nu au reusit sa-si impuna jocul pentru ca au pierdut prea multe baloane in fazele de atac, in special in momentele de impact cu apararea si placajele oaspetilor.
     La randul lor, irlandezii, desi au dominat posesia balonului (53% fata de 47%), au comis si ei numeroase greseli, arareori reusind sa strapunga „perdelele” defensive ale gazdelor. In plus, atunci cand au inscris, ei nu s-au aratat capabili sa mentina avantajul pe tabela de scor, cedand in fata presiunii australienilor, aproape imediat dupa ce marcasera puncte, fie prin lovituri de pedeapsa, fie prin eseu.
     Astfel, dupa ce Humphreys a deschis scorul printr-o lovitura de pedeapsa, Gregan a marcat cu prea mare usurinta, un eseu la centru, nefiind deranjat in cursa sa spre but de absolut nici un aparator irlandez! Apoi, dupa ce aripa John Kelly a inscris primul si singurul eseu al oaspetilor, dupa o pasa inteligenta a aceluiasi Humphreys, apararea irlandeza a cedat din nou, surpinzator de repede, permitandu-i lui Elton Flatley sa marcheze un eseu care a anulat eforturile de pana atunci ale oaspetilor.
     La greselile intregistrate de ambele parti, s-au adaugat evolutiile modeste din tusa. Nici australienii si nici irlandezii nu au castigat tuse clare, balbaind multe baloane datorita nesincronizarii dintre taloneur si „prinzatori”, aceasta afectand calitatea atacurilor lansate in urma fazelor din margini.

Repriza a II-a - revenire a australienilor


     Repriza secunda a insemnat desprinderea gazdelor si caderea oaspetilor, in ciuda faptului ca acestia nu s–au dat batuti prea usor. Gregan si ai sai au marit „strocul” marcand trei eseuri si beneficiind de un eseu de penalizare, in timp ce irlandezii nu inscris decat o singura lovitura de pedeapsa prin Ronan O’Gara, inlocuitorul lui Humphreys. Gramada australiana a dominat fazele fixe, linia a treia Smith-Kefu-Lyons a devenit din ce in ce mai activa in joc, iar defensiva a absorbit presiunea irlandeza, exercitata mai ales in primul sfert de ora al celei de-a doua reprize, blocand atacurile lui Maggs, Murphy, Dempsey sau Costello.
     Irlanda a reusit, de fapt, sa inscrie un eseu prin Dempsey, dar arbitrul galez Nigel Williams l-a anulat pe motiv ca fundasul irlandez, placat fiind de Flatley, nu a s-a aflat intr-o miscare continua cand a culcat balonul in terenul de tinta. Cred ca arbitrul a gresit in aceasta situatie, dupa cum a gresit si la eseul de penalizare acordat in minutul 70, cand Kelly nu l-a obstructional pe Flatley, acesta impiedicandu-se pur si simplu in cursa de urmarire a balonului care se rostogolea in but.
     Este adevarat, au existat, in opinia mea, aceste doua decizii eronate ale arbitrului, decizii care au influnetat rezultatul, dar nu cred ca aceste greseli ale galezului Nigel Williams au determinat victoria gazdelor si infrangerea oaspetilor. Australienii au jucat mult mai bine in cea de-a doua repriza, au controlat t toate sectoarele jocului, impunandu-se printr-o defensiva foarte agresiva si o ofensiva oportunista in timp ce irlandezii parca nu s-au desprins inca de umbra dezastruosului meci cu Anglia, de pe Lansdowne Road.

Accidentarile – un motiv de neliniste pentru cei doi antrenori


     Desigur, Eddie O’Sullivan poate invoca accidentarile, O’Driscoll, Wood, Horgan, Foley, Hayes, Hickie, Henderson, care, in mod evident, au slabit forta echipei sale, dar, sa nu uitam ca si australienilor le-au lipsit destui jucatori, Larkham, Herbert, Tune, Finnegan, Burke, Walker, Mortlock, Rogers fiind si ei indisponibili. In aceste conditii sarcina lui Eddie Jones a fost mai usoara decat cea a lui O’Sullivan, din moment ce „rezervele” de talente ale rugby-ului australian sunt mult mai mari decat cele din tinuturile „shamrock”-ului.
     Spre exemplu, cei doi centri, Steve Kefu, fratele lui Toutai, si Morgan Turinui alcatuiesc o pereche care promite foarte mult si care va ameninta, cu siguranta, pozitiile de titulari ale lui Herbert, Mortlock sau Burke, in timp ce Elton Flatley a avut o evolutie remarcabila, dirijand inteligent jocul treisferturilor sale si exceland printr-un joc de picior foarte precis.
     Irlandezii sa afla inca in cautarea gloriei de altadata si, pana la viitoarea intalnire dintre cele doua natiuni, ultimele victorii ale „verzilor” obtinute in deplasare vor ramane cele din 1979, cand selectionata condusa de formidabilul Fergus Slattery, si din care faceau parte celebrii Mike Gibson, Willie Duggan, Moss Keane, Phil Orr si Ollie Campbell, a ingenuncheat Australia la Brisbane, 27-12, si la Sydney, 9-3. O privire plina de mandrie aruncata catre trecut si sperante pentru viitor!