Semicentenarul rugbyului iesean (1)

     Motto: "Iubesc rugbiul nu pentru ca ar fi violent, ci pentru ca este un joc inteligent"
     Francoise Sagan
    
     In Romania, rugby s-a jucat prima data in 1913, de catre studentii romani ce-si faceau studiile in strainatate, indeosebi in Franta.
     In 1914, la Bucuresti s-a desfasurat primul campionat, cu participarea a trei echipe: Tenis Club, Sporting Club si Rugby Club. In acelasi an, Jean Hussar, capitanul celei de-a doua formatii a venit la Iasi si, dupa intalnirea cu col. Brosteanu, directorul Liceului Militar din Iasi si profesorii Scolii de Arte si Meserii, s-a propus infiintarea unei echipe. Din pacate, incercarea a esuat, un an mai tarziu desfasurandu-se un meci demonstrativ, cu participare a doua echipe de la Tenis Club Bucuresti.
     In 1935, o selectionata ieseana a jucat cu o echipa din Bucuresti, insa abia in 1952 se va naste cu adevarat rugbyul la Iasi. Un ambitios student venit din Bucuresti, Valeriu Ghidinici, a adus la Iasi o minge de rugbi, "o alcatuire din piele umflata pe dinauntru, gogonata si saltareata". Impreuna cu un coleg de-al sau, Constantin Bors, cei doi au facut o demonstratie pe viu colegilor studenti si microbul rugbyului a prins atat la Institutul Politehnic, cat si la Agronomie si Medicina. Melinte, Catana, Carseli, Sandu-Ville, Zbancu, Balcan, Pitrop, Niculescu s.a. s-au configurat in pionierii rugbyului iesean, devenind adevarate nuclee, in jurul carora au gravitat numerosi simpatizanti ai noului sport, ce au inceput sa prinda concretete pe plaiurile iesene si mai apoi pe cele moldave.
     Cu sprijinul pretios al prof dr. ing. Nicolae Botan, din conducerea Asociatiei Sportive "Stiinta", si al ing Eugen Popa, in toamna lui 1952, in amfiteatrul P8 al Institului Politehnic, s-a constituit prima sectie de rugby din Iasi, ca presedinte fiind ales tinarul inginer Eugen Popa.
     In 1953, "Stiinta", avandu-l ca antrenor pe Valeriu Ghidinici, s-a inscris in campionat si a evoluat in seria a III-a, alaturi de Locomotiva Grivita Rosie, Progresul, Constructorul si Dinamo IX – toate din Bucuresti –, Stiinta Galati, Locomotiva Buzau si Soimii Tecuci. La acea vreme in campionat evoluau 22 de echipe, grupate in trei serii.
     Pe 15 martie 1953, pe stadionul "Aeroport", actualmente "Tineretului", s-a disputat primul meci oficial de rugby din Iasi, cu Stiinta Galati. Studentii gazde au invins cu 6-3 prin eseul, primul din istoria rugbyului iesean, realizat de Mircea Carseli si prin lovitura de pedeapsa, tot prima, transformata de regretatul Gorun Sandu Ville. A urmat ascensiunea echipei iesene Stiinta, care, in 1957, cu zece victorii, trei meciuri incheiate la egalitate si doar o infrangere, va promova in prima divizie a tarii, fiind prima formatie din Moldova care a activat in «A» de cand campionatul a fost structurat pe doua esaloane. De remarcat ca eseul victoriei din meciul decisiv pentru promovare, cu Stiinta Galati, a fost realizat de Mircea Hutanu.
     Din lotul primei divizionare A a Iasului au facut parte: Caia, Herghelegiu, Popic, Drobota, Rotaru, Lazar, Melinte, Savitchi, Papanaga, Tutulan, Jinga (antrenor-jucator), Arfire, Magureanu, Galupa, Mihailov, Vizitiu, Hutanu, Cocea, Artenie. Aceasta generatie, de exceptie pentru rugbyul iesean si de referinta pentru cel romanesc, a dat prin evolutiile ei, atat pe plan profesional, cat si rugbystic, stralucire gloriei sportive iesene, moldave si romanesti in ansamblul ei.
     Stiinta Iasi, echipa de suflet a suporterilor, in primul rand studenti, a urcat incet dar sigur – prin daruire, ambitie, dar si un extraordinar efort, presarat cu numeroase sacrificii si renuntari – in topul rugbyului romanesc, devenind cu timpul una dintre echipele cu care iesenii s-au mandrit.

NOTA REDACTIEI

Acest material a aparut marti, 13 august 2002, in cotidianul "EVENIMENTUL" de IASI, sub semnatura lui Gheorghe SOANA.