Semicentenarul rugbiului iesean (2)

     Un vis devenit realitate
     Motto: "Ad augusta per augusta" ("La rezultate stralucite se ajunge pe cai trudnice")
    
     In 1953, dupa meciul de debut din 15 martie, pe un teren umed, desfundat si cu numeroase balti, dar si cu petice de zapada, plus o lapovita pe masura, in care Stiinta a invins la mare lupta pe Stiinta Galati, cu 6-3, iesenii au inregistrat trei infringeri consecutive: 0-3 la Tecuci cu Soimii, 0-23 cu Constructorul Bucuresti si 0-20 cu Dinamo IX Bucuresti. Iesenii nu au depus insa armele, si cu o vointa de invidiat au terminat la egalitate, 0-0, cu Locomotiva Buzau, pe stadionul din Dealul Copoului. Prima echipa de rugbi, se confeseaza prof univ dr ing Eugen Popa (primul si actualul presedinte al sectiei de rugbi de la CS Politehnica Iasi), a fost alcatuita, atunci, in 1953, numai din studenti; niste baieti de isprava, care nu numai ca au devenit in vreme bravi sportivi de performanta, cu care Iasul, si nu numai, s-a mindrit, ci s-au realizat si in plan profesional, si in viata, multi dintre ei devenind medici, ingineri, profesori, militari de cariera - benefice exemple pentru generatiile care au urmat. In 1954, Stiinta Iasi a avut o evolutie destul de buna in Seria I a diviziei secunde, ocupind in final locul 4, din opt participante. Mai important insa, a capatat experienta si a inceput sa-si construiasca propria personalitate. Rugbiul prinsese deja radacini, iar roadele incepeau sa se vada; echipa a devenit o scoala aspra, chiar dura uneori, de formare si modelare a unor caractere puternice prin vointa, stapinire de sine, curaj, fantezie, fair-play si, peste toate, o mentalitate de invingator. Toate acestea aveau sa fie probate chiar in campionatul anului 1955, odata cu preluarea conducerii tehnice a echipei de catre Ianuarie Jinga, care va fi si antrenor, si jucator la "gramada" - un om de exceptie, atit prin comportarea pe teren, cit si in viata de toate zilele, un adevarat descoperitor si modelator de valori rugbistice autentice. De la Stiinta s-au lansat spre echipa nationala Melinte - primul international iesean -, Drobota, Balcan, Vizitiu, Manescu, Hutanu, nume care pot fi rostite cu admiratie nu numai de suporterii ieseni, ci de toti romanii. Nu intimplator, numarul spectatorilor a crescut de la meci la meci, uneori fiind mai multi chiar decit la fotbal (intre 3.000-5.000 la meciurile importante). Rugbiul cistiga teren in intreaga Moldova, dar si in alte zone, de la opt echipe in divizia secunda in 1954 ajungindu-se in numai doi ani la douazeci de formatii. In acea editie de campionat, Stiinta a ocupat un merituos loc 6, dar gindul la promovarea in divizia de elita incepuse sa incolteasca. 1957 va ramine memorabil in istoria rugbiului iesean, drept anul in care Stiinta a reusit - dupa zece victorii, trei rezultate de egalitate si o singura infringere - sa promoveze in Divizia A. A fost prima echipa de rugbi din Moldova care a activat in acest esalon de cind in Romania si-a organizat campionatul pe doua divizii. Subliniem aceasta deoarece Stiinta Iasi a jucat in perioada '52-'54 in grupa de elita a rugbiului romanesc, dar intrecerea avea o singura divizie.
     In primul episod am prezentat echipa care a promovat in Divizia A. O reluam, deoarece merita pe deplin acei tineri inimosi si minunati sa ramina in memoria noastra cu admiratia si respectul de rigoare: Caia, Herghelegiu, Popic, Drobota, Rotaru, Jinga (antrenor si jucator), Lazar, Melinte, Savitchi, Papanaga, Tutulan, Arfire, Magureanu, Galupa, Mihailov, Vizitiu, Hutanu, Cocea, Artenie. Cinste lor!

NOTA REDACTIEI


     Acest material a aparut astazi, 19 august, in cotidianul "EVENIMENTUL DE IASI" sub semnatura lui Gheorghe Soana.