"Se va alege praful de tot!"

La ultima Adunare Generala a FR Rugby, barladeanul Nicolae Postolachi a vorbit despre relatiile dure existente astazi intre oamenii de rugby de la noi, chiar intre fosti colegi de echipa nationala
Langa Rulmentul Barlad


     Fost international, Neculai Postalachi este astazi pensionar. S-a intors la Barlad, orasul de unde este de loc, sa se bucure de casuta pe care si-a facut-o acolo. Nu a abandonat rugbyul, sportul care l-a ajutat sa se realizeze in viata. "Datorita sportului sunt ceea ce sunt, si nu mi-e rusine sa o recunosc". Solicitat de echipa Rulmentul din orasul moldav, acolo unde a debutat, Neculai Postolachi a acceptat sa-i acorde tot sprijinul. Fireste, acela pe care il poate da un om care a atins o varsta sicare are siprobleme de sanatate.
     La Adunarea Generala din februarie trecut, ajuns la prezidiu, Neculai Postolachi s-a adresat in limbajul inconfundabil al locurilor pe care le reprezinta acum: "Ma scuzati, dar ma deplasez mai greu", a rostit uriasul. In drumul lui, vazandu-l pe Titi Udrea, fostul international i s-a adresat in gluma: "Nea Titi, sa-mi ti mana pe cap, poate am noroc!". Oamenii au ras, dar veselia nu a tinut prea mult fiindca Neculai Postolachi avea sa istoriseasca, putin mai tarziu, o poveste amara. Una care ilustreaza poate cel mai bine realitatile dure ale rugbyului din Romania de astazi.

Banul e ca pestele!


     "Ma bucur ca va vad si va doresc multa sanatate ca-i mai buna decat toate!", si-a inceput discursul fostul jucator pe inaintare. "In calitate de reprezentant al echipei Rulmentul Barlad, doresc sa ridic doua problema care, s-ar putea, sa-i deranjeze pe unii. De un an si ceva, de cand sunt la Barlad, nu am vazut nici un individ de la Federatie sa vina la Rulmentul. M-am dus la directorul de la uzina si i-am spus ce ne trebuie. Raspunsul a venit imediat: De unde domnule! Ca noi ne prabusim, nu ne cumpara nimeni! Ce s-ar fi intamplat daca mergeam cu cineva de la Federatie, sa ma sustina moral? Acum avem sponsor. Pe domnul Pascanu. Am luat echipament de 70 de milioane. Banul e precum pestele, trebuie cautat! Adevarat, nu e prea placut sa te apleci si sa te umilesti, dar nu ai ce face. Trebuie sa ceri ajutorul oamenilor cu bani. Suntem dependenti de ei. Noi credem ca sportul se face cu zambet pe buze, insa ne inselam!".

"Nu dau mana cu tine!"


     A doua problema a atins relatiile existente acum intre oamenii rugbyului romanesc. Mai cu seama intre aceia care au fost colegi la echipa nationala. "Traiesc intre oameni care au facut sportul acesta de gentlemani. Anul trecut, inaintea meciului Rulmentul – Dinamo din ultima etapa, Mircea Paraschiv mi-a zis sa ne vedem dupa joc. Pierde la Barlad si cand sa dau mana cu el, imi zice: Nu dau mana cu tine, mafiotule!". In acel moment, in ochii lui Nicolae Postolachi jucau lacrimi. "Am fost colegi la echipa nationala zece ani si sa-mi spuna treaba asta! Daca era o groapa acolo, intram in pamant! Am o rugaminte la dumneavostra. Haideti sa ne respectam intre noi. Daca nu o facem noi, se alege praful de tot!".