Sarbatoarea “trifoiului”

     Corespondenta din Toronto.
     Irlanda a zdrobit Tara Galilor, 36-15 la Dublin, datorita, in special, jocului excelent al gramezii care si-a dominat copios adversara directa. In schimb, galezii au deceptionat, nereusind sa repete evolutiile excelente din ultimele partide internationale.
Irlanda a castigat duelul gramezilor


     Partida de la Dublin avea o importanta deosebita pentru fiecare dintre cele doua echipe. Irlanda venea dupa o infrangere la Paris, intr-un meci in care aratase foarte putin, fiindu-i teama, parca, sa contreze o echipa a Frantei care nu se afla in cea mai buna forma, in timp ce Tara Galilor se prezenta la Lansdowne Road dupa o victorie clara, obtinuta pe teren propriu, in fata Scotiei. Drept urmare, gazdele doreau sa arate ca pot mult mai mult decat evolutia de pe Stade de France, iar oaspetii vroiau, desigur, sa confirme rezultatul bun de pe Millenium Stadium.
     Prin schimbarile pe care le-a facut fata de meciul cu Scotia, s-a vazut limpede ca Steve Hansen era preocupat (ingrijorat?) de forta gramezii irlandeze. Pentru a-si intari inaintarea in fazele fixe, el i-a inlocuit pe pilierul Duncan Jones, mobil si cu o prezenta activa in joc deschis, dar considerat vulnerabil in gramezile ordonate, talonerul Mefin Davis si linia a doua G. Llewellyn, cu Iestyn Thomas, socotit a fi un atlet mai puternic, Robin McBryde, un taloner solid si robust, si respectiv, Robert Sidoli.
     Temerea antrenorul galez s-a dovedit a fi intemeiata, deoarece, in ciuda schimbarilor amintite mai sus, echipa Tarii Galilor a pierdut net duelul gramezilor. Inaintasii irlandezii si-au “chinuit” adversarii directi, castigand clar proba de forta in fazele fixe, in timp ce in joc deschis mol-urile penetrante ale lui Byrne et Co., au constituit o arma extrem de eficace care a pus probleme majore apararii galeze de-a lungul intregului meci. De altfel, trei dintre cele sase eseuri ale gazdelor au avut ca rampa de lansare astfel de mol-uri.
     Prin urmare, Irlanda datoreaza victoria, intr-o masura decisiva, as zice, evolutiei excelente a inaintarii care si-a spulberat rivala mentinand-o sub o presiune constanta de la inceputul si pana la sfarsitul partidei. Gazdele nu au dominat doar gramezile, ci si tusele, O’Connell, O’Callaghan si colegii lor dovedind o superioritate la fel de clara, castigand, daca nu ma insel, 19 baloane fata de 11 ale oaspetilor.
     In aceste conditii, actionand in spatele unei gramezii biruitoare, linia de treisferturi si-a facut jocul in liniste, O’Driscoll si D’Arcy “zburdand” in voie, cursele lor punand de nenumarate ori in dificultate apararea galeza. De altfel, mi se pare ca Irlanda este pe cale de a-si forma o pereche de centri – ma gandesc, desigur, la Brian O’Driscoll si Gordon D’Arcy- care pare a avea un potential remarcabil. Este interesant de urmarit viitorul acestui promitator tandem, finetea tehnicului D’Arcy putand sa atarne mai greu in balanta selectiei decat forta “buldozer”-ului Maggs.
     In plus, echipa lui Eddie O’Sullivan a etalat o organizare defensiva bine pusa la punct, care a respins majoritatea atacurilor treisferturilor galeze, ea cedand doar in finalul partidei, cand soarta meciului era deja hotarata.

Tara Galilor- sperante spulberate


     Fara indoiala, galezii venisera la Dublin cu sperante mari generate de evolutiile incurajatoare din ultima vreme. Iata insa ca ei au fost invinsi categoric, fiind total depasiti de energia, vigoarea si spiritul ofensiv al irlandezilor.
     Defensiva oaspetilor a fost complet dezorganizata, cu multe spatii libere intre jucatori, usurand astfel sarcina atacantilor echipei gazda. E suficient sa ne amintim faza celui de-al doilea eseu al lui O’Driscoll, cand flankerul Gleeson a patruns aproape nestingherit in spatiul dintre Martyn Williams si Stephen Jones, creand faza din care capitanul sau a inscris ultimul eseu irlandez. Apoi, greselile individuale – ma refer la loviturile de picior ale lui Gareth Thomas si Iestyn Harris, ambele blocate de adversari - au dus la marcarea a cel putin doua eseuri care au influentat, in mod vadit, moralul echipei galeze. Neputand controla si pastra posesia balonului, lipsiti deci de “munitii” suficiente, oaspetii nu au putut pune in valoare viteza si cursele derutante ale celor doua aripi, Rhys si Shane Williams.
     Acest meci reprezinta pentru galezi un pas inapoi, ei fiind dominati net la nivelul inaintarii, aratandu-se incapabili sa absoarba presiunea exercitata de irlandezi si sa-i “contreze” pe acestia in gramada. Linia intai s-a inclinat in fata “trio”-ului Corrigan-Byrne-Hayes, iar linia a treia a ratat prea multe placaje decisive lasandu-i pe O’Driscoll si ai sai sa atace in valuri. In aceste conditii, cred ca prioritatea lui Steve Hansen consta, in momentul de fata, in construirea unei gramezi solide care sa poata tina piept puternicelor inaintari ale Frantei si Angliei. Daca gramada “Dragonilor” rosii va juca in urmatoarele meciuri in aceeasi maniera ca la Dublin, atunci galezii vor constitui o prada usoara pentru Crenca, Marconnet, Woodman, Vickery et Co.
     Infrangerea de la Dublin nu inseamna ca toate sperantele galezilor in ceea ce priveste o potentiala revenire la varf, s-au naruit. Faptul ca ei s-au dovedit competitivi la Mondiale, luptand de la egal al egal cu Noua Zeelanda si Anglia, arata existenta unor resurse reale care pot constitui baza unei echipe de viitor. Totodata, meciul cu Irlanda a aratat ca drumul pentru recastigarea gloriei de altadata, este lung si foarte, foarte anevoios. Acest drum ii va purta pe galezi prin cele mai mari capitale ale rugby-ului mondial, iar urmasii marelui Gareth Edwards trebuie sa dovedeasca tuturor suporterilor ca “escala” de la Dublin nu a fost decat o intamplare care nu se va mai repeta.