Rugbyul pe înțelesul tuturor: Care au fost jocurile cu mingea străvechi din care s-a inspirat
De Marian Burlacu, 31 Ian. 2024
În decursul timpului, în multe zone ale Asiei și Europei, dar și în America s-au desfășurat întreceri în jocuri cu baloane sferice (cu mingea). Fără să fie neapărat inspirate unele de celelalte, acestea sunt considerate drept precursoare ale unor sporturi pe care le cunoaștem acum, implicit ale fotbalului și rugbyului cu toate variantele acestora. Scopul principal în majoritatea jocurilor cu mingea a fost de a duce obiectul sferic într-un punct (loc) advers. Și acestea s-au inspirat și din modul în care se purta o bătălie într-un război.
Despre aceste jocuri cu mingea se pot scrie lucrări ample. Mă voi limita, așadar, să ofer câteva amănunte despre acestea subliniind că unele dintre ele au inspirat, probabil, și rugbyul.
„Harpastum” a fost un sport colectiv practicat îndeosebi în Imperiul Roman. Și a fost prezentat deseori drept strămoș al rugbyului. Despre acest joc nu se cunosc foarte multe amănunte, despre el amintindu-se în puține surse literare și iconografice. Din câte se pare, acesta era practicat cu ceea ce se chema „pila”, o minge tare realizată din fâșii de piele rulate, și nu cu „follis”, o minge umplută cu aer. Nu se știe câți jucători participau la confruntări. Probabil că numărul acestora era variabil. Cum era practicat îndeosebi de soldați, harpastum a ajuns mai apoi în diverse zone ale Europei cucerite de romani, inclusiv pe teritoriul unde se află acum Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Filologul Julius Pollux a scris, pe de altă parte, că în „episkiros”, un alt joc din aceeași familie cu harpastumul, scopul practicanților consta în trimiterea mingii dincolo de linia adversarului. De asemenea, în Grecia Antică exista un sport denumit „sferomachia”.
Interesant este că și pe teritoriul de astăzi al Georgiei s-a practicat un sport cu mingea încă de acum trei mii de ani. Numit „lelo”, acesta aducea laolaltă echipe de săteni care urmăreau să ducă mingea dincolo de o linie (o zonă) care marca tabăra adversă. Spre deosebire de rugbyul de mai târziu, în „lelo” pasele înainte erau permise. De asemenea, se spune că în acest joc mingea era destul de voluminoasă. Și că deseori „lelo” se juca și călare. Mai apoi, în perioada sovietică, până prin anii ’60, în Georgia s-au disputat meciuri de rugby sub pretextul că acestea erau, de fapt, de lelo... Și fac această mențiune fiindcă, în acea perioadă, sportul cu balonul oval a fost interzis în URSS. Pe de altă parte, componenții reprezentativei de rugby a Georgiei sunt cunoscuți astăzi drept „lelos”.
În Franța medievală a apărut un alt joc cu mingea. Denumit „soule”, acesta a devenit foarte popular îndeosebi în perioada regelui Ludovic al VII-lea cel Tânăr (1137-1180). Din piele, mingea disputată era umplută cu tărâțe și avea dimensiuni destul de mari. Se vorbește că ar fi avut un diametru și de o jumătate de metru! Victoria revenea echipei care reușea să împingă acel balon fie peste un curs de apă, fie în curtea casei unui localnic. În dispute se prindeau sate vecine, combatanții ducând lupte adeseori „pe viață și pe moarte” pentru balon.
În perioada Renașterii (secolul al XVI-lea), în Florența a apărut „calcio fiorentin”, un joc în care participanții își disputau tot o minge sferică. Acest sport ancestral a dispărut în secolul al XVIII-lea, pentru a reapare la Florența prin 1930. O competiție între patru cartiere ale orașului s-a desfășurat mai apoi, în fiecare an, la mijlocul lunii iunie, în Piazza Santa Croce. Inspirat de jocul antic cu mingea și de luptele romane, calcio fiorentin aducea față în față două echipe formate din câte 27 de jucători. Acestea își propuneau să marcheze cât mai multe goluri. Cum regulile erau puține, calcio fiorentin a fost considerat deseori drept cel mai violent sport colectiv din lume.
Tocmai agresivitatea pe care practicanții acestor jocuri o dezvoltau a făcut ca mulți regi și regine, în Franța și Anglia, să le interzică. Un alt motiv era că ele deveneau mult mai populare decât întrecerile de tir cu arcul sau cu muscheta. Ceea ce punea în pericol însăși existența statală fiindcă bărbații nu se mai pregăteau pentru război, ci preferau să „bată mingea”... Pe lista monarhilor care au scos jocurile cu balonul rotund în afara legii s-au aflat Eduard al III-lea (1327-1377), Henric al IV-lea (1399-1413), Elisabeta I (1558-1603), în Anglia, respectiv Filip al V-lea (1316-1322) și Carol al V-lea (1364-1380), în Franța.
Cu toate aceste interdicții și piedici, jocurile cu mingea au supraviețuit în Anglia. În 1602, acolo a fost editată lucrarea „Survey of Cornwal” în care se pomenește despre existența a două întreceri cu mingea: „hurling at goales” și „hurling over country”. În primul, mingea trebuia dusă în terenul rivalilor, între două bețe aflate la distanță unul de celălalt (între 3 și 4 metri). În celălalt, ținta adversă era aleasă pe teren între un pom, o casă sau altceva.
CONCLUZIE: majoritatea jocurilor (sporturilor) cu mingea străvechi au avut ca scop „cucerirea” terenului advers, respectiv atingerea unei ținte a rivalilor. Ceva inspirat de război. Mai apoi, în toate sporturile cu mingea (baschet, fotbal, handbal, polo, rugby, volei șa) practicanții au avut cam același scop. Cu mențiunea că unii trimit mingea într-o poartă, alții într-un coș, iar unii o duc în terenul (de țintă) advers.
Despre aceste jocuri cu mingea se pot scrie lucrări ample. Mă voi limita, așadar, să ofer câteva amănunte despre acestea subliniind că unele dintre ele au inspirat, probabil, și rugbyul.
„Harpastum” a fost un sport colectiv practicat îndeosebi în Imperiul Roman. Și a fost prezentat deseori drept strămoș al rugbyului. Despre acest joc nu se cunosc foarte multe amănunte, despre el amintindu-se în puține surse literare și iconografice. Din câte se pare, acesta era practicat cu ceea ce se chema „pila”, o minge tare realizată din fâșii de piele rulate, și nu cu „follis”, o minge umplută cu aer. Nu se știe câți jucători participau la confruntări. Probabil că numărul acestora era variabil. Cum era practicat îndeosebi de soldați, harpastum a ajuns mai apoi în diverse zone ale Europei cucerite de romani, inclusiv pe teritoriul unde se află acum Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Filologul Julius Pollux a scris, pe de altă parte, că în „episkiros”, un alt joc din aceeași familie cu harpastumul, scopul practicanților consta în trimiterea mingii dincolo de linia adversarului. De asemenea, în Grecia Antică exista un sport denumit „sferomachia”.
Interesant este că și pe teritoriul de astăzi al Georgiei s-a practicat un sport cu mingea încă de acum trei mii de ani. Numit „lelo”, acesta aducea laolaltă echipe de săteni care urmăreau să ducă mingea dincolo de o linie (o zonă) care marca tabăra adversă. Spre deosebire de rugbyul de mai târziu, în „lelo” pasele înainte erau permise. De asemenea, se spune că în acest joc mingea era destul de voluminoasă. Și că deseori „lelo” se juca și călare. Mai apoi, în perioada sovietică, până prin anii ’60, în Georgia s-au disputat meciuri de rugby sub pretextul că acestea erau, de fapt, de lelo... Și fac această mențiune fiindcă, în acea perioadă, sportul cu balonul oval a fost interzis în URSS. Pe de altă parte, componenții reprezentativei de rugby a Georgiei sunt cunoscuți astăzi drept „lelos”.
În Franța medievală a apărut un alt joc cu mingea. Denumit „soule”, acesta a devenit foarte popular îndeosebi în perioada regelui Ludovic al VII-lea cel Tânăr (1137-1180). Din piele, mingea disputată era umplută cu tărâțe și avea dimensiuni destul de mari. Se vorbește că ar fi avut un diametru și de o jumătate de metru! Victoria revenea echipei care reușea să împingă acel balon fie peste un curs de apă, fie în curtea casei unui localnic. În dispute se prindeau sate vecine, combatanții ducând lupte adeseori „pe viață și pe moarte” pentru balon.
În perioada Renașterii (secolul al XVI-lea), în Florența a apărut „calcio fiorentin”, un joc în care participanții își disputau tot o minge sferică. Acest sport ancestral a dispărut în secolul al XVIII-lea, pentru a reapare la Florența prin 1930. O competiție între patru cartiere ale orașului s-a desfășurat mai apoi, în fiecare an, la mijlocul lunii iunie, în Piazza Santa Croce. Inspirat de jocul antic cu mingea și de luptele romane, calcio fiorentin aducea față în față două echipe formate din câte 27 de jucători. Acestea își propuneau să marcheze cât mai multe goluri. Cum regulile erau puține, calcio fiorentin a fost considerat deseori drept cel mai violent sport colectiv din lume.
Tocmai agresivitatea pe care practicanții acestor jocuri o dezvoltau a făcut ca mulți regi și regine, în Franța și Anglia, să le interzică. Un alt motiv era că ele deveneau mult mai populare decât întrecerile de tir cu arcul sau cu muscheta. Ceea ce punea în pericol însăși existența statală fiindcă bărbații nu se mai pregăteau pentru război, ci preferau să „bată mingea”... Pe lista monarhilor care au scos jocurile cu balonul rotund în afara legii s-au aflat Eduard al III-lea (1327-1377), Henric al IV-lea (1399-1413), Elisabeta I (1558-1603), în Anglia, respectiv Filip al V-lea (1316-1322) și Carol al V-lea (1364-1380), în Franța.
Cu toate aceste interdicții și piedici, jocurile cu mingea au supraviețuit în Anglia. În 1602, acolo a fost editată lucrarea „Survey of Cornwal” în care se pomenește despre existența a două întreceri cu mingea: „hurling at goales” și „hurling over country”. În primul, mingea trebuia dusă în terenul rivalilor, între două bețe aflate la distanță unul de celălalt (între 3 și 4 metri). În celălalt, ținta adversă era aleasă pe teren între un pom, o casă sau altceva.
CONCLUZIE: majoritatea jocurilor (sporturilor) cu mingea străvechi au avut ca scop „cucerirea” terenului advers, respectiv atingerea unei ținte a rivalilor. Ceva inspirat de război. Mai apoi, în toate sporturile cu mingea (baschet, fotbal, handbal, polo, rugby, volei șa) practicanții au avut cam același scop. Cu mențiunea că unii trimit mingea într-o poartă, alții într-un coș, iar unii o duc în terenul (de țintă) advers.
Articole similare
06 Dec. 2025
SUPERCUPA EUROPEI 2025/2026 / ETAPA A 4-A / LPR - LUS 7-35: Lupii n-au reușit decât un eseu, lusitanii au obținut și bonusul ofensiv
Nici cea de-a 4-a rundă din ediția 2025 a Supercupei Europei n-a fost una cu noroc pentru selecționata Romanian Wolves. Alcătuită în principal din tineri jucători de la CS Rapid...
05 Dec. 2025
SUPERCUPA EUROPEI 2025/2026 / ETAPA A 4-A / LPR - LUS: Lupii încearcă să scape de ultimul loc, lusitanii vizează prima poziție
Pentru selecționata Lupii României etapa cu numărul 4 din ediția 2025 a Rugby Europe Super Cup le aduce un nou adversar dificil. Oamenii lui Stelian Burcea, Florin Vlaicu și Victor Bezușcu...
04 Dec. 2025
CUPA MONDIALĂ: Cum ar arăta turneul final dacă ar participa 32 sau 48 de echipe?
Începând din 2027, la Rugby World Cup vor participa 24 de echipe. Cu patru mai mult decât la ediția 2023. În alte sporturi de echipă, însă, numărul participantelor...
04 Dec. 2025
ROMÂNIA / ECHIPA NAȚIONALĂ DE SENIORI: Cum și cine asigură pregătirea Stejarilor pentru Cupa Mondială din 2027
O zi a trecut de la tragerea la sorți a grupelor Cupei Mondiale de rugby din 2027. Și au apărut și primele declarații. Președinte al Federației Române de Rugby (FRR), Alin Petrache a...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
