RUGBYUL EXTERN / COMPETITII / SUPER 12: Banii televiziunilor fac legea

     Daca in 1992 selectionata neozeelandeza Auckland a dominat Super 6, anul trecut in semifinalele competitiei, la care au participat 12 echipe, s-au regasit numai australienii si sud-africanii. O data cu trecerea rugbyul la profesionism si revenirea Africii de Sud in circuitul mondial, prima intrecere la nivel provincial si-a castigat o popularitate nebanuita, fiind adesea comparata cu NBA.
     Super 12 este prima competitie internationala de rugby la nivel provincial. La startul ei se aduna cele mai bune formatii din Africa de Sud, Australia si Noua Zeelanda, care, timp de 13 saptamani merg cap-la-cap, oferind un spectacol rugbystic fara egal.
     Actualul format de desfasurare a aparut prin dezvoltarea vechiului Super 6, datand din 1992, in a carui alcatuire intrau echipele reprezentand Noua Galie de Sud, Queensland (ambele din Australia), Fiji, Auckland, Canterbury si Wellington (ultimele trei din Noua Zeelanda). In aceasta componenta, competitia a fost dominata cu autoritate de selectionata din Auckland.
     Apoi, in 1993, odata cu reprimirea Africii de Sud in circuitul mondial s-a trecut de la Super 6 la Super 10. Anul 1995 a constituit o noua borna de hotar. Dupa succesul Cupei Mondiale din Africa de Sud si mai ales, dupa trecerea rugbyului la profesionism, banii televiziunilor implicate au dictat marirea din nou a numarului de echipe. S-a ajuns astfel la formula ramasa aceeasi pana astazi, cea de Super 12. Tot atunci s-a constituit si SANZAR, noul for de coordonare a activitatii celor trei mari federatii ale Emisferei de Sud, for ce a preluat si conducerea competitiei inter-provinciale
     Avand trei echipe din Australia, patru din Africa de Sud si cinci din Noua Zeelanda, noua formula cu 12 formatii, formula ce a demarat propriu-zis in 1996, s-a dovedit a fi unul din cele mai mari succese (daca nu cel mai mare) ale erei profesioniste.
     Cu toate acestea, evenimentul nu a fost lipsit de critici, mai ales in Emisfera Nordica, acolo unde jocul mult mai deschis din Sud, ca si arbitrajul permisiv au fost considerate ca venind in contradictie cu chiar regulile jocului.
     Structura competitiei obliga fiecare echipa sa le intalneasca pe celelalte o singura data intr-un format de campionat. Se acorda 4 puncte la victorie si 1 la egal, dar mai sunt disponibile si anumite puncte bonus : la inscrierea a patru eseuri sau mai mult, indiferent daca ai castigat sau ai pierdut (1 punct) si la infrangere la 7 sau mai putin de 7 puncte diferenta (tot un punct).
     La sfarsitul celor 11 partide ale "sezonului regulat" primele patru formatii in clasament se califica in semifinale. Acestea se joaca in sistemul : locul 1 cu locul 4 si locul 2 cu locul 3, pe terenul celei mai bine clasate. Invingatoarele isi disputa apoi fianala, de asemenea pe terenul celei mai bine clasate.
     Primele doua editii ale Super 12 (1996 si 1997) au fost adjudecate de neozeelandezii de la Auckland Blues, condusi atunci de super-vedete ca Sean Fitzpatrick, Michael Jones, sau Zinzan Brooke. Urmatorii trei ani au fost dominati tot de o trupa neozeelandeza, de data aceasta Canterbury Crusaders, din insula de sud a Noii Zeelande, care, sub capitania lui Todd Blackadder, au inregistrat o tripla (1998, 1999 si 2000) greu de egalat in viitor. Anul trecut a fost primul in care nu numai ca neozeelandezii nu au mai castigat titlul, dar, mai mult, nici o echipa "kiwi" nu s-a calificat in semifinale. Invingatoare a fost ACT Brumbies (formatia care joaca in capitala Australiei, Canberra), dupa o finala "fara istoric" cu sud-africanii de la Coastal Sharks.