RUGBY EXTERN / ISTORIC / 1866: Fotbalul australian a pus in umbra rugbyul

     Prin stabilirea codului australian (australian rules), in tara-continent a luat nastere un nou sport. Treptat, raspandirea acestuia a afectat-o pe aceea a rugbyului.
     Dupa infiintarea primului club de rugby, in Australia acest sport a trecut printr-o perioada de prefaceri. Mai cu seama ca pe teritoriul urias al acestei tari traiau oameni veniti din toate colturile lumii. La Melbourne, capitala statului Victoria, imigrantii irlandezi care populau, in majoritate, Australia mijlocului de secol XIX, practicau un joc cu mingea asemanator cu "hurling"-ul din Insula Verde. Acolo, un fost elev al colegiului din Rugby, Tom Wills, a decis sa puna bazele unei noi versiuni a acestui joc. Intre alte reguli imaginate de el a fost si aceea prin care se interzicea a se alerga cu mingea fara a o atinge de sol o data la sase pasi. Codul australian (australian rules) a fost astfel inventat. El a pus accent pe sprinturi, pe plasamentul jucatorilor, in detrimentul virtutiilor razboinice ale rugbyului. Detractorii sai l-au denumit "ping-pong-ul urias".
     La acea vreme, nu se punea problema pentru societatea buna din Melbourne de a termina un meci cu dintii sparti, ochii umflati sau picioarele rupte, asa cum se intampla de obicei la un meci ortodox de rugby. Poate ca din acest motiv "australian rules", denumit mai intai "jocul din Victoria", a devenit in timp sport national. El este cunoscut acum, la noi, sub denumirea de fotbal australian. Nu putini sunt cei care, pastrand proportiile, compara ascensiunea acestui sport cu aceea a fotbalului american in Statele Unite.
     In 1866, delegatii mai multor cluburi din Melbourne au adunat aceste reguli in scris. Terenul a devenit oval, iar buturile s-au redus la patru mari prajini. In ciuda faptului ca a avut o identitate provinciala, jocul din Victoria a prins imediat si la vecini. Raspandirea fotbalului australian a afectat-o pe aceea a rugbyului. Inca de la acea vreme, publicul era mai atras de puternicii si vitezistii atleti, care alergau cu mingea pe un teren ce masura 200 de metri, decat de loviturile cu piciorul si lupta corp-la-corp.