Romania si Namibia au adus rugbyul in Tasmania

     Meciul de ieri dintre nationala Romaniei si cea a Namibiei, 37-7, a fost o adevarata sarbatoare pentru Launceston, orasul din Tasmania care a gazduit competitia. Tasmanienii au vazut o ocazie unica de a-si promova turismul, una dintre principalele resurse ale insulei, astfel ca au facut tot ce se putea pentru a iesi un spectacol deosebit: au impartit locuitorii orasului in doua, in functie de ziua de nastere, si acestia au sustinut cele doua formatii, au arborat drapelele Romaniei si Namibiei pe strada principala si, nu in ultimul rand, au umplut stadionul York Park unde au facut o atmosfera excelenta. "N-am mai vazut asemenea public entuziasmat, mai ales ca mai mult de un sfert dintre ei nu prea stiu ce se intampla. Nici eu nu stiu.", a marturisit Michael Jones, managerul celui mai mare magazin cu profil sportiv de pe insula, care a fost si la meci. "Cred ca succesul se datoreaza faptului ca si Tasmania este o minoritate fata de restul Australiei. Noi avem cam 600 de jucatori legitimati", a adaugat presedintele Federatiei de Rugby din Tasmania, Tui Aualiitia, cel care a si organizat ieri un meci local de rugby, inaintea partidei vedeta.
     "Este o adevarata isterie aici cu acest meci. Toti oamenii care ne vad pe strada se opresc sa ne incurajeze in diferite moduri, mai zgomotoase sau mai putin zgomotoase. Sunt foarte entuziasmati de acest meci", ne marturisea inainte de partida Romania - Namibia, 37-7, directorul de imagine al FRR, Radu Constantin, cam cum arata Launcestonul in acele zile. Orasul tasmanian a fost conectat din plin la atmosfera partidei de Cupa Mondiala, chiar daca nu a fost un derby al acestei competitii.
     Inca dinainte de venirea formatiilor in orasul lor, oficialitatile au anuntat ca locuitorii vor fi incurajati sa sustina cele doua echipe in functie de data de nastere: daca s-au nascut intr-o zi para vor fi suporterii Namibiei, iar daca s-au nascut intr-o zi impara, ai Romaniei. Chiar si primarita orasului a intrat in acest joc, ea tinand cu Namibia pentru ca este nascuta pe 2 august. In ziua partidei, principala strada a orasului a fost decorata cu steaguri si postere infatisand cele doua formatii, astfel ca se crease o atmosfera de finala de Cupa Mondiala.
     Pe stadionul York Park au venit in jur de 20.000 de spectatori, chiar daca cifra oficiala anuntat a fost 16.000. Si foarte multi dintre ei purtau, pe fata mai ales, culorile Romaniei sau Namibiei, incurajandu-si frenetic "favoritii". Unii dintre localnici au marturisit insa ca este vorba mai mult de o reusita mediatica, menita intr-un fel sa atraga atentia asupra Launcestonului, decat una a rugbyului, pentru ca doar un sfert dintre cei prezenti aveau habar despre regulile jocului.
     "Trebuie sa recunoasteti ca este ceva ce se intampla aici. Mai ales ca mai mult de un sfert dintre cei prezenti nu prea stiu ce se intampla. Nici eu nu stiu, recunosc. Insa n-am mai vazut asemenea public entuziasmat", a marturisit Michael Jones, managerul celui mai are magazin cu profil sportiv de pe insula, care a fost si la meci. El a fost completat de presedintele Federatiei de Rugby din Tasmania, Tui Aualiitia. "Intr-adevar, multi nu stiu exact ce inseamna rugby. Noi suntem insa onorati ca am gazduit aceasta partida. Sucesul a venit poate si din cauza faptului ca Tasmania este o minoritate fata de restul Australiei, asa cum sunt si Romania si Namibia in rugby. Noi avem cam 600 de jucatori legitimati, deci foarte putini".
     Aualiitia nu a scapat prilejul si a inceput deja sa popularizeze rugbyul pe insula pe care locuieste, organizand ieri, inaintea partidei vedeta, un meci local, intre o selectionata a Tasmaniei si Victoria Country. Meciul a fost castigat de tasmanieni cu 10-7 si a contat pentru o competitie intitulata "Scutul Australian". "Este un prim pas in alcatuirea unei nationale a Tasmaniei, care sper sa devina importanta in 3-4 ani", a spus presedintele federatiei tasmaniene.
     Cea mai interesanta declaratie a dat-o insa antrenorul acestei reprezentative, David Smith. "A fost fantastic sa vad ca am avut si public care ne incuraja: undeva pe un deal trei sau patru oameni strigau foarte entuziasmati de meci".