ROMÂNIA / INFRASTRUCTURĂ: Ce ar scrie Ioan Chirilă, astăzi, despre situația de la „Arcul de Triumf”?
De Marian Burlacu, 13 Mai 2024
Paradoxal, deși a devenit cunoscut publicului de la noi în special pentru articolele și cărțile pe care le-a scris despre fotbal, Ioan Chirilă a fost un veritabil ziarist sportiv. Adică un ziarist care a iubit sportul, întreg sportul, care a iubit sportivii și i-a sprijinit întotdeauna. Deloc întâmplător, Nea Vanea a fost și un admirator al rugbyului. Prieten cu Dumitru Manoileanu, a scris deseori despre sportul cu balonul oval. Îmi amintesc, de pildă, de reportajul despre poetul Tudor „Ahoe” George, antrenorul de rugby, făcut chiar pe locul unde se află acum stadionul „Arcul de Triumf”. Iar în cartea „Viața la puls 200”, Ioan Chirilă a scris că acolo ar trebui să se afle „Arms Park”-ul nostru, făcând referire la arena unde echipa de rugby a Țării Galilor a cunoscut clipe glorioase. Tocmai de aceea cred că Ioan Chirilă, dacă ar mai trăi astăzi, ar pleda pentru cauza rugbyului, pentru redarea stadionul ridicat „La Șosea” celor care au trudit acolo, decenii la rând, în sportul pus sub semnul lui Hercule. (Foto: Marian Burlacu)
În anii 50, Ioan Chirilă a publicat în revista „Sportul Ilustrat” un reportaj pe terenul de „La Șosea”. Cel cunoscut mai apoi drept „Tineretului” și care acum găzduiește sediile Comitetului Olimpic și Sportiv Român și al Federației Române de Rugby, Muzeul Sportului, precum și stadionul „Arcul de Triumf”. Iată acel text dedicat antrenorului de rugby Tudor George, totodată poetul cunoscut drept „Ahoe”:
„În după amiaza aceea zăbovisem mai mult pe stadionul Tineretului… Discul de foc al soarelui se apropia de frontonul Institutului Agronomic, proiectând o blândă lumină violetă pe Arcul de Trumf. Ultimii atleți părăseau pista, în pas domol. Doar gazonul terenului de rugby era mușcat de crampoanele juniorilor „Știintei”. Încă o șarjă pe treisferturi, încă o gramadă, încă o tușă… În cele din urmă, însă, mingile ovale își aflară odihna în preajma barelor. Și, totusi, antrenamentul nu se terminase. Mănunchiul de jucători se strânse în jurul antrenorului: poetul Tudor George.
…Așa a început seara de poezie a tinerilor rugbysti. Antrenorul-poet citea „elevilor” din poemul său în versuri „Bob auriu”.
Lin își lasă înserarea / Valul peste sat: / Ca o pleoapă-nchisă zarea / S-a înnegurat…
Înserarea își lasă valul și peste stadionul Tineretului… Baietii erau cufundați în lumea basmului… Nimeni nu mișca. Dar prologul nu avea decât o sută de versuri…
– Nea Tudore, capitolul șase, cel cu lupta – interveniră câțiva. Și poetul-antrenor începu să citească povestea celor care l-au învins pe „vraciul Negru-de-taciune”.
La ultimele versuri, poetul în trening închise cartea, recitând…
Pe șosea se aprinseră luminile, dar surpriza acestei seri de poezie între barele de rugby nu era ultima. A urmat împărtirea cărților. Tinerii rugbyști au primit câte un volum cu autograful antrenorului-autor. Bineînțeles, tot în versuri: „Lui Jan Moromete, zis mișcări încete” (pentru accelerarea temperamentului), „și lui Șerbanică, cel cu pasa mică” (pentru lărgirea pasei și a orizontului) și câte și mai câte…
Grupul de jucători se îndreaptă spre vestiare. Cei mai volubili sunt Adrian Teodorescu, Marcel Popa și Dumitru Grigorcea, membri ai cenaclului literar „Ion Păun-Pincio” (tot nea Tudor i-a atras…). De la ei am aflat că mulți dintre juniorii rugbyști cunoșteau poemul încă în manuscris. În tabara de rugby de la Leaota au urmărit îndeaproape munca de creație a antrenorului lor.
În cele din urmă, am părăsit stadionul împreună cu antrenorul Tudor George.
– Am impresia că te surprinde dubla mea pasiune!
– Dimpotrivă!
– Contemplația poetică se împacă de minune cu dinamismului sportului. Iar pentru mine, rugby-ul e sportul-sporturilor. Dacă nu ne-am gândi decât la rațiunea colectivă a „grămezii”, în care fiecare component impune „telepatic” tuturor celorlalți o situație tactică.
– Asta spune antrenorul. Dar poetul?
– Ce-aș mai putea spune când o tușă suspendată îmi evocă vestite grupuri sculpturale și când mitologicul Anteu îmi intregește metodica de predare?
– Nu înțeleg.
– E foarte simplu. Știi bine că începătorilor le e frică să placheze și să fie placați. Le-am vorbit însă despre Anteu, cel care prindea forțe noi la orice contact cu pământul, și de-atunci placajele abundă…
… Se-nnoptase de-a binelea. Grupuri de sportivi se îndreptau spre Piața Victoriei, legănându-și sacii de antrenament. Iar Tudor îmi vorbea cu aceeași pasiune despre bucuria de a fi văzut în echipa naționala pe Gherasim, Țibuleac și Wusek, foștii săi elevi”.
Într-un articol apărut în numărul din 20 martie 1976, în ziarul „Sportul”, sub titlul „Treptele Griviței Roșii”, Ioan Chirilă scria: „Discuţia se animă. Se vorbeşte despre rugby, despre fotbal. Intervine Picu : „Diferenţa e simplă. Regulamentul jocului de rugby e mai bărbătesc. Un fotbalist se simte îndemnat să se vaite in careu, pentru un penalty. Un rugbyst nu poate fi în această situaţie, pentru că spiritul jocului nu creează asemenea situaţii“. Căpitanul echipei naţionale, Alexandru Pop, completează: „În rugby nu se poate trişa. O grămadă rugbystică e o sumă aritmetică, care devine, până la urmă, o sumă morală. Cine nu împinge, minte. Şi minciuna nu poate fi tolerată în grămadă... Cred că şi astăzi, în muncă, orice fost rugbyst îşi aminteşte de această lege a grămezii, unde este imposibil să trişezi. Ba mai mult, grămada te învaţă să-ţi respecţi adversarul. Tentaţia de a lovi, din neputinţă, este anulată imediat. În rugby, sub grămadă, dacă ai lovit odată, eşti pierdut. În minutul următor, ai 15 adversari dispuşi şi hotărâţi să uite o clipă totul, pentru a te pedepsi, odată pentru totdeauna“.
Că Ioan Chirilă a susținut ridicarea unui stadion de rugby „La Șosea” o arată câteva rânduri scrise în cartea „Viața la puls 200”, apărută în 1981: „Rugbyul românesc e un Castel în Carpați în care se învață de vreo 70 de ani uitarea de sine - cum spune Viorel Morariu, sau rațiunea colectivă a grămezii - cum spunea unor tineri-rugbyști antrenorul-poet Tudor George, într-o după amiază - sunt mulți ani de atunci - pe Federație, terenul de lângă Arcul de Triumf care ar fi trebuit să devină Arms Park-ul nostru...”.
În anii 50, Ioan Chirilă a publicat în revista „Sportul Ilustrat” un reportaj pe terenul de „La Șosea”. Cel cunoscut mai apoi drept „Tineretului” și care acum găzduiește sediile Comitetului Olimpic și Sportiv Român și al Federației Române de Rugby, Muzeul Sportului, precum și stadionul „Arcul de Triumf”. Iată acel text dedicat antrenorului de rugby Tudor George, totodată poetul cunoscut drept „Ahoe”:
„În după amiaza aceea zăbovisem mai mult pe stadionul Tineretului… Discul de foc al soarelui se apropia de frontonul Institutului Agronomic, proiectând o blândă lumină violetă pe Arcul de Trumf. Ultimii atleți părăseau pista, în pas domol. Doar gazonul terenului de rugby era mușcat de crampoanele juniorilor „Știintei”. Încă o șarjă pe treisferturi, încă o gramadă, încă o tușă… În cele din urmă, însă, mingile ovale își aflară odihna în preajma barelor. Și, totusi, antrenamentul nu se terminase. Mănunchiul de jucători se strânse în jurul antrenorului: poetul Tudor George.
…Așa a început seara de poezie a tinerilor rugbysti. Antrenorul-poet citea „elevilor” din poemul său în versuri „Bob auriu”.
Lin își lasă înserarea / Valul peste sat: / Ca o pleoapă-nchisă zarea / S-a înnegurat…
Înserarea își lasă valul și peste stadionul Tineretului… Baietii erau cufundați în lumea basmului… Nimeni nu mișca. Dar prologul nu avea decât o sută de versuri…
– Nea Tudore, capitolul șase, cel cu lupta – interveniră câțiva. Și poetul-antrenor începu să citească povestea celor care l-au învins pe „vraciul Negru-de-taciune”.
La ultimele versuri, poetul în trening închise cartea, recitând…
Pe șosea se aprinseră luminile, dar surpriza acestei seri de poezie între barele de rugby nu era ultima. A urmat împărtirea cărților. Tinerii rugbyști au primit câte un volum cu autograful antrenorului-autor. Bineînțeles, tot în versuri: „Lui Jan Moromete, zis mișcări încete” (pentru accelerarea temperamentului), „și lui Șerbanică, cel cu pasa mică” (pentru lărgirea pasei și a orizontului) și câte și mai câte…
Grupul de jucători se îndreaptă spre vestiare. Cei mai volubili sunt Adrian Teodorescu, Marcel Popa și Dumitru Grigorcea, membri ai cenaclului literar „Ion Păun-Pincio” (tot nea Tudor i-a atras…). De la ei am aflat că mulți dintre juniorii rugbyști cunoșteau poemul încă în manuscris. În tabara de rugby de la Leaota au urmărit îndeaproape munca de creație a antrenorului lor.
În cele din urmă, am părăsit stadionul împreună cu antrenorul Tudor George.
– Am impresia că te surprinde dubla mea pasiune!
– Dimpotrivă!
– Contemplația poetică se împacă de minune cu dinamismului sportului. Iar pentru mine, rugby-ul e sportul-sporturilor. Dacă nu ne-am gândi decât la rațiunea colectivă a „grămezii”, în care fiecare component impune „telepatic” tuturor celorlalți o situație tactică.
– Asta spune antrenorul. Dar poetul?
– Ce-aș mai putea spune când o tușă suspendată îmi evocă vestite grupuri sculpturale și când mitologicul Anteu îmi intregește metodica de predare?
– Nu înțeleg.
– E foarte simplu. Știi bine că începătorilor le e frică să placheze și să fie placați. Le-am vorbit însă despre Anteu, cel care prindea forțe noi la orice contact cu pământul, și de-atunci placajele abundă…
… Se-nnoptase de-a binelea. Grupuri de sportivi se îndreptau spre Piața Victoriei, legănându-și sacii de antrenament. Iar Tudor îmi vorbea cu aceeași pasiune despre bucuria de a fi văzut în echipa naționala pe Gherasim, Țibuleac și Wusek, foștii săi elevi”.
Într-un articol apărut în numărul din 20 martie 1976, în ziarul „Sportul”, sub titlul „Treptele Griviței Roșii”, Ioan Chirilă scria: „Discuţia se animă. Se vorbeşte despre rugby, despre fotbal. Intervine Picu : „Diferenţa e simplă. Regulamentul jocului de rugby e mai bărbătesc. Un fotbalist se simte îndemnat să se vaite in careu, pentru un penalty. Un rugbyst nu poate fi în această situaţie, pentru că spiritul jocului nu creează asemenea situaţii“. Căpitanul echipei naţionale, Alexandru Pop, completează: „În rugby nu se poate trişa. O grămadă rugbystică e o sumă aritmetică, care devine, până la urmă, o sumă morală. Cine nu împinge, minte. Şi minciuna nu poate fi tolerată în grămadă... Cred că şi astăzi, în muncă, orice fost rugbyst îşi aminteşte de această lege a grămezii, unde este imposibil să trişezi. Ba mai mult, grămada te învaţă să-ţi respecţi adversarul. Tentaţia de a lovi, din neputinţă, este anulată imediat. În rugby, sub grămadă, dacă ai lovit odată, eşti pierdut. În minutul următor, ai 15 adversari dispuşi şi hotărâţi să uite o clipă totul, pentru a te pedepsi, odată pentru totdeauna“.
Că Ioan Chirilă a susținut ridicarea unui stadion de rugby „La Șosea” o arată câteva rânduri scrise în cartea „Viața la puls 200”, apărută în 1981: „Rugbyul românesc e un Castel în Carpați în care se învață de vreo 70 de ani uitarea de sine - cum spune Viorel Morariu, sau rațiunea colectivă a grămezii - cum spunea unor tineri-rugbyști antrenorul-poet Tudor George, într-o după amiază - sunt mulți ani de atunci - pe Federație, terenul de lângă Arcul de Triumf care ar fi trebuit să devină Arms Park-ul nostru...”.
Articole similare
23 Ian. 2025
ROMÂNIA / REMEMBER: TVR Sport va difuza înregistrarea meciului România - Franța din 1976, cel în care s-a revenit de la 0-12
TVR Sport va face o surpriză plăcută iubitorilor rugbyului din țara noastră. Mâine (vineri, 24 ianuarie), la ora 18.00, va fi difuzată înregistrarea unui meci memorabil. Mai precis,...
23 Ian. 2025
ROMÂNIA / CINEMA: Filmul despre George Baltă poate să fie văzut pe platforma Max
Lansat în toamna anului 2023, filmul inspirational care i-a fost dedicat rugbystului George Baltă poate să fie văzut pe platforma Max. În regia lui Tedy Necula, „Mai...
22 Ian. 2025
FRANȚA / PRO D2 / ETAPA A 17-A: FRANȚA / PRO D2: Meciul echipelor lui Romeo Gontineac și Gheorghe Gajion a fost amânat!
În timp ce în România avem parte de o vreme primăvăratică, în alte părții ale Europei iarna își face de cap. În Franța, de pildă, meciul dintre Aurillac,...
22 Ian. 2025
REC 2025 / ROMÂNIA: David Gerard a anunțat lotul pentru meciul cu Germania, 9 din cei 36 de Stejari vin din Franța
Pauza de iarnă se apropie de sfârșit pentru echipa de rugby seniori a României. Pentru Stejari anul competițional 2025 va debuta sâmbătă, 31 ianuarie, la ora 18.00, când...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
