ROMANIA / FR RUGBY: FR Rugby e condusa de oameni cu o mentalitate comunista

     NOTA REDACTIEI: Fundasul echipei nationale la Cupa Mondiala din 1999 a simtit nevoia sa explice de ce a refuzat convocarea la echipa nationala pentru turneul pe care aceasta il va efectua in Anglia, in luna noiembrie
E greu si dureros sa refuzi a fi prezent pe Twickenham


     Urmaresc cu deosebit interes, prin intermediul unicului site romanesc de rugby, ce se intampla in rugbyul romanesc, una dintre prezentele firave, din ce in ce mai neinsemnate in rugbyul mondial.
     Nu pot sa imi stapanesc indignarea si, o data cu decizia de a refuza participarea cu echipa nationala la turneul din Anglia, din luna noiembrie, doresc sa imi exprim punctul de vedere asupra ceea ce atat de frumos suna "Federatia Romana de Rugby si echipa Romaniei". Sunt convins ca aceia care vor citi randurile urmatoare vor intelege cat de greu si de dureros trebuie sa-i fie unui jucator de rugby sa ajunga a-si refuza prezenta in Templul rugbyului - stadionul Twickenham.

Ascensiunea echipei nationale era posibila


     Nu iti trebuie prea mult simt analitic sa observi ce s-a intamplat in rugbyul romanesc de la ultima Cupa Mondiala pana in prezent. Cupa Mondiala din 1999 ar fi putut sa reprezinte inceputul renasterii rugyului romanesc. Am avut toate ingredientele necesare unei ascensiuni la nivel de echipa nationala:
     - un grup de jucatori tineri si valorosi, care incepusera sa fie prieteni si sa constituie intr-adevar o noua generatie;
     - un antrenor recunoscut pe plan international - John Phillips -, care promova rugbyul modern, la un standard international;
     - un preparator fizic si, totodata, un promotor al educatiei, respectului si conduitei necesare unui jucator profesionist, sensei Florentin Marinescu;
     Un singur lucru a lipsit pentru ca aceasta ascensiune sa se realizeze – un conducator, un presedinte al FRR cu aceleasi aspiratii, capabil sa reziste presiunilor din partea acelora care nu se simteau confortabil in acel nou program.

Notiunea de respect si loialitate si-a pierdut complet intelesul


     Si iata cum in numai doi ani, in FRR totul a revenit "la normal". Aceeasi veche si lipsita de succes structura in care notiunea de respect si loialitate si-a pierdut complet intelesul. Toti acei sustinatori ai acestor principii au fost inlaturati sau au plecat profund dezamagiti, incepand cu membrii ai conducerii, continuand cu antrenori si terminand cu jucatorii.
     In momentul de fata, FRR este condusa de oameni carora, cu tot respectul cuvenit, trebuie sa le reamintesc ca au primit o educatie comunista timp de aproape 50 de ani. De aici, toata inadaptabilitatea conducerii FRR. Sunt oameni care au o anumita conceptie despre "a conduce". Sunt oameni care nu accepta alte opinii. Sunt oameni care se incrunta cand sunt contrazisi. Sunt oameni care nu tolereaza jucatorii cu personalitate. Dar ceea ce este si mai grav, ei conduc rugbyul romanesc si tot ei isi gasesc argumente pentru nereusitele interminabile. Sunt acel tip de oameni care s-ar multumi cu posturile lor de conducere chiar si in cazul in care nu ne-am califica la viitoarea Cupa Mondiala. Sunt convins ca si in cazul unui asemenea nedorit esec ei ar gasi argumente si ar "conduce" in continuare asa cum foarte bine stiu sa o faca.

Este o harababura controlata!


     E de-a dreptul revoltator cum acesti conducatori distrug orice traditie si cum NU respecta pe nimeni, fosti sau actuali jucatori. Pur si simplu nu tin cont de nimeni. Nu se stie cine s-a retras din echipa nationala, cine a debutat, e asa, o harababura controlata. Este acea atmosfera care inhiba dezvoltarea personalitatii jucatorului, este inca acea atmosfera in care jucatorul este un executant.
     Numai ca domnilor, nu mai traim in acele timpuri, totul se misca uluitor de repede si daca nu ne adaptam noilor conditii o sa ne plangem de mila. O sa fie cam tirziu!
     Un lucru extrem de pozitiv, pe care reprezentantii FRR nu stiu sa il exploateze, este faptul ca International Rugby Board (IRB), prin noua sa politica de dezvoltare a rugbyului la nivel mondial, intentioneaza sa ajute rugbyul romanesc. Numai ca, asa cum este structurata societatea occidentala, ei iti dau daca cersesti, dar iti dau atita cat sa nu mori. In loc sa se mearga la reprezentantii IRB cu mana intinsa si sa se ceara "cash", dupa ce s-a refuzat plata unui antrenor strain, cei de la FRR, sau poate altii in locul lor, ar putea prezenta un program de dezvoltare al rugbyului romanesc la nivel de copii si juniori. Daca am alatura si niste rezultate decente ale echipei nationale - de care, sa fim sinceri, suntem in stare cu o conducere corespunzatoare – vezi Cupa Mondiala 1999 - am putea sa ne prezentam demn si mult mai pozitiv, cerand ajutor pentru realizarea unor programe serioase de redresare.
     Ceea ce exprim eu, aici, nu este utopie. Este vorba numai despre organizare si management. Pentru aceasta e nevoie de o structura la nivel managerial, care sa includa oameni tineri, entuziasti, cu energie, vorbitori de limbi straine si cu o solida educatie. E nevoie de o structura si la nivelul jucatorilor, prin care ei sa se poata exprima si, mai mult decat atat, e nevoie sa se tina cont de parerea lor.

Colegilor mei le doresc succes in Anglia


     De aceea am refuzat convocarea la echipa nationala, si nu pentru ca FRR nu a vrut sa imi plateasca cele doua saptamani de concediu fara plata pe care l-as fi luat de la compania la care lucrez. Am refuzat pentru ca nu mai am energie si timp de irosit intr-o conjunctura care nu este constructiva. Am refuzat deoarece, pentru mine, in momentul de fata, este mult mai important sa imi exprim deschis opinia, punctul de vedere, decat sa adaug un tricou alb colectiei de tricouri de rugby.
     Ma surprinde lipsa de atitudine a unor personalitati ale rugbyului romanesc care sunt convins ca impartasesc aceleasi ganduri, dar care stau si asista de departe, fara a-si face publica opinia. Este un gest absolut normal, intr-o societate normala, fie ca esti fost sau actual jucator.
     Sper ca am reusit sa ma fac inteles corect. Le doresc prietenilor si colegilor de echipa un turneu placut in Anglia si rezultate cat mai bune.