ROMANIA / ECHIPE NATIONALE / SENIORI: Dupa cadere…

     Corespondenta din Toronto (Canada):
     0-134! Un rezultat care, pentru o clipa, a inghetat cuvintele si gandurile oricarui suporter al rugbyului romanesc.
    
     Echipa nationala a Romaniei are nefericitul privilegiu de a imparti cu echipa Angliei un nou record mondial: cea mai mare diferenta de scor inregistrata in istoria rugbyului international. Olanda ( 0-110 cu Anglia) si Japonia (17-145 cu All Blacks) au fost sterse din Cartea Recordurilor, Romania luandu-le locul.
    
     0-134! Un scor care a facut inconjurul planetei ovale in citeva secunde, ajungand si pana aici, in Canada, in patria lui Gretzky... Ian Kennedy, ofiterul de presa al Federatiei Canadiene de Rugby este nedumerit... Are inca in fata ochilor siluetele de gladiatori ale lui Pintea si Marin Ionescu sarjand printre „fortificatiile” galezilor, in meciul de la Cardiff din 1979...
    
     0-134! La un asemenea rezultat nu se mai poate vorbi de greseli tehnice sau tactice, de selectie sau conditie fizica. Aceasta nu este doar o infrangere, este un colaps. Colapsul unui sistem; un sistem organizatoric, financiar, managerial.
    
     0-134! Un scor care confirma faptul ca, din pacate, rugbyul romanesc, aflat in cadere libera, a ajuns in subsolul rugbyului mondial. De acolo nu poate cadea mai jos.
    
     0-134! Un scor care are darul de a dezveli cutele memoriei rugbystice lasand sa se rasfire amintiri atarnate in nostalgia unor vremuri trecute... Drop-ul lui Bucos de la peste 40 de metri, in meciul cu Franta lui Astre si Bastiat, in 1976, care a declansat incredibila sarabanda a celor trei eseuri marcate de Paraschiv, Murariu si Alexandru, intorcand rezultatul de la 0-12 la 15-12... Plutirea si plonjonul lui Marin Ionescu in butul galez, in memorabilul meci din 1979, de la Cardiff... Sprintul uluitor al lui Bors de-a lungul tusei stadionului din Giulesti, in splendida victorie cu 15-0 asupra Frantei lui Rives si Blanco... "Plecarea” pe linga gramada a lui Paraschiv terminata in eseu, la Dublin, in meciul incheiat la egalitate, 13-13, cu Irlanda condusa de Fergus Slattery... Formidabilul efort al gramezii care a impins, de trei ori la rand, in butul propriu faimoasa inaintare a Noii Zeelande condusa de celebrii Murray Mexted si Andy Dalton, intr-o dupa amiaza de toamna a anului 1981, pe stadionul „23 August”, atunci cand doar indecizia arbitrului scotian Allan Hosie a facut ca ai nostri sa nu marcheze primul eseu din istoria rugbyului romanesc impotriva selectionatei All Blacks... Precizia lui Ignat in meciul de la Auch care a adus Romaniei, in 1990, prima victorie impotriva Frantei in deplasare...
    
     Nu putem trai insa din amintiri. Trebuie sa revenim in prezent si sa privim realitatea exprimata de acest rezultat „subtire ca o lama taioasa” cum ar spune Nichita Stanescu, si cumplit de clar: 0-134! Adica 0 puncte marcate, 134 de puncte incasate!
    
     0-134! Un scor care arata cat de important este ca rugbyul romanesc sa-si gaseasca oamenii potriviti, cu forta morala si caracter, capabili sa ridice fundatiile solide ale unui nou inceput.
     Sunt convins ca acesti oameni exista.

NOTA REDACTIEI


     Eugen CIONGA de profesie inginer, iar rugbyul reprezinta pentru domnia sa o veche pasiune. Cum inainte de 1989 "era foarte greu sa patrunzi in presa sportiva", a inceput sa publice in 1990. A colaborat, cu regularitate, la "Sportul romanesc" si la "Cotidianul". Dupa cum ne-a marturisit, a avut satisfactia sa sustina in paginile ziarului "Cotidianului", care i-a oferit un spatiu de tiparire generos, o rubrica care acoperea atat rugbyul romanesc, cat si cel international. De asemenea, pana in 1993, anul plecarii sale in Canada, a fost corespondentul in Romania al saptamanalului francez "Midi Olympique". A continuat colaborarea cu "Cotidianul" pana in 1995, iar cu "Midi Olympique" colaboreaza si acum, cu stiri si articole despre rugbyul canadian si american.