Acest site foloseste cookie-uri. Apasati butonul alaturat pentru o navigare cat mai usoara.
Daca folositi acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.
X Acest site foloseste Cookies.
Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Detalii aici
Ultimele noutati si stiri din rugby, atat din Romania, cat si din strainatate. Pe langa articolele zilnice, gasesti pe rugby.ro un program al meciurilor care se disputa la noi, dar si in tarile cu rugby avansat (Franta, Marea Britanie, Italia, Africa de Sud, Australia, Noua Zeelanda), precum si al partidelor care sunt transmise la TV.
Youtube Facebook RSS Rugby.ro Email

ROMÂNIA / DISPARIȚIE: Povești cu Alexandru Penciu - Primă de victorie, un porc de Crăciun

ROMÂNIA / DISPARIȚIE: Povești cu Alexandru Penciu - Primă de victorie, un porc de Crăciun
Tags: alexandru penciu
Rugbyul românesc este în doliu. ALEXANDRU PENCIU a plecat dintre noi, definitiv, la 91 de ani... Rămân în urma sa o mulțime de performanțe greu de egalat, precum și numeroase povești. A fost considerat cel mai valoros fundaș român al tuturor timpurilor, fiind inclus în Echipa Secolului XX de revista lunară „Rugby Magazin", în 2000. A fost supranumit „Alexandru cel Mare” de câtre galezi, în timpul turneelor selecționatei Bucureștilor în Regatul Unit, în anii 50. Stabilit de ani buni în Italia, Penciu a fost inclus și în „XV”-le de aur al rugby-ului nostru în anul când acesta și-a sărbătorit Centenarul. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Condoleanțe familiei. (Text și foto: Marian Valentin Burlacu)

În anii 50, când selecționata de rugby a Bucureștiului a efectuat două turnee glorioase în Marea Britanie, lumea l-a descoperit pe Alexandru Penciu. La puțin timp după Al Doilea Război Mondial, peste Europa a căzut „Cortina de Fier”. Iar România a devenit parte a „Lagărului comunist”. În acel context dificil, rugby-ul a supraviețuit cu greu, fiind socotit un sport capitalist... Tocmai de aceea turneele pe care le-a efectuat selecționata Bucureștiului în Marea Britanie țin mai degrabă de un miracol. Iar rugbyștii români au impresionat atunci obținând rezultate deosebite în compania unor formații de top: 19-3 cu Swansea, 3-6 cu Cardiff (ambele din Țara Galilor) și 9-9 cu Harlequins (Anglia), în 1955, 6-6 cu Leicester Tigers, 10-6 cu RFC Gloucester și 6-6 cu Bristol United (toate din Anglia), în 1956.

Pe lângă aceste rezultate, britanicii au apreciat și jocul selecționatei noastre. Unul elegant, cu o înaintare puternică și treisferturi rapide și abile. Și, desigur, i-au remarcat pe jucătorii noștri, propunându-le chiar să rămână în Marea Britanie. „Noi am crezut că vor să mai jucăm niște meciuri acolo, însă ei voiau să cerem azil politic”, și-a amintit mai apoi Titi Cocor.


Printre eroii acelor turnee s-a numărat și Alexandru Penciu, cel care, la finalul meciului cu Cardiff, disputat pe miticul stadion „Arms Park”, a fost aplaudat de câteva zeci de mii de spectatori. Jocul românului i-a impresionat atât de tare pe galezi încât ziariștii de acolo l-au poreclit „Alexandru cel Mare” (Alexander the Great). „Rugbystul care a produs cea mai puternică impresie a fost fundașul român Penciu, care a fost idolul tribunelor. În afara puternicei lovituri de picior, el posedă tehnica lui Bob Scott, fundașul selecționatei All Blacks”, a scris atunci RT Gabe în „Western Mail & South Wales News”. Iar comparația cu celebrul fundaș neozeelandez a revenit obsesiv mai apoi, fiind preluată și de alți gazetari de limbă engleză.


Doar 23 de ani, neîmpliniți, avea Alexandru Penciu în momentul în care a fost remarcat de pretențioșii jurnaliști din Marea Britanie. Iar în anii următori avea să impresioneze din nou, îndeosebi în meciurile-test. Și cum românii au decis, unilateral, să anuleze al treilea turneu al selecționatei Bucureștiului în Insulele Britanice, ceea ce a dus la sistarea legăturilor timp de mai bine de două decenii, în prim-plan au fost partidele contra Franței. La care Penciu s-a evidențiat de fiecare dată.

A fost mai întâi senzaționala victorie (11-5) din 1960, de la București. Prima din confruntările noastre cu „cocoșii”. Și în care „Alexandru cel Mare” a înscris opt puncte din două dropgoluri și transformarea eseului marcat de Barbu. Acea premieră românească avea să fie prezentată astfel de trimisul special al ziarului „l'Equipe” „Înfrângerea de la București n-a putut fi evitată. Românii i-au neutralizat pe francezi și chiar i-au întrecut în unele momente, datorită unei diferențe de tehnică, de condiție fizică și de voință de a câștiga. De câțiva ani, românii au progresat mult. (…) 45.000 de bucureșteni au invadat terenul stadionului 23 August, la ora 19.30, ieri, duminică, pentru a saluta prima victorie a României asupra Franței, învingătoare doi ani consecutiv în Turneul celor 5 Națiuni! Penciu a fost purtat în triumf, în timp ce 15 francezi se îndreptau cu capul plecat spre vestiare. Era un moment penibil pentru ei, cu cât victoria românilor nu suferea nicio discuție. Da, a fost o dată istorică pentru rugbyul românesc!”.

Au urmat alte trei meciuri-test în care România a obținut rezultate pozitive contra Franței: 5-5 la Bayonne, în 1961, 3-0 la Bucuresti, în 1962, și 6-6 la Toulouse, în 1963. Iar de fiecare dată Penciu a adus puncte echipei noastre. În primul dintre ele, în care a transformat încercarea lui Viorel Morariu, a mai avut o reușită tehnică despre care s-a scris și s-a vorbit mult: a prins o margine (balon trimis cu piciorul în afara terenului) de aproape 70 de metri!

Un alt procedeu tehnic pe care Alexandru Penciu l-a stăpânit foarte bine a fost dropgolul. Sau, într-o traducere românească evitată în ultimii ani, ”lovitura de picior căzută”... Exersată la antrenamente, aceasta a fost una dintre armele cu care Penciu și-a îngenunchiat deseori adversarii. A reușit să înscris din dropgol în 1963, la Toulouse, în acel 6-6 al României cu Franța. A făcut-o și în meciurile de campionat. De pildă, într-un meci pentru Steaua, în campionat, cu Grivița Roșie din anii 60, când a înscris de la 55 de metri, pe ploaie și ajutându-se de vântul care bătea din lateral.

Mai apoi, execuțiile sale i-au inspirat și pe alți rugbyști români, îndeosebi pe aceia care i-au urmat pe postul de fundaș fie la Steaua, echipa sa de club, fie la naționala noastră. Îl putem aminti, de pildă, pe Virgil Popișteanu ca pe un ultim executant al dropgolului.

A folosit intercalarea fundașului în atacul pe treisferturi


La începuturile sale, rugby-ul „împărțea” o echipă în două: înaintași și treisferturi. Primii își disputau balonul în momentele fixe (grămezi ordonate și repuneri din margine), iar ceilalți îl preluau și inițiau atacuri în mare viteză sub privirile înaintașilor. Tocmai de aceea, spre deosebire de fotbal, în rugby jucătorii de treisferturi erau numiți și atacanți (așadar, în rugby înaintașii nu sunt atacanți ca la fotbal). În acel joc, la începuturi, fundașul avea rolul de a asigura spatele echipei sale ca un ultim apărător. Ei bine, se spune că Alexandru Penciu a fost, dacă nu primul, atunci printre primii fundași din lume care s-au intercalat în atacul pe treisferturi. Și tocmai de aceea el i-a impresionat atât pe britanici, cât și pe francezi.
 

S-a supărat fiindcă n-a primit indemnizația de campion


Component al echipei României între 1955 și 1967, Alexandru Penciu a disputat aproape 40 de meciuri pentru aceasta. Într-o perioadă în care se disputau puține partide anual. Cu el pe teren, România a stabilit și un record mondial de meciuri la rând fără înfrângere: 25, între 1959 și 1964. Printre ele au fost și cele patru partide test cu Franța. Cu toate acestea, Peniu și colegii săi de atunci printre care s-au aflat Viorel Morariu sau Radu Demian n-au primit indemnizație de merit din partea MTS... Fiindcă în acei ani FIRA n-a considerat competiția pe care o organiza drept Campionat European. Avea să o facă mai apoi, în anii 70 și 80.
 

A fost 1uitat” câțiva ani pentru că s-a stabilit în Italia


Alexandru Penciu a fost unul dintre sportivii români care au primit permisiunea de a evolua în Europa de Vest, în anii 60. Adică în perioada în care România s-a opus intervenției URSS în Cehoslovacia. Fundașul naționalei de rugby și al Stelei a activat pentru Rovigo, în campionatul Italiei, între 1969 și 1973. S-a reîntors acolo un an mai apoi, când i s-a organizat un meci de retragere. Și a decis să rămână. Ceea ce a condus mai apoi la scoaterea numelui său din orice referire scrisă (în presă) la rugby-ul românesc... Abia după evenimentele din decembrie 1989 s-a putut vorbi din nou, la noi, despre Alexandru Penciu și reușitele sale sportive.
 

Un porc a fost... prima de victorie într-un meci cu Franța!


În 11 noiembrie 1962, la București, pe stadionul ”23 august”, echipa de rugby a României izbutea să câștige pentru a doua oară în fața Franței. Nu cu mult timp înaintea acelui test cu Franta, Alexandru Penciu s-a accidentat. A suferit o entorsă la genunchi și, pentru o mai rapidă recuperare a lui, i-a fost băgat piciorul în ghips. Tocmai de aceea, fundașul nostru a sosit la cantonament cu o zi înainte de meci. Asta nu l-a împiedicat să înscrie singurele puncte ale întâlnirii, după pauză, dintr-o lovitură de pedeapsă de la circa 45 de metri. După meci, unul dintre colegii de echipă națională i-a strigat lui: "Sandule, mulțumim! Ne-ai băgat porcu-n coteț!". Se întâmpla cu o lună înainte de Crăciun. Iar rugbyștilor noștri li s-a promis un porc primă în cazul unei victorii cu Franța!

Cine a fost Alexandru Penciu

- s-a născut în 1 noiembrie 1932, în București
- a copilărit în cartierul Obor, motiv pentru care a fost atras inițial de fotbal
- ca jucător de rugby a evoluat pe linia de treisferturi, fie ca fundaș, fie ca aripă sau centru
- a fost poreclit de galezi „Alexandru cel Mare”
- a disputat 34 de meciuri pentru echipa României, între 1955 și 1967
A reușit să înscrie 37 de puncte pentru națională și a contribuit la prima victorie în fața Franței, din 5 iunie 1960, de la București (11-5), când a reușit o transformare și două drop-goluri. De altfel, a jucat de 8 ori împotriva echipei Franţei, reușind alături de colegii săi de generație să câștige de două ori (11-5 şi 3-0, la Bucureşti) și să termine de două ori la egalitate (6-6 şi 5-5, la Toulouse şi Bayonne). În această perioadă, echipa de rugby a României a izbutit o serie de 25 de meciuri fără înfrângere, ceea ce reprezintă și astăzi un record mondial neegalat în rugby. 
- cea mai mare parte a carierei și-a petrecut-o la CCA (Steaua) București, între 1952 și 1969. A câștigat cinci titluri de campion național (1953, 1954, 1961, 1963 și 1964) și nouă Cupe ale României. De asemenea, a mai evoluat la evoluând la Petrolul București (1946/1947) și PTT București (1948-1951).
- A lucrat cu antrenori renumți precum Traian Picu, Francisc Covaci, Alexandru Argeşiu, Petre Cosmănescu şi Nicolae Gheondea.
- În 1969, pe când avea 37 de ani, s-a transferat în Italia, la Rovigo, unde s-a ilustrat ca principal marcator al campionatului în 1971 (104 puncte) și 1972 (124 puncte).
- Din 1968, a activat ca antrenor la Centrul de Copii și Juniori al Clubului Steaua. În 1969, s-a stabilit în Italia, unde şi-a continuat activitatea ca jucător-antrenor. Ca antrenor a pregătit pe Rovigo (Italia / 1971-1973), RC Montreal (Canada / 1974-1978), Oyonnax (Franța / 1978-1980) și Mantova. Stabilit la Belluno, s-a dedicat formării de jucători de rugby, lucrând cu copiii și juniorii.
- Valoarea sa a fost recunoscută pe plan internaţional. Un tricou al său de joc cu nr. 15 a fost expus în holul stadionului Arms Park (Cardiff), iar la Johannesburg (Africa de Sud), la clubul Wanderers, portretul său a fost postat la Hall of Fame.
- în 1962 a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului. În decursul timpului i-au fost conferite diverse medalii si diplome printre acestea fiind „Ordinul Muncii” clasa III-a si „Steaua Republicii”.

Comentarii 1 comentariu

CCristi Bodescu 12 Aug. 2023 21:16:25
Am avut privilegiul sa fiu printre primii copii, alături de fratii Căinaru, Dumitru Iancu, Suciu Eduard, Ion Constantin, Nedelcu Ionel și alții, cu care a început cariera de antrenor la Steaua. Un om, un pedagog si un antrenor extraordinar!
Sa te odihnesti in pace Nea Sandu…

Articole similare

ROMÂNIA / ECHIPA NAȚIONALĂ DE SENIORI: Revin în lot Hinckley Vaovasa, Dragoș Ser, Jason Tomane și Andrei Mahu
24 Feb. 2024

ROMÂNIA / ECHIPA NAȚIONALĂ DE SENIORI: Revin în lot Hinckley Vaovasa, Dragoș Ser, Jason Tomane și Andrei Mahu

Stejarii încep pregătirea meciului cu Georgia. După o pauză de o săptămână, lotul național de rugby seniori se va reuni, mâine (duminică, 25 februarie), la Complexul Olimpic...
LNR 2024 / CLUBURI: CS Rapid București l-a transferat pe internaționalul Tangimana Fonovai
23 Feb. 2024

LNR 2024 / CLUBURI: CS Rapid București l-a transferat pe internaționalul Tangimana Fonovai

Exodul rugbyștilor de la Steaua nu s-a încheiat... Ultimul dintre cei care au decis să părăsească gruparea roș-albastră este Tangimana Fonovai (34 de ani). Jucătorul de origine tongană...
ROMÂNIA / ECHIPA NAȚIONALĂ DE SENIORI / BILANȚ:  Eșecul cu Portugalia a fost cel de-al 10-lea, acasă, în Campionatul European, și cel mai usturător
22 Feb. 2024

ROMÂNIA / ECHIPA NAȚIONALĂ DE SENIORI / BILANȚ: Eșecul cu Portugalia a fost cel de-al 10-lea, acasă, în Campionatul European, și cel mai usturător

În istoria sa centenară, echipa de rugby seniori a României a pierdut în fața unui număr mic de adversari pe teren propriu. Pe această listă se află Franța, Noua Zeelandă,...
REC 2024 / PALMARES: Este pentru prima dată în istorie când Portugalia câștigă două meciuri la rând cu România
18 Feb. 2024

REC 2024 / PALMARES: Este pentru prima dată în istorie când Portugalia câștigă două meciuri la rând cu România

Remarcată la Cupa Mondială din toamna trecută, când a remizat cu Georgia și a câștigat cu Fiji, echipa de rugby seniori a Portugalia a lăsat o impresie foarte bună și la...
Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.

Lasa un comentariu



Atentie! Pentru a activa formularul, trebuie sa raspundeti corect la intrebare!


[*] Toate campurile sunt obligatorii.
[**] Codul HTML nu este permis.
Sondaj

Va castiga Romania Grupa B din REC 2024?

Da, pentru ca invinge sau face egal cu Portugalia
Nu, fiindca va pierde acasa cu Portugalia