ROMÂNIA / ANIVERSARE: În urmă cu 110 ani, în București s-au disputat primele meciuri de rugby din țara noastră
De Marian Burlacu, 20 Oct. 2023
Fondate la începutul secolului XX, în capitala României, echipele de rugby Tennis Club Român și Sporting Club au disputat primele partide în toamna lui 1913. Ziarele vremii au consemnat informații despre acele dispute ale pionierilor sportului cu balonul oval de la noi. Și cum era vorba despre un sport nou, iar informațiile circulau greu la acea vreme, există mai multe variante în privința datei de disputare a celui dintâi meci: 8, 20 și 28 septembrie... „Dimineața” pomenește de 6 octombrie (după calendarul iulian, care încă era folosit în țara noastră), adică de 19 octombrie în stil nou (calendarul gregorian). În privința locului de disputare a meciurilor, presa a indicat terenul echipei de fotbal Bukarester FC, care se afla în vecinătatea Arcului de Triumf (Bolta Rece).
Despre cele dintâi meciuri de rugby disputate în țara noastră nu se știu foarte multe amănunte. Prin anii 80, antrenorul emerit Dumitru Manoileanu a scris în revista „Cultură Fizică și Sport” un articol pe această temă în care preciza: „Şi se zice că primul lor teren de joc ar fi fost locul viran, rămas liber printre noile construcţii ale Capitalei de atunci, situat, se pare, în spatele statuii lui Mihai Viteazul, peste drum de Universitate. Acolo, poate, s-au întrunit pentru primele lor antrenamente tinerii aceia entuziaşti şi plini de speranţe, pătrunşi de ideea modernizării ţării, la care nădăjduiau să contribuie şi ei în felul lor, acolo s-au dezbrăcat intimidaţi de privirile scandalizate ale trecătorilor, acolo s-au echipat de joc şi tot acolo vor fi făcut primele lor pase cu balonul oval sau vor fi încercat cele dintâi transformări, punând în primejdie ferestrele edificiilor publice și ale caselor boierești de prin împrejurimi. Dar oriunde, pe orice teren viran s-ar fi petrecut acest act romantic, adevărul istoric trebuie consemnat: rugbyul românesc s-a născut în Bucureşti. Şi acolo a rămas, din păcate, cu toate eforturile şi sacrificiile acestor pionieri, încă treizeci de ani”.
Într-un raport al Federațiunii Societăților Sportive din România (FSSR) a fost consemnată apariția jocului de rugby în țara noastră. Ea este înregistrată oficial în anul 1913: „(...) Paralel însă cu acțiunea vechilor socceri (fotbaliști, n.a.) începuse să se facă oarecare rumoare și pentru alcătuirea unor echipe de rugby. Propaganda pentru jocul cu balonul oval o ducea acum, pe lângă pleiada colegienilor de la Tennis Club Român, și un cenaclu nou, format în jurul lui D. Tănăsescu, și el fost căpitan de echipă în Franța, având ca protagoniști entuziaști și activi pe frații Hussar. Cu puteri unite, aceste două grupuri reușiră să formeze echipele regulamentare și în primele zile ale lunii septembrie a avut loc primul joc de rugby din România între Tenis Club Român și Sporting Club. Începură jocurile de antrenament și de familiarizare cu tactica acestui joc colectiv, iar în cursul lunii următoare numărul membrilor celor două grupuri începu să sporască, partidele să ia caracterul unor adevărate match-uri, ba chiar jocul lor - acum oarecum experimentat - să releveze printre noii adepți individualități ce aveau să dobândească în curînd reputația de rugbyști de clasă...”
În octombrie 1913, în București s-au disputat primele meciuri de rugby consemnate de presa vremii: Sporting Club - Tenis Club Român 0-6, respectiv 3-3. În ceea ce privește data disputării primului meci de rugby din țara noastră s-au vehiculat tot felul de variante: 8, 20 și / sau 28 septembrie. Trebuie spus, însă, că dacă TCR avea echipă de rugby din 10/23 aprilie 1913, Sporting Club a avut ședința de constituire în 16 septembrie, când a fost ales și un comitet de conducere format din D. Tănăsescu (președinte) și D. Făgărășanu (secretar-casier). Apoi, echipa s-a afiliat la FSSR.
Ziarul „Dimineața” a relatat despre ceea ce considera a fi „primul meci de rugby din țara noastră” în ediția sa din 7 octombrie 1913. „Ieri, duminică (n.a. - 6 octombrie), la orele 10 a. m. a avut loc primul match de footbal-rugby, între cluburile Tennis Club Român și Sporting Club Român. Potrivit așteptărilor, matchul a fost cât se poate de interesant și la niciun moment jocul nu a lâncezit. Ambele echipe sunt de felicitat și în special jucătorii tineri care au arătat foarte multe aptitudini pentru acest sport. De altfel, rugbyul este mult mai potrivit cu caracterul plin de voiciune al românului decât footbal association (n.a. – denumirea de atunci a fotbalului), la care flegm-ul englezesc este o condițiune esențială. Rezultatul matchului, care a fost 6 la 0. Tennis Clubul Român a reușit să treacă linia de fund câte odată. Aceasta nu micșorează câtuși de puțin valoarea tinerelor elemente ale Sporting Clubului Român, care vor ajunge în majoritate jucători de valoare. Urăm succes și viață lungă rugbyului în România.”
În privința datei de disputare a primului meci trebuie ținut cont și de faptul că în 1913 în țara noastră era folosit calendarul iulian. Astfel că făcând trecerea la cel gregorian, care este în vigoare și acum, data de 6 octombrie pomenită de ziarul „Dimineața” corespunde cu 19 octombrie. Așadar, primul meci de rugby din România s-ar fi jucat acum 110 ani și o zi.
În avancronica disputei care a avut loc pe terenul lui „Bukarester Footbal Club“, la „Bolta Rece”, în apropiere de Arcul de Triumf. Același cotidian a prezentat și formațiile celor două grupări. Iată-le în formula grafică de atunci (am lăsat în mod voit posturile și compartimentele):
Tennis Club Român
Fundaș: Racoviță. Treisferturi: Cezianu, Barbu Iconomu, Ion Iconomu, George Iconomu. Mijlocași: B. Popovici și Mircea Iconomu (cpt.). Înaintași: Alimănișteanu, N. Krupenschi, Rășcanu, Grigore Caracostea, Catargi, Radu Christodulo, Nicoloff, George Crețeanu
Sporting Club Român
Fundaș: Cordescu. Treisferturi: C. Săvulescu, B. Mazak, Al. Hussar, sublt. T. Davila. Mijlocași: Starcovici, J. Hussar. Înaintași: Alexandru Vraca, Papamihailopol, Georgescu, Moțoiu, Cocârlan, Făgărășanu, Șt. Dragu, Al. Săvulescu.
În rezervă s-au aflat D. Vasilescu, Stroescu, Cominovici, Zusman. Iar arbitru a fost D. Tănăsescu.
Referindu-se la primele partide de rugby, cotidianul „Universul” a făcut și o descriere a sportului cu balonul oval care merită a fi evidențiată: „La acest sport e nevoie mai mult ca oriunde de forță. Se poate zice că e o luptă piept la piept. Cel care are balonul în mână poate fi trântit jos până ce lasă mingea. Cu toate acestea, rugbyul nu este atât de brutal pe cât se credea. Observându-se anumite reguli se poate înlătura cu totul brutalitatea.”
Aceeași publicație s-a referit și la componenții echipelor care au disputat primul meci de rugby din țara noastră: „În echipa Tennis Club Roman există un joc disciplinar, susținut mult de frații Iconomu. Dnii Catargi, Rașcanu și Nicoloff sunt niște avanti (n.a. – înaintași) solizi și inițiați în ale jocului. Și aici și la cealaltă echipă cei de la treisferturi sunt slabi. La Sporting Club Român remarc jocul frumos și îndrăzneț al domnilor Al. și I. Hussar, Virgiliu Ștefănescu, Vraca, frații Săvulescu etc., D. Dorel Davila va fi bun la treisferturi. În general, jucătorii de la noi promit mult.”
În 30 martie 1914, Tennis Club Român a devenit prima campioană la rugby din istoria țării noastre la categoria I. TCR s-a impus cu 6-3 în disputa cu Sporting Club București după ce câștigase cu 8-0 meciul tur (au marcat: Trifu 1 eseu, Mircea Iconomu 1 eseu și Drotz 1 transformare). Punctele din a doua manșă a finalei au fost înscrise de Polizu 1e, M. Iconomu 1 penalitate, respectiv Schmetau 1 eseu. Cu mențiunea că la acea vreme eseul valora 3 puncte.
Despre cele dintâi meciuri de rugby disputate în țara noastră nu se știu foarte multe amănunte. Prin anii 80, antrenorul emerit Dumitru Manoileanu a scris în revista „Cultură Fizică și Sport” un articol pe această temă în care preciza: „Şi se zice că primul lor teren de joc ar fi fost locul viran, rămas liber printre noile construcţii ale Capitalei de atunci, situat, se pare, în spatele statuii lui Mihai Viteazul, peste drum de Universitate. Acolo, poate, s-au întrunit pentru primele lor antrenamente tinerii aceia entuziaşti şi plini de speranţe, pătrunşi de ideea modernizării ţării, la care nădăjduiau să contribuie şi ei în felul lor, acolo s-au dezbrăcat intimidaţi de privirile scandalizate ale trecătorilor, acolo s-au echipat de joc şi tot acolo vor fi făcut primele lor pase cu balonul oval sau vor fi încercat cele dintâi transformări, punând în primejdie ferestrele edificiilor publice și ale caselor boierești de prin împrejurimi. Dar oriunde, pe orice teren viran s-ar fi petrecut acest act romantic, adevărul istoric trebuie consemnat: rugbyul românesc s-a născut în Bucureşti. Şi acolo a rămas, din păcate, cu toate eforturile şi sacrificiile acestor pionieri, încă treizeci de ani”.
Într-un raport al Federațiunii Societăților Sportive din România (FSSR) a fost consemnată apariția jocului de rugby în țara noastră. Ea este înregistrată oficial în anul 1913: „(...) Paralel însă cu acțiunea vechilor socceri (fotbaliști, n.a.) începuse să se facă oarecare rumoare și pentru alcătuirea unor echipe de rugby. Propaganda pentru jocul cu balonul oval o ducea acum, pe lângă pleiada colegienilor de la Tennis Club Român, și un cenaclu nou, format în jurul lui D. Tănăsescu, și el fost căpitan de echipă în Franța, având ca protagoniști entuziaști și activi pe frații Hussar. Cu puteri unite, aceste două grupuri reușiră să formeze echipele regulamentare și în primele zile ale lunii septembrie a avut loc primul joc de rugby din România între Tenis Club Român și Sporting Club. Începură jocurile de antrenament și de familiarizare cu tactica acestui joc colectiv, iar în cursul lunii următoare numărul membrilor celor două grupuri începu să sporască, partidele să ia caracterul unor adevărate match-uri, ba chiar jocul lor - acum oarecum experimentat - să releveze printre noii adepți individualități ce aveau să dobândească în curînd reputația de rugbyști de clasă...”
În octombrie 1913, în București s-au disputat primele meciuri de rugby consemnate de presa vremii: Sporting Club - Tenis Club Român 0-6, respectiv 3-3. În ceea ce privește data disputării primului meci de rugby din țara noastră s-au vehiculat tot felul de variante: 8, 20 și / sau 28 septembrie. Trebuie spus, însă, că dacă TCR avea echipă de rugby din 10/23 aprilie 1913, Sporting Club a avut ședința de constituire în 16 septembrie, când a fost ales și un comitet de conducere format din D. Tănăsescu (președinte) și D. Făgărășanu (secretar-casier). Apoi, echipa s-a afiliat la FSSR.
Ziarul „Dimineața” a relatat despre ceea ce considera a fi „primul meci de rugby din țara noastră” în ediția sa din 7 octombrie 1913. „Ieri, duminică (n.a. - 6 octombrie), la orele 10 a. m. a avut loc primul match de footbal-rugby, între cluburile Tennis Club Român și Sporting Club Român. Potrivit așteptărilor, matchul a fost cât se poate de interesant și la niciun moment jocul nu a lâncezit. Ambele echipe sunt de felicitat și în special jucătorii tineri care au arătat foarte multe aptitudini pentru acest sport. De altfel, rugbyul este mult mai potrivit cu caracterul plin de voiciune al românului decât footbal association (n.a. – denumirea de atunci a fotbalului), la care flegm-ul englezesc este o condițiune esențială. Rezultatul matchului, care a fost 6 la 0. Tennis Clubul Român a reușit să treacă linia de fund câte odată. Aceasta nu micșorează câtuși de puțin valoarea tinerelor elemente ale Sporting Clubului Român, care vor ajunge în majoritate jucători de valoare. Urăm succes și viață lungă rugbyului în România.”
În privința datei de disputare a primului meci trebuie ținut cont și de faptul că în 1913 în țara noastră era folosit calendarul iulian. Astfel că făcând trecerea la cel gregorian, care este în vigoare și acum, data de 6 octombrie pomenită de ziarul „Dimineața” corespunde cu 19 octombrie. Așadar, primul meci de rugby din România s-ar fi jucat acum 110 ani și o zi.
În avancronica disputei care a avut loc pe terenul lui „Bukarester Footbal Club“, la „Bolta Rece”, în apropiere de Arcul de Triumf. Același cotidian a prezentat și formațiile celor două grupări. Iată-le în formula grafică de atunci (am lăsat în mod voit posturile și compartimentele):
Tennis Club Român
Fundaș: Racoviță. Treisferturi: Cezianu, Barbu Iconomu, Ion Iconomu, George Iconomu. Mijlocași: B. Popovici și Mircea Iconomu (cpt.). Înaintași: Alimănișteanu, N. Krupenschi, Rășcanu, Grigore Caracostea, Catargi, Radu Christodulo, Nicoloff, George Crețeanu
Sporting Club Român
Fundaș: Cordescu. Treisferturi: C. Săvulescu, B. Mazak, Al. Hussar, sublt. T. Davila. Mijlocași: Starcovici, J. Hussar. Înaintași: Alexandru Vraca, Papamihailopol, Georgescu, Moțoiu, Cocârlan, Făgărășanu, Șt. Dragu, Al. Săvulescu.
În rezervă s-au aflat D. Vasilescu, Stroescu, Cominovici, Zusman. Iar arbitru a fost D. Tănăsescu.
Referindu-se la primele partide de rugby, cotidianul „Universul” a făcut și o descriere a sportului cu balonul oval care merită a fi evidențiată: „La acest sport e nevoie mai mult ca oriunde de forță. Se poate zice că e o luptă piept la piept. Cel care are balonul în mână poate fi trântit jos până ce lasă mingea. Cu toate acestea, rugbyul nu este atât de brutal pe cât se credea. Observându-se anumite reguli se poate înlătura cu totul brutalitatea.”
Aceeași publicație s-a referit și la componenții echipelor care au disputat primul meci de rugby din țara noastră: „În echipa Tennis Club Roman există un joc disciplinar, susținut mult de frații Iconomu. Dnii Catargi, Rașcanu și Nicoloff sunt niște avanti (n.a. – înaintași) solizi și inițiați în ale jocului. Și aici și la cealaltă echipă cei de la treisferturi sunt slabi. La Sporting Club Român remarc jocul frumos și îndrăzneț al domnilor Al. și I. Hussar, Virgiliu Ștefănescu, Vraca, frații Săvulescu etc., D. Dorel Davila va fi bun la treisferturi. În general, jucătorii de la noi promit mult.”
În 30 martie 1914, Tennis Club Român a devenit prima campioană la rugby din istoria țării noastre la categoria I. TCR s-a impus cu 6-3 în disputa cu Sporting Club București după ce câștigase cu 8-0 meciul tur (au marcat: Trifu 1 eseu, Mircea Iconomu 1 eseu și Drotz 1 transformare). Punctele din a doua manșă a finalei au fost înscrise de Polizu 1e, M. Iconomu 1 penalitate, respectiv Schmetau 1 eseu. Cu mențiunea că la acea vreme eseul valora 3 puncte.
Articole similare
08 Sep. 2024
THE RUGBY CHAMPIONSHIP 2024 / ARG - AUS 67-27: Australia a suferit o înfrângere record în meciurile cu Argentina
Aflată în criză de ceva timp, echipa de rugby a Australiei a suferit o înfrângere record în partidele cu Argentina. Disputat la Santa Fe, meciul din etapa cu numărul 4 a The...
07 Sep. 2024
RUGBY CHAMPIONSHIP 2024 / ETAPA A 4-A: Australia încearcă să confirme că victoria de săptămâna trecută n-a fost întâmplătoare
Victorioasă la mustață (20-19), săptămâna trecută, în fața Argentinei, echipa de rugby a Australiei va avea o misiune la fel de dificilă și astăzi (sâmbătă, 7 septembrie,...
07 Sep. 2024
RUGBY CHAMPIONSHIP 2024: Africa de Sud și Noua Zeelandă se înfruntă într-un nou meci epic
Ultimele două campioane mondiale la rugby se reîntâlnesc la o săptămână după victoria la limită (31-27) pe care Africa de Sud a înregistrat-o în fața Noii...
07 Sep. 2024
ROMÂNIA / LNR 2023: SCM USV Timișoara și CSM Știința Baia Mare se înfruntă pentru a 7-a oară în finală
Formații care domină de aproape două decenii rugbyul românesc, la nivel de seniori, echipele CSM Știința Baia Mare și SCM USV Timișoara își vor disputa titlul de campioană a...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
