Romania - Anglia, marele meci: a juca sau a nu juca...?

    
     In pofida accentului hamletian al titlului de mai sus, nu am avut si nici nu am intentia de a transforma aceasta intrebare in ceva mai mult decat ceea ce este. O simpla, foarte simpla intrebare: A juca sau a nu juca cu cea mai buna echipa in meciul cu Anglia?
    
    
    
    
    
    
    
     DISCUTII PE FORUM DESPRE MECIUL ROMANIA - ANGLIA, CLICK AICI
    
     Citind ziarele din tara, dar si ziarele neo-zeelandeze, am inteles ca alegerea echipei care va infrunta Anglia constituie un subiect care a starnit suficiente discutii pentru a fi abordat cu pasiune in presa scrisa si cea electronica.
    
     Intrebarea este simpla, dar aspectele asociate cu fiecare raspuns posibil pot fi complexe si, de aceea, merita sa fie analizate.
    
     In primul rand este vorba de mentalitate. De mentalitatea jucatorilor si a antrenorilor. Echipa noastra a sosit in Noua Zeelanda ca ultima calificata la acest turneu, inconjurata de framantari, neancredere si indoieli, privita fiind cu condescendenta si cu o politicoasa intelegere a situatiei dificile prin care trece rugby-ul romanesc.
    
     Atitudinea si mentalitatea dovedite in meciul cu Scotia au constituit nu doar pentru straini ci, mai ales, pentru suporterii romani, o surpriza foarte placuta. O atitudine si mentalitate care au condus, dupa pareare mea, la o superba stare de revolta. O atitudine care a fost prezenta, poate ca nu cu aceeasi intensitate si nu in masura in care ne-am fi dorit, si in meciul cu Argentina.
    
     Curaj, tenacitate, vointa si dorinta de a depasi propriile inhibari si limite.
    
     Aceasta mentalitate si atitudine trebuie sa continue si in urmatoarele doua meciuri. Prin urmare, modul de selectie a echipei pentru meciul de sambata cu Anglia trebuie sa reflecte si sa incurajeze tocmai aceasta stare de spirit, si nu alta.
    
     Apoi este vorba, pur si simplu, de respect. Respectul fata de valorile rugby-ului, fata de tine insuti si, implicit, fata de adversarii pe care ii infrunti pe teren. Respectul nu ti-l ofera nimeni, el trebuie castigat prin propriile eforturi si prin mentalitatea etalata in fiecare meci. Iar „ a castiga” nu inseamna, intotdeauna, un scor favorabil pe tabela de marcaj.
    
     Probabil ca englezilor nu le va pasa prea mult ce echipa vor avea in fata, daca Romania va alinia rezervele sau titularii. Indiferent de calitatea adversarului, ei vor incerca sa joace la capacitatea maxima. Ei vor alinia echipa pe care o socotesc drept cea mai buna pentru a castiga meciul.
    
     Echipa Angliei nu va fi mai „blanda” cu noi daca va vedea ca Romania a trimis in teren rezervele. In legatura cu programul dezavantajos al echipelor „mici” privind intervalele scurte dintre meciuri acordate acestora, Martin Johnson a spus:”nu pot sa nu fiu de acord (N.R cu faptul ca programarea meciurilor la intervale mai scurte dezavantajeaza echipele „mici”) dar georgienii nu ne vor trata cu compasiune, dupa cum nici noi nu le vom arata vreun dram de compasiune”. Aceeasi filozofie o vor avea englezii si fata de echipa noastra.
    
     Trimiterea rezervelor si odihnirea titularilor in vederea meciului cu Georgia poate fi socotita, dintr-un anumit punct de vedere, o judecata pragmatica. Sigur ca in industria sportului de astazi este nevoie de pragmatism. Pragmatic inseamna, insa, sa ne gandim si ca in primele doua meciuri am incasat 77 de puncte, iar in meciul de sambata vom intalni o echipa care este mai puternica decat adversarele din meciurile cu pricina. Ceea ce trebuie sa-i faca pe antrenorii nostri sa cantareasca cu mare atentie, decizia de a nu alinia cea mai buna echipa posibila.
    
     Este absolut normala si legitima dorinta colectivului tehnic de a obtine o victorie in fata Georgiei. Se spera ca o victorie impotriva gruzinilor ar duce la cresterea interesului pentru rugby in Romania. Este posibil. In acelasi timp nu trebuie sa transformam meciul cu Georgia in meciul crucial de care depinde destinul si viitorul rugby-ului romanesc. O victorie cu Georgia ar ajuta, in mod cert; dar, nu ar rezolva problemele rugby-ului nostru.
    
     Comportarea din partidele cu Scotia si Argentina au dovedit ca echipa noastra nu a fost „prizoniera” ideei ca meciul cu Georgia este „finala” noastra la Cupa Mondiala. Iar aceasta comportare trebuie sa continue si in meciul cu Anglia. Echipa noastra trebuie sa intre in teren cu gandul ca timp de 80 de minute poate fi mai buna decat adversara sa.
    
     Un alt factor important este motivatia. Sunt convins ca cei mai buni jucatori romani doresc sa joace impotriva unor adversari puternici precum rugbystii englezi. Aceasta dorinta este un insemn normal al valorii. Valoarea atrage valoare. Ca sa progresezi trebuie sa joci cu cei mai buni decat tine. Si, sa nu uitam ca, in conditiile rugby-ului de astazi, in care „prapastia” care desparte cele doua grupe valorice se adanceste, sunt sanse absolut nule ca echipele „mici” sa intalneasca echipele „mari” intr-o alta competitie decat Cupa Mondiala.
    
     Nu sustin ideea de a te uita in gradina altuia si de a face ceva numai pentru a-l imita pe cel de alaturi. Dar, nu pot sa nu ma gandesc si la georgieni. Am impresia ca „tovarasii” nostri de suferinta din grupa „mica” a rugby-ului mondial au aliniat cea mai buna echipa in fiecare meci de pana acum. Nu am nici cea mai mica idee despre strategia lor in acest turneu, dar cred ca georgienii au trimis intotdeauna in teren cea mai buna echipa.
    
     Nu vreau sa diminuez cu nimic importanta unei potentiale victorii in fata Georgiei. Ar fi o victorie pe care ne-o dorim cu totii. O victorie ramane victorie.
    
     Dar, etalarea unei mentalitati de invingator in fata Angliei, poate insemna enorm pentru identitatea echipei nationale.
    
     Daca vrem sa fim cu adevarat „Brave Romanians”, atunci sa fim pana la capat!
    
     Eugen Cionga
     Toronto