Primar bun de tavaleala

     Traian Basescu a lasat in locul sau un primar care sa reziste la frecusuri. La 46 de ani, primarul interimar al Bucurestiului, Razvan Murgeanu, joaca in echipa de rugby Old Boys a clubului Grivita Rosie.
     Prin anii ’70, clubul de rugby Grivita se afla in plina perioada de glorie, numarind printre componenti numerosi internationali, dar si tineri in cautarea afirmarii sportive. Razvan Murgeanu, crescut in spiritul unei familii in care sportul are radacini adinci, tatal sau fiind rugbist la Stiinta Galati, nu putea sa faca nota discordanta. Absolvent al Liceului Sportiv nr. 35, actualul primar interimar si-a facut junioratul la clubul de la „Parcul Copilului“, dupa care s-a transferat la Sportul, unde a jucat pina in ’84, cind a terminat facultatea. Stagiatura facuta la construirea Hidrocentralei Portile de Fier II, apoi munca la Canalul Dunare-Bucuresti, de pe riul Arges l-au obligat, din lipsa timpului, sa abandoneze sportul. Dar nu total.
    
     Hepatita, calea spre rugby
    
     De la 4 ani, Razvan Murgeanu a practicat inotul, apoi in clasa a VII-a s-a reprofilat pe polo. A ajuns la rugby dintr-o problema de sanatate: la 14 ani a facut hepatita si, cum nu a mai putut practica polo la nivelul pe care il dorea, tatal lui l-a adus la Grivita, club care avea doar sectia de rugby. Desi initial a jucat in linia a II-a pentru ca era printre cei mai inalti din echipa, a fost trecut in linia I.
     „Nu era o fericire prea mare, pentru ca acolo luai cei mai multi pumni in cap. Insa Dinu Capone (unul dintre cei mai buni pilieri ai nationalei noastre) m-a invatat toate smecheriile, dar mai ales cum sa jonglez cu mingea“, isi aminteste cel care fusese poreclit de colegi, datorita staturii sale impunatoare, „Zimbrul“. De echipa Sportului il leaga amintiri placute, pentru ca era o echipa a contradictiilor.
     „Era o echipa de dilii care bateau azi Steaua si miine erau invinsi de ultima clasata. Erau jucatori buni, care alergau dupa chef, se motivau mai greu, dar cind o faceau erau senzationali. Oricind se puteau bate pentru titlu“, rememoreaza el cu nostalgie vremurile de demult.
    
     Bataie stinsa cu bere
    
     Rugby-ul este pentru el o disciplina sportiva pe care ar introduce-o ca materie de studiu in scoli. „La rugby este greu sa creezi vedete, pentru ca e spiritul de echipa care macina idolii, de aceea evidentierile sint putine, cea care conteaza fiind de fapt echipa. Rugby-ul este cel mai pregnant joc de echipa, dedicat acestei idei. Noi ne bateam pe teren si apoi mergeam la bere impreuna“, ne spune „Zimbrul“.
    
     Joaca la Old Boys
    
     Razvan Murgeanu este unul dintre rugbistii care au imbinat invatatura cu sportul. „Nu au nici o legatura una cu alta. Daca esti tenace si stii ce vrei sa faci, reusesti. La noi nu se uita nimeni ca faceam si sport, eram tratati la fel ca ceilalti. Dar m-a deranjat ca toti ma intrebau cum ma duc eu, om serios, sa ma bat cu golanii aceia. Daca ne mai mingiiam cu cite un pumn, cei care nu stiau credeau ca ne omorim acolo. Normal ca, fiind un sport de contact, iti mai pierdeai cumpatul“. Este recunoscator sportului pe care l-a practicat pentru ca este un adevarat formator de caractere, pentru ca te ajuta sa depasesti greutatile vietii.
     „Sint mai bun datorita rugby-ului in tot ceea ce fac si spun. Este o vorba care-mi place tare mult: «un poltron care a jucat rugby e mai putin poltron decit oricare alt poltron»“. Nu poate sta departe de rugby nici acum, fiind ales membru in Biroul Federal al Federatiei Romane de Rugby, dar si jucator la Old Boys Grivita. „Mi-a dat unul tinar un placaj de doua zile am zacut, dar nu ma las. Sa ma linistesc cu politica si din vara ma intorc pe teren“, ne spune ce a patit la un meci cu selectionata englezilor din Romania.