Pledoarii rugbystice: Scrisoare catre un tanar rugbyst

     Cand te-am zarit, pentru prima data, invartindu-te, timid si stingher, straduindu-te, parca, sa iti gasesti locul intr-o lume necunoscuta, m-am intrebat ce te va fi impins, oare, catre tinuturile Planetei Ovale.
     Simpla dorinta de a sfida atotputernicia balonului rotund, a carui dulce „tiranie” a guvernat universul copilariei fiecaruia dintre noi, prin explorarea unui teritoriu mult mai putin cunoscut? Un nedefinit indemn dospind in „cuptorul” curiozitatii copilaresti si care te-a impins spre trecerea pragului care desparte inocenta copilariei de semetia tanarului barbat? O simpla intamplare? O pasiune adevarata pentru un sport atat de diferit? Sau, pur si simplu, nevoia pragmatica de a alege o meserie care sa iti aduca bani, faima, glorie? Nu stiu, poate nimic din toate acestea. Sau, poate, cate putin din fiecare. Indiferent de motivele care te-au determinat sa faci aceasta alegere, ceea ce conteaza este faptul ca te afli acum, aici, pe teritoriul Planetei Ovale.
     Randurile mele nu reprezinta, in niciun fel, o lectie moralizatoare purtand accentele severe ale unui profesor vorbind in fata unui elev scos la tabla. As vrea sa le privesti doar ca pe gandurile si parerile, sincere, ale unui martor reflexiv care socoteste rugby-ul mai mult decat un simplu sport. Ganduri si pareri pe care le poti lua in seama, daca ti se par ca ar avea o anumita importanta pentru tine; sau, pe care le poti ignora trecand mai departe daca le consideri fara niciun folos. Cum vei trece pe aici, ce vei gasi in aventura ta pe Planeta Ovala si ce vei lasa in urma, toate acestea vor depinde numai de tine.
     Asadar, acum, la inceput de drum, iti doresc:
     Sa pasesti cu incredere inainte, avand cutezanta adolescentilor care „au si deprins sa mearga pe valuri in picioare” tanjind catre „un zbor inalt, fara hotar”.
     Sa faci ca trecerea ta prin aceste tinuturi sa nu fie doar o soapta pierduta printre talazurile atator altor soapte, ci, un strigat subtire, ascutit ca taisul unei sabii de samurai, rasunand mai puternic decat vuietul multimii venite sa te vada.
     Sa descoperi, tu singur, in aceasta calatorie prin universul Planetei Ovale, dincolo de performanta atletica cladita cu atata truda si sudoare pe forta muschilor si indemanarea tehnica, existenta unor rosturi si intelesuri care, daca ti s-ar fi intamplat sa fi pasit pe alt drum, ar fi ramas poate mute, ascunse, ingropate sub invelisurile batatorite ale rutinei de fiecare zi.
     Sa intelegi ca aceasta splendida aventura rugbystica inseamna nu doar o masurare a fortei brute, ci, mai ales, o incercare a caracterelor.
     Sa intelegi ca o cariera nu se zideste doar pe bucuria victoriei si amaraciunea infrangerii; ci, si pe respectul fata de toti cei pe care ii vei intalni in cale, coechipieri si adversari, deopotriva, si – nu in ultimul rand - pe respectul fata de tine insuti.
     Sa intelegi ca marile izbanzi nu sunt, intotdeauna, cele inregistrate pe tabela de marcaj. A-ti invinge salbiciunile, a-ti corecta greselile, a ingenunchea langa cel cazut pentru a nu te ridica decat impreuna cu el, acestea pot fi izbanzi mult mai pretioase decat victoriile inregistrate in statistici.
     De vei fi daruit cu talent, cu atat mai bine pentru tine, dar si pentru noi cei care te vom urmari evoluand in arenele rugbystice!
     Nu uita insa:
     Talentul iti poate aduce admiratia si adulatia suporterilor, laudele presei, succes, faima, bani. Talentul te poate propulsa pe culmile reusitei. Talentul te poate lansa pe orbitele gloriei ingaduindu-ti sa gravitezi in jurul Planetei Ovale la altitudini pe care atletul obisnuit nu le va atinge niciodata. Talentul, deci, iti poate aduce multe. Foarte multe. Dar talentul, singur, oricat de sclipitor si rasplatitor ar fi, nu iti va aduce insa, in mod obligatoriu, si respect. Respectul nu este un dat si nimeni nu ti-l va oferi pe tava; respectul trebuie sa il meriti si sa il castigi singur, prin propriile puteri, cu cinste si modestie, fara aroganta, fara trufie, dovedindu-ti caracterul si valoarea.
     Talentul straluceste, dar, cateodata, stralucirea sa poate orbi. Pe tine si pe cei din jurul tau. Caracterul adevarat, prin frumusetea sa, ilumineaza si imbogateste. Pe tine si pe cei din jurul tau.
     Parafrazand cuvintele unui inspirat autor, iti doresc sa ti le amintesti nu atat in momentele dificile ale carierei tale, cat, mai ales, in clipele de glorie: Fii mai puternic decat darurile cu care esti inzestrat pentru a le putea ocroti mai bine.
     Si toate acestea inseamna, tinere prieten, sa intelegi ca cea mai mare provocare pe care o vei avea in fata, atunci cand vei fi facut primii pasi pe teritoriul Planetei Ovale, va fi sa privesti dincolo de orizontul sportiv al atletului si sa incerci sa descoperi adevarul rugby-ului care poate fi mai cuprinzator decat adevarul unui simplu sport care se joaca cu o minge ovala.
    
     Eugen Cionga - Toronto