Orezarii

    Imaginea terenului de rugby in Romania este una singura, indiferent de locul unde s-ar afla acesta: un petec de pamant, vara atat de uscat incat se sfarama sub crampoane, iarna atat de vascos ca te afunzi in el pana la glezne. In vecinatatea lui se ridica fie terenul de atletism de la Tineretului, fie stadionul de fotbal Steaua, adica arene care si-au castigat un strop de normalitate, chiar de modernitate, din 1990 incoace.
    Zi de zi, saptamana de saptamana, copii, tineri si adulti sunt obligati sa faca fata nu numai jocului, ci si noroaielor de pe terenul de rugby. Intr-o sambata a mijlocului de martie, pe Parcul Copilului, prichindeii s-au facut una cu pamantul in placajele lor. A doua zi, pe Tineretului, juniorii au inotat cu balonul spre buturile adverse, iar mai dupa-amiaza, pe Steaua, internationalii romani si spanioli s-au lovit de acelasi dusman nemilos.
    Intrebat despre viitorul sau sportiv, un tanar care a apucat sa se spele dupa balaceala cu noroi a aratat cu mana spre Vest. Visul lui este sa joace fie in Franta, fie in Anglia, pe un gazon care creste si iarna. Aici, in afara de noroi nu-l asteapta nimic altceva.

NOTA REDACTIEI:


    Acest material a aparut in numarul 2 (aprilie 2000) al revistei lunare "RUGBY MAGAZIN".