O legenda a rugbyului barladean

     Federatia Romana de Rugby a decis ca finala Cupei Romaniei la rugby sa aiba loc in acest an la Barlad, pe data de 29 iulie, ca un gest de apreciere fata de echipa locala Rulmentul, si mai ales pentru a marca asa cum se cuvine cei 50 de ani neintrerupti de activitate sportiva de performanta in acest oras. Dincolo de intalnirea in sine dintre echipele Steaua Bucuresti si Remin Baia-Mare, care va avea loc de la ora 18.00 pe terenul echipei Rulmentul, cei 50 de ani de rugby la Barlad vor fi marcati de conducerea clubului, autoritatile locale si sponsori prin intalniri de suflet intre foste glorii locale si nationale ale acestui sport, excelent prilej pentru a ne aduce aminte ca in 1956, o mana de intelectuali inimosi, repartizati la Barlad, pasionati de rugby, au pus la cale formarea primei echipe locale.
     "Erau mai multi ingineri, agronomi si profesori, ajunsi pe la Barlad ca sa-si faca meseria. De fapt, acestia erau in cea mai mare parte a lor jucatori la C.S.M. Studentesc Iasi, care nu puteau sta departe de balonul oval. Ei s-au gandit sa le sadeasca barladenilor in suflet dragostea pentru acest sport, iar ceea ce s-a intamplat apoi le-a demonstrat ca au avut o intuitie formidabila. „Nu ii putem uita pe Gelu Melinte, Aurel Pitrop, Mircea Negrila si altii, acestia fiind de fapt «taticii» rugbyului barladean. Ei au facut apel la tinerii interesati, acestia reunindu-se pentru prima data pe stadionul Tineretului, care acum nu mai exista", isi aduce aminte cu nostalgie Ilie Pascal, cel care detine dealtfel o colectie impresionanta de articole din presa vremii legate de inceputurile acestui sport in orasul rulmentistilor.
     Emil Gadei, Mircea Paiu, Laurentiu Cozma, Viorel Calin si Gheorghe Vasiliu sunt cateva dintre numele celor care au imbratisat rapid acest sport, practicandu-l cu o ardoare deosebita si dand dovada de calitati specifice extraordinare. "In anul 1957, prima echipa a jucat in seria a III-a a campionatului de rugby, ocupand la finalul acelei editii un onorant loc VI. Un an mai tarziu, a promovat in Divizia A, sub denumirea de "Constructorul", intre timp numarul celor avizi dupa performanta marindu-se substantial. Existau numerosi tineri care proveneau de la Scoala Profesionala a Fabricii de Rulmenti si de la Liceul Pedagogic, dornici sa imbrace tricoul de rugby. Nume ca Gadei II, Spiru Spiratos, Iulian Braescu, Ioan Alexandru, Stefan Cristea sau subsemnatul cred ca nu pot fi uitate asa de usor. In 1959 insa, din cauza lipsei de experienta si a conditiilor improprii performantei, echipa a retrogradat, in acel moment ea fiind preluata de Fabrica de Rulmenti, si activand sub numele prin care este cunoscuta peste tot si acum. Din 1960 si pana in 1962, echipa a jucat in Divizia B, sub indrumarea antrenorului-jucator Nicolae Balcan, cel care a si promovat-o pe prima scena, dupa un baraj cu Minerul Lupeni. Pentru ca se dorea performanta, au venit la Barlad jucatori valorosi ca Virgil Mihalascu, Valeriu Sabau sau Petre Florescu, viitori jucatori internationali", isi aminteste Pascal, cel care, in momentul intalnirii noastre nu a facut deloc apel la materiale scrise, dovada clara ca amintirile sale legate de aceasta echipa au ramas nealterate de scurgerea anilor.
     El ne-a mai povestit ca echipa a inceput sa fie inconjurata cu simpatie si respect de localnici, mare parte dintre ei fiind angajati ai fabricii. Acest respect le-a fost inoculat si adversarilor, care incepeau sa perceapa Barladul ca o forta a rugbyului national, si care nu de putine ori plecau cu coada intre picioare de aici. "Am devenit rapid cea mai puternica echipa a provinciei, iar tinerele talente care apareau aici alimentau echipele renumite din tara, in special cele studentesti. De exemplu, intre anii 1971 si 1974, nu mai putin de 13 barladeni erau componenti ai clubului Poli Iasi. Eram buni domnule, ce sa ne mai ferim, in 1966 si 1967 campionatul national se decidea la Barlad", rememoreaza Pascal acele vremuri, cu o mandrie nedisimulata. Echipe mari, ca Steaua Bucuresti, Dinamo sau Grivita Rosie capotau la Barlad in acea perioada, care a fost considerata poate cea mai buna din istoria de 50 de ani a rugbyului barladean.
     "In 1966 am batut acasa Steaua cu 3 - 0, iar la Bucuresti, un an mai tarziu, le-am administrat un 5-3 la ei acasa. Era greu la Barlad pentru orice echipa din tara, ne priveau cu respect si ne stiau de frica. Multi jucatori de-ai nostri plecau la alte echipe, asa ca in 1969, situatia clubului incepuse sa sufere. Nu mai putin de patru barladeni jucau la Universitatea Timisoara, trei la Petrosani, trei la U Cluj si patru la Iasi, va dati seama ca se apropiau momente mai putin propice performantei sportive", spune fostul mare rugbist. In acele vremuri, la Rulmentul Barlad jucau cele mai multe cupluri de frati din campionat! Barladenii cu siguranta isi mai aduc aminte de fratii Calin, Gadei, Rascanu, Motrescu, Banceanu, Ciorascu sau Nedelcu, acestia din urma fiind urmati apoi de copiii lor, care de asemenea, au constituit un cuplu de frati cu excelente performante. Din echipa nationala a Romaniei faceau parte rulmentisti, Gelu Melinte, capitanul echipei in meciul cu Italia de la Catania, Mihalascu, Florescu, Baltaretu sau fratii Rascanu devenind in scurt timp jucatori de baza ai lotului reprezentativ.
     "In 1977, meciurile se jucau pe noul stadion, cel care este si acum. Normal, au aparut si primele meciuri internationale ale noastre, primul amical avand loc in 1960 in compania echipei poloneze Poznania. In 1961 am jucat cu Lokomotiv Leipzig, cu Czarnbytum din Polonia, cu Minior Pernic din Bulgaria si cu clubul Moreon Paris. Era o atmosfera fantastica la stadion, acesta era mai mereu plin ochi, existau si conditii excelente de performanta. Trebuie insa spus ca munceam si patru ore in fabrica, apoi plecam la stadion la antrenamente, apoi acasa, iar mai tarziu, o parte dintre noi mai urmam si cursurile la seral. Exista insa o emulatie de nedescris, faceam antrenamente grele si intense, pentru ca nu trebuia sa ne facem orasul de rusine. Rugbyul devenise sportul cel mai iubit de localnici, care ne inconjurau cu caldura si pasiune", isi incheie Ilie Pascal pledoaria despre un sport care nu va sucomba niciodata la Barlad, istoria obligandu-i pe cei de astazi sa respecte blazonul unei echipe de traditie a sportului cu balonul oval.

Nota Redactiei


     Acest material a aparut in cotidianul "MONITORUL DE VASLUI" , sub semnatura Bozo Dumitru.