Nu inteleg mandria federalilor!

     Nu stiu cum se face ca intodeauna primesc din tara doar vesti care ma deziluzioneaza. Cea ce nu-mi convine este faptul ca parerile unor fosti internationali, sau a celor actuali, sunt luate in deradere si sunt tratate cu dezinters de catre oamenii din conducerea FR Rugby. Deciziile acestora sunt din ce in ce mai controversate si din ce in ce mai nesigure, ajungandu-se la un momen dat ca nici macar aceia implicati in decizii sa nu mai stie ce fac.     Cred ca in ultimul timp, in jurul Federatie s-a asternut o ceata densa si cei care se afla in ea nu mai stiu in ce directie sa o apuce.
    
    Nu inteleg, de asemenea, mandria pe care ei o arboreaza. In rugby, noi suntem doar o mica insulita, inconjurata da marile natiuni. Incercam sa ne afirmam prin rezultatele echipei nationale, ale unor echipe de club, insa, din pacate, afirmarea vine doar din partea unor jucatori care incearca sa ramana romani acolo unde joaca. Renuntarea Federatiei la unii dintre cei mai buni stranieri creeaza o ruptura si mai mare intre cele doua tabere.
    
    Cei aflati in cauza ar trebui sa gaseasca repede si eficient rezolvarea cazului, altfel riscam sa ne trezim ca toate marile natiuni o sa ne refuze pana si o intalnire la nivelul echipelor de copii.
    
    Despre mine nu prea ar fi de spus multe. Am ales o cale de exprimare a libertatii putin mai departe de casa (Romania). Este un inceput pe care l-am acceptat greu, dar care devine din ce in ce mai sigur.


Muncesc pentru mine si pentru familie

    De fiecare data cand citesc presa din Romania, aflu numai lucruri groaznice, ceea ce ma face sa cred ca am luat o decizie buna. Aceea de a trai intr-o tara care se conduce dupa niste reguli si legi bine stabilite, dar mai ales respectate de toti.
    
    Aici muncesc, dar stiu ca muncesc pentru mine, pentru familie si pentru un viitor mai sigur. Din punct de vedere sportiv, pot sa spun ca ma aflu in tara care detine titlul mondial la rugby si ca aici acest sport se joaca la nivelul cel mai inalt.
    
    Acum evoluez la Western District din Brisbane, echipa care activeaza in Campionatul provinciei Queensland. Clubul are patru echipe la nivel de seniori si trei la juniori. Prima si a doua echipa sunt cele mai importante pentru ca una joaca in prima divizie, iar cea de-a doua, pe langa faptul ca da jucatori pentru prima, este inscrisa in divizia secunda.
    
    Pot sa spun ca nivelul la care se joaca in prima divizie este apropiat aceluia al unei intreceri internationala la care Romania participa. Sa spun asa, se joaca la nivelul unui meci contra Frantei, Irlandei sau Scotiei.
    
    In paralel, antrenez si o echipa de juniori Under 14 (sub 14 ani) de la un colegiu renumit, Brisbane Boys College. La nivelul fiecarui an, au cel putin cinci echipe, aceasta in conditiile in care alte colegii au chiar si sapte sau opt formatii.


Dumnezeu sa ajute rugbyul romanesc!

    Populatia Australiei (18,2 milioane de locuitori, n.red.), tara care m-a adoptat, este formata din multi straini. Sunt foarte multi asiatici, europeni si ceva aborigeni.
    
    Ce as mai putea spune despre aceasta tara? Dolarul australian este cotat la jumatatea celui american, dar aici are putere. Media salariului necesar traiului saptamanal este undeva la nivelul a 500$. Aici nu se pune problema mancarii, a traiului de zi cu zi. Cand vine weekend-ul, australienii se gandesc unde sa si-l petreaca. Sau in ce parte a lumii sa plece in vacanta.
    
    Sper ca Dumnezeu sa ma ajute. Pe mine si pe intreaga suflarea rugbystica din Romania. Sa o ajute sa supravietuiasca, dar mai ales sa revina la un nivel cat mai inalt.


NOTA REDACTIEI:

    Catalin DRAGUCEANU se afla in Australia, la Brisbane, de la inceputul acestui an.