MESAJ / Mihai BUCOS (Thanville - Franta): "Sper sa se gaseasca oamenii care sa aiba curajul de a-si exprima opinia"

     Comisar Tehnic Regional in Alsacia, fostul international roman Mihai Bucos pledeaza pentru o confruntare de idei normala, fara teama, intre oamenii care inca mai iubesc rugbyul romanesc.
     MESAJ: Domnule Burlacu,
     Ma bucur ca ne gasim pe aceeasi lungime de unda, cu toate ca ne despart 3000 de km. Cum sa nu fiu de acord si sa condamn acest sistem care a facut, si din nefericire continua sa faca, atata rau si sa aduca atata paguba, mai ceva decat o epidemie de holera. Din aproape 8.000 de practicanti (nu stiu daca sursele statisticilor sunt exacte) in anii '70, astazi au mai ramas vreo 2000. Care-i vina sistemului, cum a actionat asupra celor implicati in viata rugbystica, cred ca toata lumea stie, dar cum tot am pornit sa dezbatem, am speranta ca in tara sau prin lume sa se gaseasca oameni care sa aiba curajul opiniei lor, exprimand-o direct, cu curaj, fie ca sunt sau nu sunt de acord cu opiniile noastre.
     Intr-adevar una din "marile realizari" ale sistemului trecut a fost aceea de a-i face pe oameni in general, dar vreau sa ma refer numai la cei din lumea rugbyului, sa aiba o mentalitate si o optica de a vedea lucrurile, cu totul si cu totul bizara, in care numai interesul personal conteaza, cum sa faca sa se lipeasca si ei, ce au de castigat la afacerea asta, fara nici un fel de constiinta sau remuscare.
    
     RASPUNS: Domnule Mihai Bucos,
     A spune ca eu sunt un inger, un inocent, ar fi o mare greseala. In primul rand fata de mine, ca om care intelege ca este perfectibil, nicidecum perfect. Fiecare dintre noi este supus greselii. Conteaza daca am gresit intentionat, daca ne-am recunoscut erorile si daca am fost suficient de tari incat sa acceptam criticile, chiar si nemeritate, ale altora. Asadar, scriu aceste randuri constient ca si eu pot gresi, ca si ele pot sa fie gresite sau "strambe", ca sa folosesc un termen din rugby.
     Vreme de aproape 50 de ani, romanii nu si-au spus opiniile franc, cu tarie si fara teama. Motivele sunt stiute: cine spunea altceva decat "trebuia spus" era impotriva sistemului. Cine ajungea in aceasta situatie era terminat. Isi pierdea drepturile cetatenesti, iar in final libertatea si chiar viata. Cati oameni cu adevarat valorosi nu au pierit, in anonimat, pentru ca au refuzat sa faca pactul cu Diavolul Rosu? Petre Tutea, un intelept exilat doar pentru ca a gandit altfel, iata doar un singur exemplu.
     Recent, domnul George Vulpe, secretarul Comisiei de Istorie si Statistica a FR Rugby, mi-a spus un banc. Intr-o sedinta de partid, un tovaras este invitat sa-si spuna pararea despre problema "x". Fara sa se gandeasca prea mult acesta a raspuns: "Sunt total de acord cu ce s-a spus la Plenara CC al PCR din data de..." Intrebat ce crede despre problema "y", tovarasul a dat un nou raspuns cuminte, asezat: "Este asa cum s-a spus la Congresul..." Vazand ca omul vorbea numai din plenare, secretarul de partid l-a intrebat: "Tovarase, chiar nu aveti nici o parere personala?" La care tovarasul a raspuns sec: "Ba da, am chiar mai multe, insa nu sunt de acord cu ele!"
     In acest rastimp de aproape 50 de ani, noi, romanii, inclusiv oamenii de rugby, ne-am spus opiniile in soapta, intre prieteni sau apropiati, nu inainte insa de a ne asigura ca ei nu ne vor turna imediat pentru ca am gandit altfel decat cei aflati la putere. In public, noi nu am fost NICIODATA de acord cu opiniile noastre! Le-am ascuns cat s-a putut de bine in spatele parerilor exprimate la congrese si plenare. Astfel am devenit un fel de cameleoni, care, lipsiti de principii, ne schimbam parerile dupa cum bate vantul (mai bine zis, dupa cum se schimba cei de la putere). Astazi, la aproape 13 ani dupa evenimentele din decembrie 1989, multi dintre noi am ramas cu acelasi obicei. Si anume, de a nu fi deschisi, sinceri si curajosi. Continuam a spune numai ceea ce stim ca place celor puternici, celor care controleaza sistemul. Am spus "multi dintre noi" pentru ca geografic vorbind nu ma pot delimita de ei, chiar daca in calitatea vremelnica de ziarist am incercat sa scriu mai intotdeauna numai ceea ce am gandit. Nu pot sa bag mana in foc pentru corectitudinea mea, ci ma rezum la a afirma ca m-am straduit sa fiu corect.
     Situatia precara in care se afla astazi, Romania in general, rugbyul nostru in special, se datoreaza tocmai cameleonismului de care nu reusim sa ne scuturam. Spunem una si facem exact pe dos, fireste atunci cand nu ne convine rezultatul a ceea ce ar trebui sa facem. Ii criticam pe ceilalti, dupa care repetam greselile celor de noi criticati. Ii acuzam pe vecinii nostri ca nu-si respecta cuvantul, iar noi il incalcam primii pe al nostru. Ne pierdem vremea in vorbe goale cand am putea sa facem ceea ce am vrea sa spunem ca vom face. Iar mai apoi, vlaguiti de atata vorbarie goala, aruncam vina pentru nereusitele noastre in alta parte.
     Dumneavoastra, domnule Mihai Bucos, precum francezul Bernard Charreyre, apartineti unui alt sistem. El are anumite reguli, iar pentru ca sa fiti acceptat dumneavoastra a trebuit sa le respectati. Din acest motiv Bernard Charreyre a facut aceleasi declaratii de la venirea sa in Romania. El are anumite principii, respecta reguli si promoveaza un sistem. Nu se contrazice in declaratii, de la o zi la alta, pentru simplul motiv ca el nu tine discursuri politice, de genul "Romania va invinge Franta in cinci ani", ci se bazeaza pe anumite realitati (fireste pe acelea pe care a reusit sa le cunoasca). Charreyre a adus cu el anumite principii si obiceiuri intalnite la echipele Frantei, insa el nu poate sa le impuna decat la "nationala" noastra de seniori. Cu toate ca a fost diplomat la inceput, antrenorul francez nu s-a sfiit sa-i critice pe unii jucatori romani care activeaza in Franta. El nu s-a temut ca va fi parasit de acestia pentri simplul motiv ca le-a spus de la inceput, tuturor jucatorilor, atat celor autohtoni, cat si stranierilor, ce asteapta de la ei.
     La noi, in Romania, sunt putini oameni care isi permit riscul de a spune ceea ce gandesc, pentru simplul motiv ca situatia economica precara ii impinge pe multi spre un joc la doua sau la mai multe capete. Cu cat cei care procedeaza astfel vor fi mai multi cu atat sansele de redresare, inclusiv in rugby, vor fi mai mici. Problema este ca nu ziaristul Burlacu poate sa schimbe aceasta situatie. Ziaristul Burlacu poate sa scrie, sa prezinte lucrurile asa cum le vede el, mai bine sau mai rau, sa intuiasca unde se va ajunge, iar ca editorialist, Burlacu poate chiar sa-si spuna parerea, uneori cu duritate sau chiar si cu cinism. Burlacu (am ales un nume la intamplare) nu poate insa sa dea verdicte sau sa "taie" capete. Nu poate nici macar sa faca curatenie in rugbyul romanesc. Aceasta este treaba oamenilor care activeaza in acest sport. Daca ei se vor complace intr-o minciuna dulce, aducatoare de "lipeli", atunci rugbyul romanesc va cobori in continuare spre fundul prapastiei.
     Probabil ca tot mai multi oameni din rugbyul nostru vor spune deschis ceea ce gandesc in momentul in care situatia economica se va imbunatati. Insa oare se va imbunatati ceva atata vreme cat ei vor continua sa se minta unii pe altii?
     Cu stima,
     Marian-Valentin Burlacu