MESAJ / Alina MARIN: "Putini sunt cei care mai doresc sa joace rugby"

     Alina Marin vorbeste despre faptul ca multi copii se lasa de rugby dupa ce termina un liceu, iar altii se grabesc sa plece in campionatele din Franta, Anglia sau Italia.
     MESAJ: Stimate domn Marian Burlacu,
     Va scriu din nou pentru a-mi spune parerea despre rugbyul din tara noastra.
     Stim cu totii ca rugbyul din Romania nu se compara cu cel din alte tari. Intrebarea este de ce?
     Toti zic ca din cauza banilor, rugbyul nu poate fi la un nivel mai inaintat, dar eu cred altceva. Daca ar fi rugbystii de azi ca aceia de acum 20-25 de ani, cred ca altfel ar sta lucrurile in acest sport.
     Putini sunt cei care mai doresc sa faca rugby. Majoritatea se apuca de el pentru a termina un liceu, iar la sfarsitul celor 4 ani, nici macar 50% nu se mai tin de antrenamente (parerea mea).
     De rugby se apuca doar copiii fostilor rugbysti si aceia cu gandul de a pleca intr-o alta tara. De ce? De ce toti rugbystii buni din tara parasesc rugbyul romanesc pentru cel din Franta, Anglia, Italia, etc.? Sunt o gramada de intrebari fara raspuns.
     Sunt de acord cu Daniel Durbac (cu toate ca nu-l cunosc) in ceea ce priveste formarea unui campionat din 12 echipe si bineinteles difuzarea meciurilor la o ora normala. Cred ca aceia care fac rugby ar trebui sa puna mai mult suflet si sa nu se gandeasca la o recompensa imediata. Intotdeauna roadele se culeg mai tarziu.
     Cu toata stima,
     Alina
    
     RASPUNS: De ce se lasa copiii de rugby cand termina liceul? De ce pleaca altii in strainatate? Raspunsul este simplu de dat. Cand esti copil, pretentiile tale sunt mai mici. Poti sa joci rugby pentru o ciocolata pe care ti-o da antrenorul. Poti sa joci cu un tricou rupt sau sa te faci ca nu vezi ca nu curge apa calda la vestiare. Cand termini liceul se intampla anumite schimbari in viata unui baiat. Cunoaste si el o fata, pe care o invita pe stadion. Unde nu mai poate sa apara in zdrente sau nespalat dupa meci... Apoi, vrea sa o invite si el la o cina romantica, insa nu poate pentru ca la rugby nu castiga mare lucru. Daca este inteligent, atunci se apuca sa faca si altceva decat rugby, eventual o facultate, motiv pentru care timpul alocat sportului se reduce. La un moment dat, el se intreaba daca mai merita sau nu sa faca rugby? Colegi si prieteni de-ai lui, poate nu atat de inteligenti ca el, castiga mai multi bani, deci traiesc mai bine decat el... Si atunci renunta la rugby... Oare s-a gandit cineva la un rugbyst care castiga un milion de lei pe luna? La felul in care il primeste sotia lui acasa cand vine cu acesti bani? Este o problema care tine de dorintele si aspiratiile noastre, ale tuturor. Nu suntem roboti. Si nici rugbystii nu sunt roboti. Iar daca ar fi roboti, tot ar avea nevoie de o revizie din cand in cand, altfel s-ar bloca.
     Multi jucatori pleaca in strainatate din aceleasi motive. Ei au talent, sunt muncitori, insa oricat s-ar stradui ei nu se pot realiza in Romania ca rugbysti. Mai mult decat atat, risca sa se plafoneze ramanand sa joace aici. Sa ne gandim la fotbalisti. Ei castiga de mii de ori mai bine decat rugbystii si tot pleaca afara. Si nu se poate spune despre ei ca sunt tradatori sau ca uita de unde au plecat. Hagi, de pilda, a investit in Romania, este legat de acest pamant. Oare crede cineva ca daca rugbystii din Romania ar castiga cateva mii de dolari pe luna nu ar mai pleca? Sa ne gandim din noul la fotbalisti. Iar daca ii vom acuza pe ei ca pleaca, atunci ar trebui sa-i acuzam si pe ceilalti oameni care se duc sa lucreze in strainatate, fara ca statul roman sa primeasca despagubiri (Oare in inginerii romani care lucreaza pentru firme din alte state nu s-au investit bani? Oare ei nu si-au facut studiile pe banii statului roman?). Putem oare sa-i condamnam pe superdotatii Romaniei ca au plecat sa lucreze pe bani in Strainatate? Daca nu putem face acest lucru, atunci nu putem sa-i condamnam nici pe rugbystii romani care joaca in Franta, Anglia sau Italia.
     Abandonarea rugbyului sau plecarea in strainatate nu sunt decat efecte, nu cauze. Cauzele care determina acest fenomen ingrijorator sunt multiple, plecand de la lipsa conditiilor elementare presupuse de sportul de performanta, si terminand cu stilul in care se lucreaza la multe din cluburile noastre de rugby. Cata vreme aceste cauze vor ramane in picioare, echipele noastre de rugby nu vor putea termina un meci international in picioare, ci numai cu capul plecat.
     Imi pare rau ca trebuie sa subliniez aceste aspecte, insa ele sunt reale. Cred ca o analiza mult mai profesionista ar putea sa faca un socio-psiholog, insa concluziile sale ar fi aceleasi.
     Asadar, totul pleaca de la bani. Rugbyul a devenit profesionist. Inainte de 1989, rugbystii romani beneficiau de anumite avantaje pe care nu le aveau ceilalti oameni: o deplasare in strainate, o locuinta, etc. Astazi, situatia s-a inversat. Ai 500 de euro, poti sa pleci unde vrei tu, prin Europa. Sunt insa jucatori de rugby care nu au unde sa locuiasca sau stau in camine, in conditii improprii. Sunt echipe de rugby care nu se pot prezenta la meciuri in tara pentru ca nu au bani, pentru ele nemaifiind vorba de un turneu in strainatate... Plus ca nici echipele straine de rugby, cele de mare valoare, nu mai vin sa joace in Romania, asa cum se intampla inainte de 1989.
     Cu amicitie,
     Marian-Valentin Burlacu