MESAJ / Alina MARIN (Bucuresti): "Sa speram ca de-acum incolo va fi soare!"

     Fiica a fostului international Alexandru Marin, cel cunoscut drept Sandu Bucataru', Alina Marin este indignata de faptul ca la noi se scrie numai despre fotbal. Ea spera ca "lucrurile in rubgyul romanesc sa se schimbe in bine, iar cei care au avut contact cu acest sport sa-si stranga randurile, sa gandeasca pozitiv si sa ajute acolo unde este nevoie".
     MESAJ:
     Stimate domnule Marian Burlacu,
     Ma numesc Marin Alina si sunt in familia RUGBY-ului de cand m-am nascut. Presupun ca numele meu va suna destul de cunoscut... Ei bine, sunt fata cea mare fostului grivitean Marin Alexandru (Bucataru').
     Sper sa nu vi se para inoportuna interventia mea, dar simt nevoia sa vorbesc cu cineva despre acest sport care ne-a inseninat si innourat cerul de nenumarate ori. Sa speram ca de acum in colo va fi soare.
     Imi doresc ca lucrurile in rubgyul romanesc sa se schimbe in bine, iar cei care au avut contact cu acest sport sa-si stranga randurile, sa gandeasca pozitiv si sa ajute acolo unde este nevoie.
     Eu IUBESC acest sport si nu vreau sa cred ca va ramane doar o amintire. Nu stiu ce cred altii, dar eu una as vorbi mereu despre RUGBY; problema este ca nu prea am cu cine si acest lucru ma doare. Nimeni nu mai scrie despre acest sport, toata lumea scrie despre fotbal (fara retinere spun ca este un sport de maidan si ca toti il practica). Am avut si noi o revista "Rugby Magazin", dar a fost o perioada prea scurta pe piata.
     Cu stima,
     Alina.
    
     RASPUNS:
     Stimata Alina Marin,
     In Romania se scrie despre fotbal pentru ca oamenii asta cer. Nu se scrie despre baseball sau cricket, de pilda, pentru ca putini sunt cei care cunosc amanunte despre aceste sporturi despre care nu putem spune ca nu sunt frumoase. Dupa mine, fiecare disciplina sportiva are farmecul ei, iar pe seama sa se pot tese povesti mai mult sau mai putin frumoase.
     In vremea in care am lucrat la cotidianul "ProSport" (1997-1999), sondajele efectuate au aratat ca romanii nu vor rugby (au punctat fotbalul, handbalul, baschetul, tenisul si Formula 1). Atunci, la acele sondaje nu au participat nici macar oamenii din rugbyul nostru (nu era foarte complicat sa completeze formularul din ziar si sa il trimita prin posta)... In conditiile in care rugbyul a inregistrat un procent de 0,000000001% era normal ca atentia cotidianului "ProSport" sa nu se indrepte spre acest sport.
     In concluzie, la noi nu se scrie despre rugby pentru ca nici macar oamenii care l-au practicat nu fac nimic pentru asta. Majoritatea asteapta sa se scrie despre jocul cu balonul oval fara a oferi informatii gazetarilor. Se uita ca rugbyul nu are pozitia fotbalului, acolo unde ziaristii sunt cei care alearga dupa aceia care lucreaza in acest sport pentru a obtine informatii.
     Ca pe oamenii de rugby de la noi nu-i intereseaza mediatizarea acestui sport o dovedeste faptul ca putini sunt cei care ofera informatii web-site-ului RUGBY.RO. Mai usor ne este sa aflam ce se intampla cu rugbyul din alte tari decat cu acela din Romania. Asa se explica si disparitia revistei "Rugby Magazin". Ne era imposibil sa scriem in primul numar despre toti oamenii care activeaza sau au activat in Mica Ovalie. Daca ei ar fi cumparat aceasta publicatie, atunci ea ar fi rezistat si am fi avut prilejul sa scriem despre toti in cativa ani. Am intalnit, de pilda, un jucator care mi-a spus: "Am auzit ca ai scris despre mine in revista... Si nu-mi dai si mie o revista?" Cand l-am trimis la chioscul de peste drum, mi-a zis, suparat: "Este prea scumpa! 25.000 de lei! Credeam ca imi dai si mie un exemplar, ca doar ai scris despre mine acolo..."
     De ce merge prost rugbyul romanesc? Voi raspunde indirect. In Germania, la meciurile echipelor de fotbal plateste bilet inclusiv presedintele clubului organizator. De ce? Pentru ca astfel toti prietenii lui, care nu sunt putini, dar nici sarmani, nu mai au pretentia sa primeasca invitatie! Asa ca ei platesc bilet, chiar unul mult mai scump, pentru ca vor cele mai bune locuri. Mai e nevoie sa spun cum este la noi? Pai aici majoritatea asteapta sa primeasca totul pe de-a moaca. Daca vrem rezultate, atunci trebuie sa ne si zbatem putin, sa incercam sa ne rezolvam noi problemele, nu sa vina Board-ul sa o faca. Aceasta mentalitate este contrara spiritului jocului de rugby. Nu cred ca in timpul unui meci mijlocasul la gramada asteapta sa-i faca treaba mijlocasul la deschidere! Acolo nimeni nu-si permite sa traga pe dreapta, iar daca o face atunci primeste "rasplata" colegilor la incheierea partidei. E adevarat, rugbyul nu e fotbal, sa stai la pomana. Si atunci cum se explica faptul ca oamenii care l-au jucat asteapta sa primeasca de pomana? Iata marele paradox al rugbyului romanesc.
     In concluzie, va multumim pentru mesaj si va dorim numai bine! Dumneavoastra si familiei. Asteptam sa ne mai scrieti.
     Cu stima,
     Marian-Valentin Burlacu
     PS - Tatal dumneavoastra, domnul Alexandru Marin, este unul dintre cei putini care ne-au anuntat intotdeauna despre noutatile aparute in viata echipelor de juniori de la RC Grivita. Din acest motiv, noi ii multumim public acum. De asemenea, le multumim tuturor celor care ne trimit mesaje.