MASS-MEDIA / ProSPORT / BUCURESTI: Glorie si demnitate

     Pe langa valoarea sportiva, sportivii clubului Steaua au furnizat de-a lungul timpului multe exemple de demnitate, de curaj, acoperindu-se de glorie. Peste acestea s-a asternut praful anilor, dar si noroiul in care se scalda "investitorul strategic" Gigi Becali.
     Din 1999, echipa de fotbal s-a despartit de clubul sportiv. Printr-un ordin al lui Victor Babiuc, ministrului Apararii de atunci, FC Steaua primea gratuit 90 la suta din Complexul Sportiv din Ghencea, in timp ce la CS Steaua - care grupa celelalte ramuri sportive - problemele financiare erau tot mai grave. In prezent, Clubul Sportiv al Armatei este amenintat cu dizolvarea, de catre SC Tehnorob, care reclama o datorie de peste 40 de miliarde de lei, pentru lucrarile de la tribuna oficiala a stadionului de fotbal.

1986: Cupa Campionilor Europeni


     Pe 7 mai 1986, la Sevilla, Steaua a scris o pagina de istorie nu doar pentru fotbalul romanesc, ci si pentru cel est-european. Era pentru prima oara cand o formatie din spatele Cortinei de Fier reusea sa castige Cupa Campionilor, o performanta cu atat mai stralucitoare cu cat victoria in fata Barcelonei a fost obtinuta pe pamant spaniol. Sub conducerea lui Emeric Ienei, secondat de Anghel Iordanescu, care a si intrat in teren in minutul 72, Duckadam, Iovan, Bumbescu, Belodedici, Barbulescu, Balan, Majearu, Boloni, Balint, Lacatus, Piturca si Radu II au adus la Bucuresti cel mai ravnit trofeu european, dupa un meci incheiat cu 2-0 in urma executãrii penaltyurilor de departajare. In aceeasi seara, portarul Duckadam a intrat in "Cartea Recordurilor", reusind sa pareze patru lovituri de la 11 metri executate de barcelonezi. In urmatorii trei ani, Steaua s-a mai calificat intr-o semifinala (1988) si o finala (1989) de Cupa Campionilor.

1987: Supercupa Europei


     Pe 24 februarie 1987, la Monte Carlo, Steaua a disputat in premiera si Supercupa Europei, adversara fiind-i Dinamo Kiev, cea mai galonata formatie din estul continentului pana atunci. Ros-albastrii porneau ca outsideri, dupa ce sovieticii ii pulverizasera pe spaniolii de la Atletico Madrid in finala Cupei Cupelor cu 3-0. Steaua a blocat insa "zbornaia" lui Valeri Lobanovski, iar golul lui Hagi a adus un alt mare trofeu in vitrina de onoare din Ghencea. A fost o lectie de demnitate, intr-o perioada in care, din punct de vedere politic si economic, Romania era strivita de URSS, marea forta a Blocului Comunist.

1989: eroi in Revolutie


     Sportivii Stelei s-au numarat printre eroii Revolutiei anticomuniste din decembrie 1989. Doi rugbysti de talie internationala, Florica Murariu (capitan) si Radu Durbac (maior), titulari in reprezentativa Romaniei, pe atunci o forta in Europa, au fost impuscati. Primul a murit Durbac, pe 23 decembrie, in timp ce se afla in dispozitivul de paza la punctul de control al Clubului Sportiv din Ghencea. Florica Murariu a fost lovit de gloante patru zile mai tarziu, in plina strada, in timp ce se indrepta spre cantonamentul de pregatire.

1990: renuntarea la Cupa Romaniei '88


     Cupa Romaniei isi aniversa a 50-a editie in 1988 printr-o finala de gala, intre Steaua si Dinamo. Avea sa fie insa un meci de trista amintire. Dupa ce formatia din Ghencea a deschis scorul prin Lacatus (27), Raduciou a egalat pentru alb-rosii (87). In ultimul minut de joc, Balint a inscris pentru Steaua, insa "tusierul" George Ionescu a semnalizat ofsaid, iar arbitrul Radu Petrescu a anulat golul. De la tribuna oficiala, protectorul Stelei, Valentin Ceausescu, le-a facut semn ros-albastrilor sa paraseasca terenul. In urma deciziei clanului Ceausescu, respectiva Cupa a fost atribuita Stelei. Dupa Revolutie, clubul din Ghencea, condus pe atunci de colonelul Nicolae Gavrila, a renuntat insa la aceast trofeu.

NOTA REDACTIEI


     Acest material a aparut vineri, 08 februarie 2002, in cotidianul "ProSPORT".