MASS-MEDIA / EVENIMENTUL DE IASI: "Nu se poate face performanta cu mincare de la cantina si cazare in camin"

     - afirma Constantin Vlad, antrenorul rugbistilor de la CSM Eldoforest Suceava.
     In mod paradoxal, de acum doua sezoane, de cand a revenit in Divizia Nationala, echipa suceveana se confrunta cu mari dificultati de ordin financiar. Daca pretentiile jucatorilor nu au crescut prea mult, ei intelegand perfect situatia, marile greutati au aparut la gasirea fondurilor necesare pentru efectuarea deplasarilor. Desi mai toti cei solicitati sa dea o mina de ajutor au facut promisiuni, rezolvarea problemei a venit de fiecare data din partea fratilor Viorel si Dumitru Negru, patronii firmei Eldoforest, primul fiind si capitanul formatiei. Pe tema crizei pe care o traverseaza rugbyul sucevean am purtat un dialog cu antrenorul Constantin Vlad.
     – De ani de zile incerc sa fac o echipa care sa se bata de la egal la egal cu cele mai puternice grupari din tara, dar constat cu regret ca lupt cu morile de vant. Cum scoate capul vreun baiat, pe care numai eu stiu cum il pacalesc si il determin sa vina la rugby, imediat este achizitionat de un club puternic. E clar ca aici nu pot face performanta, pentru ca nu exista conditii pentru asa ceva... Mi-as dori si eu, la fel ca tehnicienii de la Steaua si Dinamo, sa-mi pot face o strategie pe termen lung, dar imi dau seama ca imi fac din ce in ce mai putin meseria. Prioritare sunt multe alte probleme, aflandu-ma mereu in cautare de bani; latura tehnica a trecut de mult pe planul secund. Am program de pregatire numai pe hirtie, deoarece greutatile nu-mi permit sa-l respect decat in mica masura.
     – Ce demersuri ati facut pentru iesirea din criza?
     – Nu stiu ce nu am mai facut si cui nu m-am adresat pentru a primi sprijin. Am inaintat adrese in numele sectiei, a clubului si chiar in nume personal la institutiile mari din Suceava care ne-ar putea ajuta. Cred ca numai Presedintiei nu m-am adresat. De peste tot am plecat cu promisiuni... Bugetul alocat de la Minister ne ajunge doar pentru trei-patru luni. Cei 100 de milioane de lei,care ne-au fost repartizati pentru 2002 i-am epuizat de mult, iar acum supravietuim datorita eforturilor fratilor Negru si a catorva patroni pasionati de sport, carora le e mila de noi. Sincer sa fiu, nu stiu insa cat vor putea sa ne mai ajute si acestia, pentru ca s-au cam saturat sa tina singuri echipa.
     – Exista perspective ca situatia sa cunoasca o imbunatatire?
     – Sperante avem, cele mai mari legindu-se de interventiile presedintelui Federatiei, Octavian Morariu, care a promis ca va gasi sponsori primelor zece clasate. Nu-mi pun sperante numai in domnia sa, ci incercam sa gasim solutii si pe plan local. Sper ca si organele administratiei publice sa-si onoreze promisiunile, pentru ca altfel nu mai putem continua. Constat cu tristete ca, de doi ani, am devenit amatori suta la suta, daca tinem cont ca nu-i recompensam in nici un fel pe jucatori. Valoarea echipei este astfel mult diminuata, rugbystii de perspectiva fiind curtati de gruparile cu posibilitati, in timp ce altii au plecat "afara", unde si-au gasit formatii sau lucreaza in alt domeniu. Degeaba ne mai stabilim un obiectiv in aceste conditii, pentru ca marele nostru gand este evitarea desfiintarii.
     – Are zona Bucovinei potential uman pentru rugby?
     – Chiar unul deosebit, specificul activitatii de aici ajutandu-i enorm pe cei ce se indreapta spre disciplinele unde se munceste mult. Nu de putine ori am fost nevoit sa aduc sportivi si de la alte discipline, motiv pentru care intru in conflict cu colegii din celelalte sectii. Avem copii cu calitati native extraordinare, dar carora nu le putem asigura conditii la nivelul pretentiilor si valorii lor. Cazati in camine de nefamilisti, fara sa manince corespunzator efortului depus, rugbystii nostri nu pot face saltul valoric atit de mult dorit intr-un timp scurt. E clar ca, oricat de talentat ai fi, nu poti face performanta cu mancare de la cantina si cazare in camin. Spun aceasta deoarece putini stiu ca nu am mai intrat intr-un hotel sau restaurant de mai bine de trei ani. Nu mai vorbim de refacere dupa efort sau medicamentatie. Iar daca echipa a jucat, totusi, si a obtinut ceva rezultate, asta se datoreaza exclusiv legaturii sufletesti dintre componentii lotului.

NOTA REDACTIEI


     Acest material a aparut luni, 1 iulie, in cotidianul "EVENIMENTUL de IASI", sub semnatura lui Liviu SUCEVEANU.