Istoria primului timbru de rugby

     Revista World of Rugby, revista oficiala a International Rugby Board, a publicat in numarul patru din acest an un material despre primul timbru cu tematica rugbystica din lume, aparut in 1944 in Romania. Va prezentam traducerea acestui material, informandu-va insa ca RUGBY.RO a scris despre acest subiect in urma cu trei ani, mult mai pe larg.
     In numarul patru al revistei World of Rugby, revista oficiala a International Rugby Board, a aparut un material foarte interesant despre primul timbru cu tematica rugbystica din lume, produs in Romania in 1944. Va prezentam traducerea acestui material dar va si informam ca RUGBY.RO a tratat pe larg acest subiect in 2000, putand citi materialul complet aici "Primul timbru de rugby din lume".
    
     "Istoria primului timbru din lume"
    
     Printul Serban Ghica este cel mai vechi presedinte al Federatiei Romane de Rugby aflat inca in viata. Nascut in 1920, el a a avut prima selectie internationala contra Olandei in octombrie 1937, imediat dupa implinirea varstei de 18 ani si la doua zile inainte de a-si da examenul de bacalaureat. Si el ramane cel mai tanar jucator roman international en titre.
     A urmat studii de inginer de mine la Universitatea din Birmingham si a jucat pentru echipa universitatii precum si in diverse selectionate regionale. La 24 ani a devenit cel mai tanar presedinte al FRR, atunci cand prietenul sau si capitanul Nicolae Crisoveloni a demisionat in 1943 pentru a permite aripii de la Tennis Club sa ii succeada. Dupa razboi, a fost inchis de autoritatile comuniste din unicul motiv al originii sale aristocratice si al angajarii sale in favoarea democratiei.
     Dar ceea ce a contribuit la reputatia acestui octogenar, a carui pasiune pentru rugby nu este egalata decat de cea pentru politica, a fost editarea primului timbru din lume consacrat rugbyului in 15 martie 1944.
     "A spune ca federatia romana era foarte saraca s-a dovedit a fi mai jos de realitate. Eram cea mai saraca federatie sportiva din tara. De fapt eram pe geanta. Nu aveam nici macar posibilitatea de a cumpara tricouri si crampoane pentru echipa nationala. Si pentru a incheia, trebuia sa cersesc pe langa directorii de intreprinderi pentru cateva donatii sau sponsorizare cum se spune astazi. Cate 5000 de lei de la unii, 1000 de lei de la altii. Dar intr-o zi mi-a venit o idee. Eram colectionar de timbre inca din copilarie si si cunosteam principiul timbrelor destinate pentru colectarea de fonduri. Acest lucru se facea in Romania si, datorita contactelor mele, m-am putut ridica in cele mai inalte sfere guvernamentale pentru a sti daca o astfel de initiativa ar putea fi socotita favorabila sau nu. Mi s-a spus ca daca voi incerca sa lansez un timbru special, autoritatile nu se vor opune. Si am incercat aventura.
     Eram in 1944 in plin razboi si putini oameni puteau sa-si consacre timpul rugbyului si sa-l ajute sa surmonteze problemele financiare. Dar incapatanatul Ghica si-a urmarit ideea, si, ajutat de familie care avea intrari politice solide, a obtinut sprijinul directorului general al serviciilor postale, generalul Teodorescu, care, la sugestia sa, a devenit presedintele onorific al federatiei romane. Teodorescu a promovat dosarul in biroul Maresalului Antonescu, liderul tarii, care a semnat decretul.
     Ghica I-a cerut imediat vechiului sau coechipier, arhitectul Ascanio Damian, sa deseneze timbrul. Vechiul centru international a facut acest lucru si timbrul de 200 lei s-a nascut astfel. Timbrul, explica Ghica, avea o valoare de 16 lei - care revenea serviciilor postale - iar valoarea ramasa de 184 lei intra in contul federatiei. Posta a vandut circa 70.000 de timbre imprimate care au adus in cateva luni aproape 13 milioane de lei, facand din federatia romana una dintre cele mai bogate din tara. La 22 august 1944, in ajunul rupturii aliantei militare dintre Romania si Germania, Ghica a avut o premonitie. S-a dus la sediul federatiei si a adus cu el continutul casei de bani, timbrele si banii. A fost inspirat. A doua zi aviatia germana a bombardat Bucurestiul si printre cladirile distruse s-a aflat si cartierul general al Ministerului Sportului si al federatiilor.
     Ghica a predat banii noilor conducatori si a demisionat cu surle si trambite. Dar nu fara a fi organizat, mai inainte la Bucuresti, primul meci de dupa razboi intre Clubul Universitatii Tehnice, al carei presedinte si jucator era, si o selectionata provinciala.