INVITATI / PRIETENIE / Gabriela SZABO (atleta): Retinerea campioanei…

     Gabriela Szabo, multipla campioana mondiala la fond, l-a vizitat la stadionul Tineretului, pe rugbystul Mihai Karaiosifoglu
Retinerea campioanei…


    O zi de martie, obisnuita, pe stadionul “Tineretului”. Una cu mult rugby si cu traditionalele Campionate Nationale de aruncari lungi. Una cu un teren impecabil si altul jalnic, plin de namol. Am spus namol, si nu noroi, pentru ca noroiul este, totusi, ceva suportabil… Pe terenurile de rugby, zeci, poate sute de copii deslusesc din tainele balonului oval, condusi de pe margine de antrenorii lor, oameni minunati care, zi de zi, iau calea stadionului pentru a face, de multe ori, munca voluntara. Spre final, cand juniorii II si III lasasera locul decarilor si doisparilor, un murmur trece prin tribunele slab populate. Uite-l pe Zsolt Gyongyossi, cu un bax de bauturi racoritoare! Intr-adevar, valorosul antrenor, cu statura sa impunatoare, a intrat la vestiare, oferind copiilor un mic dar din partea atletei Gabi Szabo. "Am venit special pentru Gabi. Are un fan pe aici, printre rugbysti, si m-a rugat sa o aduc sa-l vada la antrenament", - ne-a marturisit domnul Gyongyossi, rasfoind revista noastra. "Uite domnule, asa ceva ne trebuie si noua, la atletism! Stiti cumva unde este Mihai Karaiosifoglu? Pe el il cauta Gabriela!" spune, si se indreapta catre sectorul rezervat atletilor. Apare in cateva minute, urmat de Gabriela Szabo. Normal, zeci de mici rugbysti apar ca din pamant, cu carnetelele pregatite pentru autografe. Marii campioni nu sunt nici atleti, nici fotbalisti si nici rugbysti. Ei sunt, pur si simplu, sportivi. Gabriela Szabo se indreapta, tacuta, catre stadionul de rugby pentru a se intalni cu micul sau prieten. Ajunge pe marginea terenului si se opreste. Imbracata elegant, ca din catalog, Gabi s-a oprit pe marginea “lacului”. Picioarele sale refuza sa mearga mai departe. Obisnuita cu tartanul stadioanelor din Geneva sau Munchen, cu gazonul superb din Africa de Sud, acolo unde se antreneaza o buna bucata din an, Gabi pare sa nu creada ceea ce vede: un ocean de noroi in care un grup de copii incearca sa dea de urma balonului oval. Printre ei se afla si Mihai… Nu-l striga, pentru ca stie cat de important este un antrenament pentru un sportiv de performanta. Se uita cateva secunde la el, il urmareste cu privirea si spune: "Sa mergem Zsolt. Imi pare rau…"
    Si noua, Gabriela. Ne pare rau ca din minunatele stadioane am ramas doar cu maidane pe care, doar cu lupa, mai vezi gazonul. Ne pare rau ca, din marii campioni pe care acest sport i-a dat, am mai ramas doar cu o duzina de jucatori adevarati. Nu stim ce ai gandit atunci cand te-ai aflat pe marginea terenului si te-ai uitat la joaca plina de bucurie a micilor rugbysti. Credem ca ai inteles, mult mai bine decat noi, de ce sud-africanii au un rugby dezvoltat si noi nu mai avem.
    Cu Mihai Karaiosifoglu te vei mai intalni la aeroport, atunci cand te vei intoarce in tara cu inca o medalie pe piept. Noua nu ne ramane decat sa speram ca ii vei insufla micului tau prieten spiritul de mare campion. Si ca el, Mihai, se va numara printre cei ce vor pune bazele unui alt rugby. Unul normal, disputat pe gazon si nu pe stadioane fantoma, pe care incompetenta unora nu are cum sa le transforme in arene cu care sa ne putem lauda.

NOTA REDACTIEI

Acest material a aparut in numarul 2 (aprilie 2000) al revistei lunare “RUGBY MAGAZIN”.
Reproducerea integrala (sau a unor fragmente) a acestui grupaj se face numai cu acceptul scris al FEST (Fundatia pentru Formarea si Educarea prin Sport a Tinerilor).